Nietzsche – evoluționistul care era împotriva lui Dumnezeu dar și împotriva lui Darwin
Filosoful german Friedrich Nietzsche (1844–1900) este probabil cel mai cunoscut pentru afirmaţia “Dumnezeu este mort”. Nu aşa de bine cunoscut este faptul că deşi el credea în evoluţie, a respins vehement principiile majore ale Darwinismului.1
Nietzsche şi “moartea lui Dumnezeu”
Nietzsche a proclamat moartea lui Dumnezeu în “The Gay Science”2 printr-o parabolă despre un nebun cu o lanternă care îl caută pe Dumnezeu, numai pentru a sfârşi ridiculizat de concetăţenii săi:
“Nebunul a sărit în mijlocul lor şi i-a pironit cu privirea. “Unde este Dumnezeu?” a strigat el; “Îţi voi spune. L-am ucis – eu şi cu tine. Noi toţi suntem ucigaşii Lui… Dumnezeu este mort… Şi noi l-am omorât”.3,4
Nietzsche a explicat apoi că se referea la faptul următor: “credinţa în Dumnezeul creştin a devenit incredibilă”.5 Motivul său pare a fi fost contracarea conceptului viitoarei judecaţi – prin anunţarea morţii Judecătorului! El a scris: “Îl negăm pe Dumnezeu; prin negarea Sa, negăm orice răspundere.”6
În locul lui Dumnezeu, Nietzsche a propus Super-omul, (Übermensch în limba germană)7, un individ amoral, imaginar, super-puternic, care va înfrânge orice opoziţie precum şi nevoia de Dumnezeu – pentru că în viziunea lui Nietzsche, Dumnezeu era o iluzie a minţii.
Nietzsche versus Facerea
În “The Anti-Christ”, Nietzsche s-a dezlănţuit împotriva lui Dumnezeu şi a istoriei din cartea Facerii:
“A fost oare înţeleasă cu adevărat povestea care stă la începutul Bibliei – povestea fricii mortale a lui Dumnezeu de ştiinţă?”
“Prima greşeală a lui Dumnezeu: omul nu a considerat animalele distractive – le-a dominat, el nu şi-a dorit să fie un “animal”. În consecinţă Dumnezeu a creat femeia. Şi atunci într-adevăr a luat sfârşit plictiseala dar a fost şi un sfârşit al altui lucru! Femeia a fost a doua greşeală a lui Dumnezeu. – “Femeia în esenţa ei este şarpe, Eva – orice preot ştie, orice rău vine în lume prin femeie’…”8
Poate cel mai elegant comentariu asupra acestei afirmaţii este să o tratăm ca pe un semn al începutului ultimilor 11 ani de nebunie ai lui Nietzsche.
Nietzsche vs Darwin
Nietzsche a scris la scurt timp după Darwin. Milioanele de ani de evoluţie erau deja consideraţi “un fapt”, iar teoria evoluţionistă era extrem de populară printre membrii elitei vremii, din care o parte încă mai dezbătea mecanismul. Un ateu trebuie, prin definiţie, să creadă în „evoluție” – o lume care s-a creat singură – indiferent de cum s-au întâmplat aceste transformări. Nu este deci surprinzător să vedem un ateu ca Nietzsche scriind în “Thus Spake Zarathustra”:
“Voi [omenirea] v-aţi transformat din viermi în oameni, şi mare parte din voi e încă vierme. Odată eraţi maimuțe, şi chiar şi acum fiinţa umană este mai maimuță decât orice maimuță.”9
Totuşi, el s-a opus vehement ideilor lui Darwin despre “cum” s-a petrecut evoluţia, preferând propria noţiune, ceea ce el numea “dorința de a conduce”. Nietzsche a afirmat că Darwin s-a înşelat în patru aspecte fundamentale ale teoriei sale.
