Adevăratul om de ştiinţă ajunge la concluzia existenţei Ziditorului

Alexandru: Am primit cu mare bucurie invitaţia ta la dialog. Îmi doream să vorbesc cu cineva despre ştiinţă şi credinţă. Precum ştii, îmi plac foarte mult ştiinţele exacte, însă nu am discutat niciodată despre folosul duhovnicesc al lor.

Ioan: Sfinţii Părinţi, cunoscând folosul ştiinţelor, îngăduiau tinerilor să se ocupe cu acestea. Sfântul Grigorie Palama spune că este bine să te ocupi puţin cu studiul limbilor, cu retorică, cu istoria, cu tainele naturii, cu ştiinţa logicii şi cu figurile geometrice. Şi aceasta, nu numai pentru a le putea întrebuinţa la ceva, ci şi pentru că antrenează ochiul sufletului pentru a putea discerne lucrurile. Dar a rămâne ataşat lor tot timpul e rău.1

Prin aceste cuvinte, Sfântul Grigorie arată atât folosul ştiinţelor cât şi limitele lor. Este folositor să studiem ştiinţele, fiindcă antrenează ochiul sufletului pentru a discerne bine lucrurile. Studiul ştiinţelor este un antrenament intelectual care constituie o bună pregătire pentru studiul duhovnicesc. Dar a rămâne ataşat ştiinţelor tot timpul e rău, fiindcă ştiinţele sunt limitate la lumea aceasta.

Prin ştiinţe putem ajunge doar la concluzia că există un foarte înţelept Creator al acestei lumi. Ştiinţele nu ne dau posibilitatea să înaintăm mai mult în cunoaşterea lui Dumnezeu. De aceea spune că este rău a rămâne ataşat lor tot timpul. Aceste cuvinte nu îndeamnă la părăsirea ştiinţelor, ci la începerea vieţii duhovniceşti. Între ideea existenţei lui Dumnezeu şi ştiinţele cele adevărate nu există nicio contradicţie.

Alexandru: Dacă nu este nicio contradicţie între ele, cum se explică faptul că cei mai mari oameni de ştiinţă au fost atei?

Ioan: Aşa ne spuneau şi nouă comuniştii — că marii savanţi au fost atei. Este o minciună. În realitate, marii savanţi au crezut în Dumnezeu. Galileo Galilei, Johannes Kepler, Robert Boyle, Mihail Vasilievici Lomonosov, Blaise Pascal, Gottfried Leibniz, Isaac Newton, Michael Faraday, James Joule, Lord Kelvin, James Maxwell, toţi aceştia credeau cu tărie în Dumnezeu.

Astronomul Johannes Kepler (1571-1630), unul dintre întemeietorii astronomiei moderne, spunea:

„Cred numai şi numai în slujirea lui Hristos. Intenţionam să devin teolog, dar văd acum că prin strădaniile mele Dumnezeu este slăvit şi în astronomie, întrucât cerurile spun slava lui Dumnezeu”.

Fizicianul Isaac Newton (1642-1727), descoperitorul legii gravitaţiei universale, minunându-se de armonia sistemelor cereşti, spunea:

„Acest sistem extraordinar al soarelui, planetelor şi cometelor poate să apară doar din lucrarea unei Fiinţe inteligente şi atotputernice”.

Fizicianul James Joule (1818-1889), unul dintre întemeietorii termodinamicii, mărturisea:

„După cunoaşterea şi împlinirea voii lui Dumnezeu, următorul meu ţel este să cunosc cât pot de mult despre atributele Sale — înţelepciunea Sa, puterea şi bunătatea Sa, aşa cum sunt ele arătate de lucrarea mâinilor Sale”.

Fizicianul William Thomson (Lord Kelvin, 1824-1907) a zis:

„Pretutindeni în jurul nostru se află dovezi copleşitoare ale unui proiect divin. Concepţia ateistă mi se pare atât de lipsită de sens, încât nici nu o pot exprima în cuvinte”.

Medicul Nicolae Paulescu (1869-1931), descoperitorul insulinei, combătând teoria ateistă a evoluţiei speciilor, a zis:

„Generalizări nejustificate, raţionamente defectuoase — iată firul cu care este cusută doctrina transformării speciilor”.

