Obiectele din Centura Kuiper – O soluție la cometele scurt periodice?
Recent, astronomii au descoperit că mai multe KBO („Kuiper Belt Objects” – n.t. obiecte ale Centurii Kuiper) sunt binare – constau din două mase care orbitează în jurul unui centru comun. Care sunt implicațiile pentru creație?
Cometele – mase de gheață care orbitează Soarele pe căi eliptice – sunt una dintre numeroasele dovezi că sistemul solar este mult mai tânăr decât presupusele miliarde de ani. De fiecare dată când o cometă trece prin apropierea soarelui, își pierde o parte din materialul înghețat din cauza evaporării. Acest flux de material pierdut este ceea ce dă naștere la coada caracteristică a cometei. O cometă nu poate supraviețui decât unui anumit număr de orbite înainte de a se consuma complet.[1] Dacă sistemul solar ar avea o vechime de miliarde de ani, nu ar trebui să rămână nicio cometă. Acest lucru este explicat în detaliu în articolul Comets and the Age of the Solar System, al dr. Danny Faulkner.
Astronomii evolutivi, care presupun că sistemul solar are o vechime de miliarde de ani, trebuie să propună o „sursă” care va furniza comete noi pe măsură ce cometele vechi sunt distruse. Centura Kuiper[2] este o astfel de sursă propusă pentru cometele scurt periodice (cometele care au nevoie de mai puțin de 200 de ani pentru a orbita soarele). Centura Kuiper este un disc ipotetic masiv și aplatizat de miliarde de planetezimale înghețate, despre care se presupune că au rămas de la formarea sistemului solar. (Cealaltă sursă propusă este Norul Oort,[3] pe care l-am abordat deja – vedeți More problems for the Oort cloud.)
Se presupune că aceste planetezimale există pe orbite (aproximativ) circulare în regiunile exterioare ale sistemului solar – dincolo de Neptun (extinzându-se de la 30 UA[4] până la aproximativ 100 UA). Se crede că aceste obiecte sunt ocazional perturbate de interacțiunile gravitaționale și sunt aruncate în sistemul solar interior pentru a deveni comete scurt periodice. Astfel se presupuse că noile comete sunt injectate în sistemul solar interior, pe măsură ce cometele vechi sunt consumate.
Astronomii au detectat o serie de obiecte mici dincolo de orbita lui Neptun. Termenul de „obiect al Centurii Kuiper” (KBO) se aplică acestor obiecte. Primul dintre acestea[5] a fost descoperit în 1992, iar acum au fost detectate multe altele. Ce trebuie să înțelegem din aceste descoperiri? Aceste obiecte confirmă existența unei „Centuri Kuiper” așa cum se așteptau evoluționiștii?
Nu există niciun motiv să ne așteptăm ca sistemul solar să se termine brusc după orbita lui Pluto sau că planetele mici nu ar putea exista dincolo de orbita lui Neptun. Multe mii de asteroizi există în sistemul solar interior, deci nu ar trebui să fim surprinși că unele obiecte au fost descoperite dincolo de orbitele lui Neptun și Pluto.[6] Până acum au fost observate câteva sute de „KBO”.[7] Dar o centură Kuiper ar avea nevoie de aproximativ un miliard de miezuri înghețate pentru a asigura aprovizionarea cu comete a sistemului solar. Rămâne de văzut dacă există atât de multe KBO-uri. În prezent, aceasta este doar o speculație evolutivă.
De asemenea, trebuie remarcat faptul că KBO-urile observate sunt mult mai mari decât nucleele cometelor. Diametrul nucleului unei comete tipice este de aproximativ 10 kilometri. Cu toate acestea, KBO-urile descoperite recent au diametre estimate cuprinse între aproximativ 100 și 500 de kilometri.[8] Acest lucru pune sub semnul întrebării ideea că aceste obiecte sunt precursori ai cometelor scurt periodice. Deci, descoperirea obiectelor dincolo de Neptun nu confirmă în niciun fel o Centură Kuiper – cel puțin nu genul de Centură Kuiper pe care astronomii evolutivi îl necesită. Ca atare, termenul „obiect al Centurii Kuiper” este un puțin înșelător. „Obiect trans-neptunian” (TNO) ar fi un termen mai bun pentru aceste planete minore și îndepărtate – și mulți astronomi folosesc acești termeni (TNO și KBO) în mod interschimbabil.
Interesant este faptul că astronomii au descoperit recent că mai multe TNO sunt binare.[9] Adică constau din două obiecte aflate în imediata apropiere; acestea se orbitează reciproc în timp ce orbitează în jurul soarelui. Controversa imensă asupra originii (evolutive) a satelitului Pământului (vedeți The Moon: The light that rules the night) evidențiază dificultatea formării (prin procese aleatoare) a două mase care se orbitează reciproc.