1. Schimbările mici nu pot produce organe noi
El a realizat că un organ parţial format nu are nici o valoare pentru supravieţuire şi a scris:
“Împotriva darwinismului. – Utilitatea unui organ nu îi explica originea; din contră! Pentru o mare parte a duratei de formare acesta nu ajută individul şi nu îi este de nici un folos, cu atât mai puţin în lupta cu inamici şi circumstanţele externe.”10
Nietzsche susţine că în viaţa reală mai repede supravieţuiesc cei slabi decât cei puternici. El a scris:
2. Cei slabi supravieţuiesc celor puternici
“Anti-Darwin. – Cu privirea la mult aclamata “luptă pentru vieţă”,… acolo unde este o luptă este şi o luptă pentru putere… deznodământul este invers celui dorit de şcoala lui Darwin… cei slabi îi domina pe cei puternici mereu și mereu – motivul fiind că ei sunt în majoritate şi sunt mai isteţi… Darwin a uitat mintea.”11
3. Selecţia sexuală nu normală
Nietzsche a scris despre noţiunea lui Darwin:
“Anti-Darwin… Aproape întotdeauna vedem masculi şi femele care fructifică orice oportunitate întâmplătoare, nearătând nici un fel de selectivitate.”12
4. Absenţa formelor tranziţionale
Nietzsche scrie:
“Nu există forme tranziţionale… Se spune că fiinţele primitive sunt strămoşii celor existente. Dar o privire aruncată asupra florei şi faunei din Terţiar nu ne duce cu gândul decât la o ţară neexplorată care găzduieşte specii care nu există în altă parte, în timp ce altele care există în altă parte lipsesc.” [Terţiarul este o perioadă geologică ulterioară dispariţiei dinozaurilor, cu acceptarea implicită a vastelor epoci de istorie pre-umană.]
Nietzsche ne oferă apoi o altă secţiune lungă, din nou intitulată Anti-Darwin:
“Anti-Darwin. – Ceea ce mă surprinde cel mai mult atunci când mă gândesc la destinul omenirii este că întotdeauna văd oposul a ceea ce Darwin şi şcoala lui doresc să vadă astăzi: selecţia în favoarea celui mai puternic, mai bine alcătuit şi progresul speciilor. Exact oposul este palpabil… Înclin să cred că şcoala lui Darwin a fost înşelată complet…
Acea voință de a conduce, în care recunosc caracterul şi fundamentul tuturor schimbărilor, ne oferă motivaţia pentru care selecţia nu este în favoarea excepţiilor şi norocului: cei mai puternici şi norocoşi sunt slabi în comparaţie cu instinctele unei turme organizate, cu timidităţii celui slab, cu vasta majoritate.” [13]
Nu este surprinzător atunci că în autobiografia sa, “Ecce Homo”14, Nietzsche descrie ca “bivoli” pe acei cărturari care cred că super-omul sau este un produs al evoluţiei darwiniene.15
Nietzsche, Darwin şi Hitler
Exemplul cel mai bun al “Super-omului” lui Nietzsche este omul care a trăit după propria moralitate şi şi-a anihilat orice opoziţie, Adolf Hitler. Hitler a îmbrăţişat atât darwinismul cât şi filosofia lui Nietzsche. Pentru el noţiunea lui Darwin despre dominarea celor slabi de către cei puternici era cel mai puternic bine. În acelaşi timp, el se consideră a fi „super-omul” descris în filosofia lui Nietzsche,16 şi a aplicat ideea acestuia legată de superioritatea unor indivizi în încercarea de a convinge poporul german că aparţine „rasei superioare”.
Nietzsche şi-a fluturat pumnul către Dumnezeu, dar Nietzsche este mort iar Dumnezeu este viu. Aşa că ultimele cuvinte îi aparţin lui Dumnezeu.
Hitler a transpus ideile lui Darwin şi Nietzsche la o concluzie logică – o morală ateistă care a rezultat în devastarea Europei şi uciderea a peste şase milioane de civili în Holocaust.17
Concluzie
Nietzsche şi-a fluturat pumnul către Dumnezeu, dar Nietzsche este mort iar Dumnezeu este viu. Aşa că ultimele cuvinte îi aparţin lui Dumnezeu.