În urma cercetărilor biologice, el a ajuns la următoarea concluzie:

„Viaţa este efectul a două cauze imateriale: una, cauza secundară sau sufletul – unică pentru fiecare fiinţă vieţuitoare; alta, cauza primară, sau Dumnezeu – unică pentru totalitatea fiinţelor vieţuitoare”

Adevăratul om de ştiinţă ajunge la concluzia existenţei Ziditorului. Studiind ştiinţele în continuare, el caută înţelepciunea Ziditorului arătată în zidiri. De aceea Sfântul Grigorie Palama zice:

„Deci care ar trebui să fie lucrarea şi ţelul celor ce caută înţelepciunea lui Dumnezeu din zidiri? Oare nu dobândirea adevărului şi slăvirea Ziditorului? Aceasta este vădit tuturor. Însa cunoaşterea filosofilor păgâni este departe de amândouă aceste ţeluri”.[2] Adică filosofii păgâni nu au fost în stare să facă trecerea mintală de la zidire la Ziditor. „Să lăudăm şi noi şi să ne minunăm contemplând această măreaţă lucrare a lui Dumnezeu: toată zidirea cea văzută. Încă şi înţelepţii elinilor o laudă şi o admiră, cercetând-o. Însa noi facem aceasta spre slava Ziditorului, în vreme ce ei împotriva slavei Lui. Căci ei slujesc în chip nefericit făpturii, în loc să-l cinstească pe Cel ce a zidit-o”.[3]

Alexandru: Acum am înţeles. Studiul ştiinţific sincer şi aprofundat al lumii create te conduce la ideea existenţei Creatorului.

Ioan: Mulţi oameni de ştiinţă au fost atei fiindcă nu au căutat cu sinceritate Adevărul. Aşa au fost, în ţara noastră, profesorii universitari îndoctrinaţi cu pseudoștiința sovietică. Ei se considerau oameni de ştiinţă, însa aveau o atitudine antiştiinţifică. Nu porneau de la observaţie şi experiment pentru a ajunge la concluzii, ci porneau de la concepţia materialistă, marxist-leninistă, şi interpretau datele ştiinţifice în raport cu această concepţie.

De exemplu, nu cercetau cu sinceritate organismele vii, pentru a vedea dacă există legătura filogenetică între ele, ci interpretau aspectele reale prin ipoteza evoluţiei. De aceea, ajungeau la concluzii aberante, cum ar fi: „La început, animalele nu aveau nici ochi nici gură. Din necesitatea de a vedea şi de a primi hrană, la cap au apărut ochii şi tot aici s-a dezvoltat şi gura”.

Pentru noi, ca oameni de ştiinţă, este foarte important că se poate dovedi ştiinţific existenţa lui Dumnezeu, precum ne spune Sfântul Grigorie Palama, în Epistola întâi către Akindin:

„Nimeni nu poate înfăţişa, sau cerceta, sau cugeta ceea ce Dumnezeu este, dar e cu putinţă a cerceta şi a dovedi că Dumnezeu există”.

Deşi Dumnezeu este mai presus de lume, totuşi, prin cercetare ştiinţifică se poate arăta că există un Creator al universului. Ştiinţa nu poate să dea amănunte despre Dumnezeu, fiindcă Dumnezeu este mai presus de lume; El nu poate fi obiect de studiu pentru ştiinţă. Dar prin cercetare ştiinţifică riguroasă se poate dovedi existenţa Creatorului.

Autor: Ioan Vlăducă
Sursa: Dialoguri despre ştiinţă şi credinţa


Referințe

[1] Cf. Dumitru Stăniloae, Viaţa şi învăţătura Sfântului Grigorie Palama, Ed. Scripta, Bucureşti, 1993, p. 30.

[2] Sfântul Grigorie Palama, întâia Triadă, Cartea întâi, în Viaţă şi nevoinţele celui între Sfinţi Părintelui nostru Grigorie Palama Arhiepiscopul Thessalonicului, Ed. Egumeniţa, p. 63.

[3] Sfântul Ierarh Grigorie Palama, Omilia despre lumina necreată, în Omilii, vol. ÎI, Ed. Anastasia, 2004, p. 179

Share, dacă ți-a plăcut articolul: