Pasărea Hoazin cu aripile având gheare – parcă special creată de Dumnezeu pentru a-i încurca pe evoluționiști
Evoluționiștii adoră să vorbească despre modul în care dinozaurii au evoluat în păsări. Exemplul lor preferat este, fără îndoială, Archaeopteryx, despre care ei cred că este fie una sau chiar prima formă de tranziție dintre dinozauri și păsări.[1] În formarea acestui argument, ei indică la Arheopteryx combinația de pene, aripi și gheare pe aripi, printre alte trăsături, care susțin ei că sunt proprii unei creaturi care evoluează dintr-o reptilă într-o pasăre.
Cu toate acestea, există o pasăre vie care prezintă toate aceste caracteristici, cel puțin în stadiul de pui și pasăre care abia începe să zboare. Acea pasăre se află în pădurea tropicală din America de Sud și se numește pasărea-reptilă, având denumirea științifică Ophisthocomus hoazin. Hoatzinul oferă dovezi că Arheopteryx nu este o formă de tranziție până la urmă.
Hoazinul este o pasăre unică, având o înfățișare care combină trăsăturile tipice păsărilor cu cele ale reptilelor și chiar cu cele ale mamiferelor. Ca pasăre, aceasta prezintă caracteristici tipice păsărilor, cum ar fi sângele cald, pene și așa mai departe. Este aproximativ de dimensiunea unui curcan, cu cap colorat, crestat și pene lungi pe coadă. Cu toate acestea, caracteristicile sale cele mai interesante și unice sunt foarte diferite de cele ale unei păsări.
Istoria Hoatzinului
Au fost găsite câteva fosile ale hoatzinului. Conform paradigmei evoluționiste, hoazinii își au originea în Africa. Au fost găsite fosile în locuri îndepărtate precum Kenya și Namibia. Totuși, acestea sunt descoperiri incredibil de fragmentare, constând numai dintr-un os de umăr și de aripă (coracoid și, respectiv, humerus), în Namibia, și un os coracoid și tarsometatarsian (picior), în Kenya.[2]
Alte fosile au fost descoperite în Franța, Brazilia și Columbia, dar niciuna nu conține pasărea completă, ci cuprinde, în general, unul sau două oase.[3] Cu toate acestea, evoluționiștii insistă asupra faptului că hoazinul a evoluat în Africa, afirmația lor nefiind susținută pe baza unui schelet complet, ci pe câteva oase.
În timp ce dovezile originii africane a hoazinilor sunt puține, urmărirea strămoșilor lor evolutivi s-a dovedit și mai problematică. Înainte de efectuarea oricărei determinări, oamenii de știință au recunoscut că hoazinii erau o problemă pentru cladistica evolutivă, adică studiul modului în care se presupune că toate organismele sunt „înrudite”.[4]
La aproximativ un an de la publicarea acestei afirmații, a apărut un nou studiu care a încercat să relaționeze cucii cu hoazinii folosind ADN-ul mitocondrial (mtADN).[5] Deși cucii împărtășesc unele caracteristici fizice cu hoazinii, acest studiu nu a pus capăt dezbaterii în cadrul comunității științifice. Un alt studiu, publicat câțiva ani mai târziu, a folosit diferite secvențe de mtADN și a susținut că hoazinii nu au evoluat din cuci. „În schimb, analizele noastre indică faptul că hoazinul este cel mai strâns legat de turac (Musophagiformes: Musophagidae), o familie mică de păsări arboricole, frugivore, care locuiesc în Africa sub-sahariană.”[6] Totuși nici această teorie nu a rezolvat problema comunității științifice.
Câțiva ani mai târziu, a apărut un alt studiu care a fost foarte critic la adresa studiului turacilor și a postulat că hoazinii nu au legătură cu turacii sau cucii. În schimb, acest studiu a prezentat o legătură vagă cu porumbeii![7] Totuși, acest aspect, așa vag cum era, nu a adus lumină asupra ceea ce a fost denumit în mod repetat ca fiind „problema hoazin”[8] și „enigma lor”.[9]
Un studiu filogenetic comprehensiv al păsărilor realizat de către aproape douăzeci de autori experți, publicat în Science la câțiva ani de la publicarea articolului despre porumbei, nu a făcut niciun efort să explice hoazinul. „Enigmaticul Opisthocomus (hoazin) încă nu poate fi plasat cu încredere, dar unele presupuse relații surori pot fi respinse”.[10]
Trăsăturile unice ale hoazinilor și o discontinuitate evidentă față de alte păsări au împiedicat complet orice încercare evoluționistă de clasificare a acesteia. Oamenii de știință evoluționiști nu au nicio explicație privind originea hoazinului, în ciuda numeroaselor încercări de creare a unui arbore filogenetic care să li se potrivească.
Cuvântul folosit cel mai adesea de jurnalele științifice pentru a descrie hoatzinul este „enigmă”. Enigma înseamnă „ceva greu de înțeles sau explicat”, iar utilizarea repetată a termenului indică foarte bine luptele pe care evoluționiștii le au cu hoatzinul.[11] De ce oare cei mai strălucitori oameni de știință evoluționiști sunt uimiți de această pasăre de dimensiunea fazanului? Este aproape ca și cum Dumnezeu ar fi creat această vietate în mod special pentru a încurca dogma evolutivă.
Proiectat pentru a face ceea ce face
Hoazinii au un sistem reproducător neobișnuit și prezintă un comportament parental și de cuibărire special. Hoazinul își construiește cuibul deasupra apei. Ouăle sunt incubate aproximativ o lună înainte de eclozare. După eclozare, adulții și, uneori, alți membri ai grupului social, hrănesc puii timp de două luni.[12] Succesul la reproducere este destul de scăzut, unii cercetători aflând că doar douăzeci și șapte la sută din ouă ajung să eclozeze.[13] Cu toate acestea, când grupuri mai mari ajută la îngrijirea cuiburilor, așa cum se întâmplă adesea, succesul la reproducere se îmbunătățește, iar învățarea zborului are loc mai repede.[14]
Când tinerii hoazini eclozează, au gheare pe aripi. Acest lucru este un fapt cunoscut de peste o sută de ani.[15] Când se sperie, puiul de hoazin va abandona cuibul și se va arunca în apă pentru a se ascunde sau pentru a se scufunda în siguranță. Odată ce amenințarea dispare, puiul își va folosi ghearele pentru a apuca crengile joase. Apoi, va apuca ferm și va ieși din apă cu ajutorul picioarelor, la fel ca un copil care iese dintr-o piscină, cu ghearele ajutându-l la menținerea aderenței sale.[16] Ghearele sunt prezente și funcționale pentru cel puțin primele 100 zile din viața puiului de hoazin, dar nu mai sunt prezente la adulți.
Aceste gheare au fost un puzzle pentru teoria evoluției, unii propunând o legătură cu Archeopteryx, deși majoritatea celorlalți resping acest lucru și susțin o adaptare ulterioară.[17] Articolul Societății Audubon despre hoazin susține că aceste gheare au fost dezvoltate din cauza necesității de a reveni în cuib după scufundare.[18] Această afirmație are două probleme semnificative: Prima provine din potențiala rată a mortalității. Dacă puiul de hoazin ar fi acoperit în apă și nu ar avea aceste gheare speciale pe aripi, s-ar lupta să se întoarcă în cuib și probabil ar muri. Puii morți nu evoluează. Necesitatea nu introduce noi informații în genom.
A doua problemă cu ideea Societății Audubon vine de la evoluționiștii înșiși. Sir Francis Crick, codescoperitor al structurii dublu elicoidale a ADN-ului, a scris:
„Bănuiesc că unora le place și ideea că selecția naturală nu are previziune. Procesul în sine, nu știe, de fapt, încotro se îndreaptă. „Mediul” este cel care oferă direcția, iar efectele sale pe termen lung sunt, în mare măsură, imprevizibile în detaliu.”[19]
Richard Dawkins, probabil cel mai apropiat lucru pe care evoluționiștii îl au de un mare preot, a mers și mai departe:
„Selecția naturală, procesul orb, inconștient, automat pe care l-a descoperit Darwin,[20] și pe care îl cunoaștem acum, este explicația existenței și a formei aparent intenționate a vieții, nu are niciun scop. Nu are minte și nici ochi mintal. Nu planifică pentru viitor. Nu are nicio viziune, nicio perspectivă, nicio vedere deloc.”[21]
În mod clar, evoluționiștii consideră selecția naturală ca fiind neghidată și lipsită de orientare privind viitorul. Cu toate acestea, puiul de hoazin trebuie să aibă ghearele la locul lor atunci când eclozează pentru a-și îndeplini comportamentul evaziv, ceea ce implică gândirea prealabilă – o posibilitate pe care evoluționiștii o exclud în întregime.