În prezent, impacturile gigantice sunt invocate pentru a explica originea satelitului Pământului, precum și a satelitului lui Pluto, Charon. Dar acestea implică coliziuni improbabile în unghiuri precise și au și alte dificultăți. Cu toate acestea, constatăm că obiectele binare sunt mult mai comune decât se credea anterior.[10] Poate să arate un Proiectant Creativ?
Unii astronomi l-ar clasifica pe Pluto ca un obiect trans-neptunian (deosebit de mare). Într-adevăr, Pluto poate avea mult mai multe în comun cu TNO-urile decât cu celelalte opt planete – cum ar fi compoziția sa înghețată și proprietățile sale orbitale. De fapt, o fracțiune substanțială din TNO-urile nou descoperite au o perioadă orbitală aproape identică cu cea a lui Pluto.[11] Acestea sunt numite „Plutine” (mici Pluto).
Deci, în timp ce Pluto este un pitic printre planete, poate fi „Regele” TNO-urilor. Deoarece satelitu lui Pluto, Charonul, este atât de mare (în raport cu Pluto), Pluto este adesea considerat un sistem binar. Ca atare, Pluto ar putea fi considerat nu numai cel mai mare TNO, ci și cel mai mare TNO binar. Pe măsură ce se fac aceste descoperiri, creaționiștii ar trebui să se bucure de complexitatea și structura minunată a universului creat de Dumnezeu.
Autor: Robert Newton
Sursa: Creation.com | Kuiper Belt Objects: solution to short-period comets?
Traducător: Cristian Monea
[1] Întâlnirile gravitaționale cu planetele pot, de asemenea, să consume cometele. O cometă ar putea fi aruncată din sistemul solar sau (mai rar) ar putea lovi o planetă.
[2] Centura Kuiper este numită după Gerard Kuiper, care a propus existența ei în 1951.
[3] În gândirea evolutivă, un „nor Oort” sferic ar trebui să explice existența cometelor lung periodice. Creaționiștii nu ar fi surprinși să găsească unele obiecte la distanța respectivă, dar (la fel ca și Centura Kuiper) ne-am întreba dacă există suficiente obiecte pentru a explica originea cometelor lung periodice. În prezent, nu există nicio dovadă a unui nor Oort masiv. În primul rând, există o dificultate extraordinară în formarea unui nor Oort de masă suficientă (prin procese naturale)! Prin urmare, cometele lung periodice prezintă, de asemenea, o provocare serioasă pentru un sistem solar vechi de mai multe miliarde de ani.
[4] O UA (unitate astronomică) este distanța medie de la Pământ la soare. Este aproximativ egală cu 150 de milioane de kilometri sau 93 de milioane de mile. Neptun orbitează în jurul soarelui la 30 UA. Distanța de la Pluto la Soare variază de la aproximativ 30 UA la 50 UA, cu o distanță medie de aproximativ 40 UA.
[5] Un obiect numit „1992 QB1” a fost primul KBO (sau TNO) care a fost descoperit (în afară de Pluto și Charon, dacă sunt numărate). Perioada sa orbitală este calculată la 296 de ani.
[6] O mână de obiecte mici există între orbitele lui Jupiter și Neptun. Acestea se numesc Centauri. De exemplu, Chiron orbitează între Saturn și Uranus. Chiron a fost inițial clasificat ca asteroid, dar acum pare că, compoziția sa este înghețată – ca o cometă. Centaurii nu sunt la fel de abundenți ca TNO-urile; apropierea planetelor uriașe ar tinde să facă instabile astfel de orbite.
[7] Aproape 600 de KBO-uri au fost descoperite din mai 2002. Fără îndoială, vor fi descoperite mai multe TNO-uri. Observațiile recente sugerează că aceste obiecte se pot scădea brusc la 50 UA – și nu se extind la 100 UA, așa cum se credea inițial. Vedeți The Edge of the Solar System, 24 Octombrie 2000.
[8] Dacă un obiect atât de mare ar ajunge în sistemul solar interior, ar fi o cometă foarte impresionantă! Din păcate, nicio cometă observată nu a fost atât de mare. Un KBO deosebit de mare (numit 2001 KX76) a fost descoperit recent. Are peste 1000 de km lățime – cam de mărimea satelitului lui Pluto, Charon. Vedeți The Kuiper Belt, Spacetech’s Orerry.
[9] Șapte TNO binare au fost descoperite din mai 2002. Vedeți Distant EKOs: The Kuiper Belt Electronic Newsletter 22, Martie 2002.
[10] Mulți asteroizi sunt cunoscuți ca fiind binari. Beattie, J.K., Asteroid Chasers Are Seeing Double, Sky and Telescope.
[11] Aceste Plutine orbitează soarele la o distanță medie de aproximativ 40 UA cu o perioadă de 248 de ani – la fel ca Pluto. Aceasta nu este o coincidență; această perioadă orbitală este deosebit de stabilă deoarece este o rezonanță 2:3 cu Neptun. Pluto și Plutinele orbitează soarele de două ori la fiecare trei orbite ale lui Neptun.