„Zis-a cel nebun în inima sa: „Nu este Dumnezeu!”” (Ps. 13. 1)
„Căci cuvântul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu. Căci scris este: „Pierde-voi înţelepciunea înţelepţilor şi ştiinţa celor învăţaţi voi nimici-o”. (1 Co. 1, 18-19)
Autor: Russell Grigg
Sursa: Creation.com – Nietzsche. The evolutionist who was anti-God and anti-Darwin
Traducător: Claudiu Balan
Referințe și note
[1] Pentru mai multe detalii despre viața și scrierile lui Nietzsche vezi Grigg R., Nietzsche, the man who took on God and lost, Journal of Creation 24(1):106 112, 2010.
[2] Notă: „gay” așa cum a fost folosit de traducătorul lui Nietzsche, avea semnificația mai veche de „vesel” fără nici o referire la sexualitate.
[3] Nietzsche şi-a scris lucrările în secţiuni numerotate (câteodată o carte întreagă, câteodată capitol cu capitol), făcând astfel uşoară găsirea oricărui citat în orice traducere sau în orice ediţie, prin simplă căutare a numărului secţiunii. Vom folosi această practică şi în acest articol.
[4] The Gay Science (German: Die fröhliche Wissenschaft, 1882), section 125; trans. by W. Kaufmann, Random House, New York, 1974, p. 181.
[5] Ref. 4, section 343, p. 279.
[6] Nietzsche, F., Twilight of the Idols, or, How to Philosophize with a Hammer (German Götzen-Dämmerung, oder, Wie man mit dem Hammer philosophiert, 1889), capitolul 6 Cele patru mari erori, secțiunea 8, trad. de R.J. Hollingdale, Penguin Books, London, 1968, p. 65.
[7] Introdusă în cartea, Thus Spoke Zarathustra: A Book for All and None (Germana Also sprach Zarathustra: Ein Buch für Alle und Keinen, 1883–1885), în care profetul ficţional Zarathustra prezintă ideile lui Nietzsche lumii. Această carte a inspirat poemul simfonic omonim, scris de Richard Strauss (1896), cunoscut publicului larg pentru deschiderea sa – tema filmului lui Stanley Kubrik din 1968: 2001: A Space Odyssey
[8] Nietzsche, The Anti-Christ, section 48, trans. by R.J. Hollingdale, Penguin Books, London, 1968, pp. 175–76.
[9] Nietzsche, F., Thus Spake Zarathustra, Zarathustra’s Prologue section 3, trad. de G. Parkes, Oxford University Press, New York, 2005, p. 11
[10] Nietzsche, F., The Will to Power, secțiunea 647. trad. by W. Kaufman and R.J. Hollingdale, Random House, New York, 1967, p. 343.
[11] Ref. 6, chapter 9, section 14, trad. de R.J. Hollingdale, pp. 86–87.
[12] Ref. 10, section 684, pp. 362–363.
[13] Ref. 10, section 685, p. 364. Nietzsche pare a fi înţeles greşit argumentele darwiniene, considerând “capabilitatea” ca “putere” în fraza “cele mai capabile de reproducere/supravieţuire”.
[14] Latina pentru ‘Iata Omul’, preluat din Ioan 19:5, cuvintele lui Pilat către gloata când l-a înfăţişat pe Mântuitorul biciuit.
[15] Nietzsche, F., Ecce Homo, chapter 3, section 1, trans. by W. Kaufman, Vintage Books, (Random House), New York, 1967, p. 261
[16] Shirer, William. The Rise and Fall of the Third Reich, 1959. New York: Simon & Schuster, 1990, p.101. Shirer a scris: “Ca la sfârşit s-a considerat super-omul profeţit de Nietzsche nu poate fi contestat.”
[17] Documentat în Weikart, R., From Darwin to Hitler: Evolutionary Ethics, Eugenics, and Racism în Germany, Palgrave Macmillan, New York, UŞA, 2004; vezi rezumat în Creation 27(4):39, 2005, creation.com/weikart.
