Este nedrept blestemul din Facerea?
Cuvântul „nedrept” este ușor de folosit. Dar este ușor de justificat?
Jack S. din Statele Unite scrie ca răspuns la articolul nostru God, the universe, tolerance and suffering (n.t., Dumnezeu, universul, toleranța și suferința):
Mi-a plăcut articolul și mi s-a părut foarte bine făcut.
Cu toate acestea, referitor la „… planetele extrasolare și ar fi nedrept să blesteme ființele cu inteligență umană pentru păcatul lui Adam”.
Nu este nedrept un cuvânt nepotrivit, deoarece deschide ușa părții adverse să-l revendice ca fiind valid atunci când îl folosește?
De exemplu, „Este nedrept să blesteme pe altcineva în afară de Adam.” „Este nedrept ca din cauza lui Adam întregul univers să fie blestemat.” „Este nedrept că Adam nu a primit a doua șansă.” „Este nedrept ca alte lumi care au caracteristici umane să fie blestemate.”
Altfel, dacă este nedrept pentru un grup de oameni (din altă lume), atunci de ce să nu acceptați că este nedrept pentru grupul de descendenți ai lui Adam.
Poate că abordarea „altor lumi posibil locuite de oameni” ar trebui să fie negarea acestei posibilități în mod diferit.
Cu sinceritate,
Jack S.
Shaun Doyle de la CMI răspunde:
Dragă Jack,
Mulțumesc pentru că ne-ai scris. Mă bucur că ți-a plăcut articolul și sper că ceea ce scriu mai jos îți va fi de folos.
În ceea ce privește problema „nedreptății”, oamenii pot spune că ceva este „nedrept”. Nu putem preveni aceasta. Întrebarea este, totuși, dacă un critic poate demonstra că afirmațiile sale se susțin.
Să trecem prin exemplele pe care le-ai enumerat.
„Este nedrept să blesteme pe altcineva în afară de Adam.”
Dumnezeul Scripturii nu este de acord. El a judecat adesea națiunile, inclusiv Israelul, pentru păcatul general. De exemplu, El îi spune în mod explicit lui Iezechiel despre judecata viitoare a Ierusalimului în Iezechiel 21:3:
Și zi pământului lui Israel: Așa grăiește Domnul Dumnezeu: Iată, Eu sunt asupra ta și-Mi voi trage sabia din teaca ei şi voi stârpi din tine pe cel drept și pe cel necredincios.
Totuși, Dumnezeu nu o face fără vreun plan. De obicei o face doar în cazurile în care, de exemplu, persoanele responsabile (care poartă responsabilitatea principală pentru păcatele naționale) au un fel de rol reprezentativ cu privire la oamenii care trebuie judecați (de exemplu, judecata asupra Israelului prin molimă când David a păcătuit făcând recensământul în I Paralipomena 21) sau cultura dominantă în cadrul grupului de oameni care urmează să fie judecat a „degenerat” suficient de mult pentru a garanta perpetuarea ei în absența judecății (de exemplu, cananeenii în timpul Cuceririi), sau există preocupări cu privire la sfințenie (de exemplu, păcatul lui Acan în Iosua Navi 7). Adam este un exemplu al primului caz: a fost reprezentantul umanității în Grădina Edenului.
Dumnezeu, spre deosebire de noi, este suficient de înțelept și de puternic pentru a ști cum să aplice pedeapsa judicios. Așadar, dacă Cuvântul său ne spune cazuri în care Dumnezeu a făcut aceasta și avem obiecții, atunci Dumnezeu, nu noi, ar trebui să beneficieze de prezumpția de nevinovăție cu privire la înțelegerea situației suficient de bine pentru a ști dacă pedeapsa lui Dumnezeu a fost justă.
„Este nedrept ca din cauza lui Adam întregul univers să fie blestemat.”
De ce? Dumnezeu, nu noi, este cel care poate determina scopul blestemului. Dumnezeu. Și Dumnezeu are și puterea de a a-l inversa. Într-adevăr, de aceea a murit Iisus: „printr-Însul toate cu Sine să le împace, fie cele de pe pământ, fie cele din ceruri, făcând pace prin El, prin sângele crucii Sale.” (Coloseni 1:20). Iar rezultatul final al morții lui Iisus va fi chiar mai bun decât starea de dinainte de Cădere (comparați Romani 5:15–17 și I Corinteni 15:45–49).
„Este nedrept că Adam nu a primit a doua șansă.”
Adam a avut o a doua șansă. El era încă în viață și putea să primească iertarea după Cădere. Scriptura nu ne spune în mod explicit dacă a primit-o sau nu. Nu, nu a avut a doua șansă în Grădina Edenului înainte de a muri. Dar aceasta pentru că i s-a interzis accesul la Arborele Vieții. Dumnezeu nu i-a dat mijloacele de a trăi pentru totdeauna în condițiile în care relația lui cu Dumnezeu a fost ruptă. Este nevoie de un singur păcat pentru a rupe relația noastră cu Dumnezeu.
Nu numai că este corect, dar poate fi chiar o binecuvântare. La urma urmei, îngerii nu mor. Poate de aceea Dumnezeu nu le oferă niciun ajutor mântuitor (Evrei 2:16)? Fie că este adevărat sau nu, totuși, nu există niciun motiv pentru care Dumnezeu să-i fi oferit lui Adam o a doua șansă în Grădină și un motiv bun pentru care să nu o facă.
„Este nedrept ca alte lumi care au caracteristici umane să fie blestemate.”
Moartea unică a lui Iisus este suficientă pentru a restaura întregul cosmos (Coloseni 1:20). Acest lucru nu este nedrept. Nedreptatea apare doar dacă există vietăți inteligente (adică extratereștri cu moralitate) pe planetele deconectate de familia lui Adam. Aceasta pentru că, deși moartea lui Iisus este suficientă pentru a restabili întreaga creație, ea oferă mântuirea de la păcat numai acelor vietăți morale cu care formează o familie în carne și oase (Evrei 2:14–17, vezi și Aliens and the Bible).
În plus, Dumnezeu și-a declarat scopul de a ne supune pe toți păcatului în Romani 11:32: „Căci Dumnezeu i-a închis pe toți în neascultare, pentru ca pe toți să-i miluiască”. Dar planul mântuirii, așa cum este prezentat în Scriptură, nu se poate aplica extratereștrilor inteligenți. Prin urmare, ei nu ar fi putut fi supuși blestemului lui Adam (care ar fi fost dacă ar fi existat: The Fall: a cosmic catastrophe) pentru ca Dumnezeu să aibă milă de ei. Nu există milă pentru ei.
Rezultă că Dumnezeu i-ar fi blestemat, dar nu le-ar fi oferit nicio șansă de mântuire, spre deosebire de oamenii care au păcătuit de fapt. Deci, aceasta ar implica că Dumnezeu este părtinitor față de oameni, care au adus păcatul în lume, față de extratereștrii inteligenți care nu l-au făcut. Acest lucru se potrivește însăși definiției parțialității, adică „o părtinire nedreaptă față de o anumită persoană sau grup”. Și totuși, „Dumnezeu nu arată părtinire” (Romani 2:11).
Astfel, existența extraterestrăștilor inteligenți, având în vedere istoria mântuirii din Biblie, este în contradicție cu caracterul lui Dumnezeu și în special cu dreptatea sa imparțială, adică cu corectitudinea Sa. Prin urmare, Dumnezeu nu ar fi creat extratereștrii inteligenți, având în vedere planul de mântuire prezentat în Scriptură.
Raționamentul din paragraful de mai sus reflectă foarte îndeaproape „patru puncte” ale dl. Lamb pe care le-a folosit pentru a-și susține afirmația că „ar fi nedrept să blesteme ființe cu inteligență umană pentru păcatul lui Adam” în articolul său God, the universe, tolerance and suffering. Singurele părți unde sunt puțin în dezacord se referă la explicarea scopului lui Dumnezeu de a permite păcătoșilor să existe (conform Romani 11:32) și la clarificarea motivului pentru care corectitudinea lui Dumnezeu este în joc în această problemă.
Iată problema: simpla contrapretenție folosind un cuvânt precum „nedrept” nu justifică afirmația unui critic. Este rezonabil ca noi să solicităm motive pentru care ar trebui să le luăm în serios afirmațiile, mai ales în condițiile în care am argumentat afirmațiile noastre, așa cum a făcut dl. Lamb. Este responsabilitatea lor să arate că afirmațiile lor sunt adevărate, la fel cum este responsabilitatea noastră să demonstrăm că afirmațiile noastre sunt adevărate.
Cu drag,
Shaun Doyle
Creation Ministries International
Autor: Shaun Doyle
Sursa: Creation.com | Is the Genesis 3 curse unfair?
Traducător: Cristian Monea