Mai mult, chiar și ca adulți, hoazinii uimesc în continuare mulți oameni de știință. Spre deosebire de majoritatea celorlalte păsări, sunt strict vegetarieni, mâncând mai degrabă frunze din copaci și din tufișuri decât insecte sau animale mici. Hoazinii sunt clar concepuți pentru această dietă. Capul lor este mic și mobil în comparație cu restul corpului, permițându-le să se deplaseze între ramuri în timp ce apucă frunzele ca să le mănânce.[22]
Chiar mai incredibil, stomacul hoazinilor seamănă mai mult cu cel al unei vaci decât cu al oricărei alte pasări cunoscute![23] Prezintă un proces numit fermentarea în gât. Acesta se referă la fermentarea alimentelor ingerate, în gușa și în esofagul păsărilor, înainte ca acestea să ajungă în stomac,[24] accelerând procesul dificil de descompunere a materiei vegetale fibroase. Aceasta necesită ca esofagul să fie mult mai mare decât la păsările cu dimensiuni similare, ceea ce lasă un spațiu redus pentru mușchii de zbor, reducând și capacitatea păsării de a zbura.[25]
Cu toate acestea, cum majoritatea plantelor pe care le mănâncă au valoarea nutritivă oarecum scăzută, producând astfel mai puțină energie pentru pasăre, aceasta nu este o problemă, deoarece au nevoie de mai puțină energie decât alte păsări care zboară mai frecvent.[26]
Pentru a fermenta mâncarea în gât, păsările au colonii microbiene care trăiesc în esofag. Aceste bacterii le permit să digere celuloza, o componentă majoră a materiei vegetale care este, în mod natural, nedigerabilă pentru majoritatea vertebratelor.[27] Aceasta le permite hoazinilor să obțină mai mulți nutrienți din fiecare masă, ceea ce înseamnă că nu au nevoie să mănânce atâtea plante cât le-ar trebui altor păsări ca să obțină aceeași cantitate de nutrienți.
Acest fapt este crucial, deoarece greutatea trebuie redusă la minim pentru zborul optim. Așa cum am spus mai înainte, acest sistem digestiv seamănă mult cu cel al rumegătoarelor, din punct de vedere al formei și funcției. Poate că evoluționiștii ar trebui să considere clasificarea hoazinului ca un rumegător, din moment ce toate celelalte încercări de clasificare au eșuat.
Dihotomie falsă?
Hoazinul este o provocare puternică pentru dogma evoluționistă din mai multe motive. Niciun evoluționist nu consideră hoazinul ca fiind o legătură între păsări și reptile. Cu toate acestea, una dintre caracteristicile cheie ale lui Arheopteryx, considerată a fi o formă de tranziție, se găsește și la hoazini. Așadar, hoazinii sunt o formă de tranziție vie, sau Arheopteryx-ul este o pasăre dispărută? În teza sa de doctorat despre hoazini, dr. Antje Mullner, un evoluționist, a respins hoazinul ca formă de tranziție.
„Mulți ghizi turistici din neotropice încă prezintă hoazinul ca o fosilă vie. Cu toate acestea, ghearele-aripi sunt, de fapt, cunoscute la o varietate de specii de păsări, de exemplu, la unii turaci. Este cel mai probabil ca ghearele-aripi să fie o adaptare secundară strâns legată de mediul acvatic al speciei… ”[28]
Această interpretare demonstrează că Archaeopteryx-ul este o pasăre dispărută, deoarece posibilitatea de a fi formă de tranziție este exclusă.
Chiar ignorând lovitura devastatoare pe care hoazinul o dă lui Arheopteryx ca formă de tranziție, ea provoacă evoluționiștilor alte probleme semnificative, așa cum o demonstrează deranjamentul pe care le cauzează modelelor lor cladistice. Pur și simplu nu pot determina care a fost strămoșul său. Cu toate acestea, dacă ar lua o pauză suficient de lungă pentru a lua în considerare cartea Facerii capitolul 1, s-ar putea să recunoască că hoazinul este probabil propriul său tip creat și astfel strămoșul său a fost un hoazin.[29]
Acest lucru ar explica și sistemul digestiv unic al hoazinului, care nu se găsește la nicio altă pasăre.[30] Desigur, atunci ar fi necesar ca evoluționiștii să admită că există un Dumnezeu și, din moment ce mulți refuză chiar să recunoască un proiectant, acest lucru este puțin probabil. Sir Francis Crick a rezumat atitudinea generală a comunității științifice față de orice posibilitate de proiectare.
„Biologii trebuie să țină cont în permanență că ceea ce văd nu a fost conceput, ci mai degrabă a evoluat.”[31]
Cu alte cuvinte, dovada design-ului nu contează, oamenii de știință trebuie să îmbrățișeze evoluția, în ciuda dovezilor. Din păcate, hoazinul nu i-a determinat pe evoluționiști să se îndoiască de viziunea lor asupra lumii sau chiar să ia în considerare posibilitatea ca hoazinul să fi fost creat de Dumnezeu să facă exact ceea ce face astăzi.
Autor: Harry F. Sanders, III
Sursa: AnswersInGenesis.org | Hoatzin Bird: Evidence Against Evolutionary Ideas
Traducător: Cristian Monea
Referințe și note
[1] Martin Kundrat et al. “The First specimen of Archaeopteryx from the Upper Jurassic Mornsheim Formation of Germany,” Historical Biology 31, nr. 1 (2019): 3–63, doi:10.1080/08912963.2018.1518443.
[2] Gerald Mayr, “A Hoatzin Fossil from the Middle Miocene of Kenya Documents the Past Occurrence of Modern-Type Ospisthocomiformes in Africa,” The Auk 131, nr. 1 (2014): 55–60, doi:10.1642/AUK-13-134.1.
[3] Gerald Mayr și Vanessa L. De Pietri, “Earliest and First Northern Hemisphere Hoatzin Fossils Substantiate Old World Origin of a “Neotropic Endemic,” Naturwissenschaften 101 (2014): 143–148, https://www.researchgate.net/profile/Vanesa_De_Pietri/publication/259807811_Earliest_and_first_Northern_Hemispheric_hoatzin_fossils_substantiate_Old_World_origin_of_a_Neotropic_endemic/links/5463f8280cf2837efdb34833.pdf.
[4] John C. Avise, William S. Nelson, și Charles G. Sibley, “Why One-Kilobase Sequences from Mitochondrial DNA Fail to Solve the Hoatzin Phylogenetic Enigma,” Molecular Phylogenetics and Evolution 3, nr. 2 (Iunie 1994): 175–184, https://faculty.sites.uci.edu/johncavise/files/2011/03/142-hoatzin.pdf.
[5] S. Blair Hedges et al., “Phylogenetic Relationships of the Hoatzin, an Enigmatic South American Bird,” The Proceedings of the National Academy of Sciences 92 (1995): 11662–11665, https://www.pnas.org/content/pnas/92/25/11662.full.pdf.
[6] Janice M. Hughes și Allan J. Baker, “Phylogenetic Relationships of the Enigmatic Hoatzin (Opisthocomus hoazin) Resolved using Mitochondrial and Nuclear Gene Sequences,” Molecular Biology and Evolution 16, nr. 9 (1999): 1300–1307, https://academic.oup.com/mbe/article/16/9/1300/2925617 .
[7] Michael D. Sorenson et al., “More Taxa, More Characters: The Hoatzin Problem Is Still Unresolved,” Molecular Biology and Evolution 20, nr. 9 (2003): 1484–1498, doi:10.1093/molbev/msg157.
[8] Ibid.
[9] Hedges et al., “Phylogenetic Relationships;” Hughes and Baker, “Phylogenetic Relationships;” Sorenson et al., “More Taxa, More Characters;” și Avise et al., “Why One-Kilobase Sequences.”
[10] Shannon J. Hackett et al., “A Phylogenomic Study of Birds Reveals Their Evolutionary History,” Science 320 (2008): 1763–1768, doi:10.1126/science.1157704.
[11] Merriam-Webster’s Collegiate Dictionary, ed. 11. (Springfield: Meriam Webster Incorporated, 2003), 414.
[12] Antje Mullner, “Breeding Ecology and Related Life-History Traits of the Hoatzin, Opisthocomus hoazin, in a Primary Rainforest Habitat.” (teză Dr., Universitatea din Wurzburg, 2004), https://opus.bibliothek.uni-wuerzburg.de/opus4-wuerzburg/frontdoor/deliver/index/docId/1127/file/Dissertation_Muellner.pdf#page=123.
[13] M. G. Dominguez-Bello et al., “Ecology of the Folivorous Hoatzin (Opisthocomus hoazin) on the Venezuelan Plains.” The Auk 111, nr. 3 (1994): 643–651, https://www.jstor.org/stable/4088467.
[14] Eric A. VanderWerf și Stuart D. Strahl, “Effects of Unit Size and Territory Defense on Communal Nest Care in the Hoatzin (Opisthocomus hoazin).” The Auk 107, nr. 3 (1990): 626–628, https://www.jstor.org/stable/4087935.
[15] Dominguez-Bello et al., “Ecology of the Folivorous Hoatzin.”
[16] Stuart D. Strahl, “The Social Organization and Behavior of the Hoatzin Opisthocomus hoazin in Central Venezuela,” IBIS 130 (1987): 483–502, doi:10.1111/j.1474-919X.1988.tb02714.x.
[17] Mullner, “Breeding Ecology.”
[18] Elizabeth Deatrick, “The Hoatzin: Misfit, Belcher, Genetic Mystery,” Audubon Society, accesat 31 Octombrie 2018, https://www.audubon.org/news/hoatzin.
[19] Francis Crick, What Mad Pursuit (New York: Basic Books, 1988), 28.
[20] Dawkins dezamăgește în formularea acestei afirmații, de vreme ce creaționistul Edward Blyth a propus ideea de selecție naturală înainte ca Darwin să-și scrie cartea și să dea titlul conceptului. Vedeți Georgia Purdom, “Is Natural Selection the Same Thing as Evolution?,” în The New Answers Book 1, ed. Ken Ham (Green Forest, AR: Master Books, 2006), https://answersingenesis.org/natural-selection/is-natural-selection-the-same-thing-as-evolution/.
[21] Richard Dawkins The Blind Watchmaker (New York: W. W. Norton & Company, Inc., 1996), 6.
[22] Leonid P. Korzun et al., “Biomechanical Features of the Bill and Jaw Apparatus of Cuckoos, Turacos and the Hoatzin in Relation to Food Acquisition and Processing,” Ostrich 74, nr. 1–2 (2003): doi:10.2989/00306520309485369.
[23] André-Denis G Wright, Korinne S. Northwood, și Nestor E. Obispo. “Rumen-Like Methanogens Identified from the Crop of the Folivorous South American Bird, the Hoatzin (Opisthocomus hoazin),” International Society for Microbial Ecology Journal 3 (2009): 1120–1126, doi:10.1038/ismej.2009.41.
[24] Alejandro Grajal et al., “Foregut Fermentation in the Hoatzin, a Neotropical Leaf-Eating Bird,” Science 245, nr. 4923 (1989): 1236–1238, doi:10.1126/science.245.4923.1236.
[25] Wright et al., “Rumen-Like Methanogens.”
[26] Alejandro Grajal, “Structure and Function of the Digestive Tract of the Hoatzin (Opisthocomus hoazin): A Folivorous Bird with Foregut Fermentation.” The Auk 112, nr. 1 (1995): 20–28, doi:10.2307/4088763.
[27] Mullner, “Breeding Ecology.”
[28] Ibid.
[29] Jean Lightner, “An Initial Estimate of Avian Ark Kinds,” Answers Research Journal 6 (2013): https://answersingenesis.org/creation-science/baraminology/an-initial-estimate-of-avian-ark-kinds/.
[30] Wright et al., “Rumen-Like Methanogens.”
[31] Crick, What Mad Pursuit, 138.
