Petele hipnotizante ale păunului
Există ceva în felul în care un păun își scutură evantaiul de pene spectaculos de elaborate care atrage privirea admirativă a păunilor. Acum se pare că atracția își are rădăcina în mișcare, nu (cum s-a crezut cândva) în dimensiunea penelor masculului sau în numărul petelor colorate („ochi”). Cercetătorii care folosesc videoclipuri de mare viteză au descoperit că vibrează coada la o frecvență medie de aproximativ 26 de bătăi pe secundă. Păunul poate menține această mișcare mai mult de 25 de minute.
Când păunul își vibrează coada, se pare că acele pete îl pot hipnotiza pe cel pe care încearcă să-l atragă.[1] Vibrația penelor cozii creează un „fond irizat dinamic” în jurul fiecărei pete.[2] Comportamentul petelor în timpul vibrației cozii este remarcabil – nu mișcarea lor ca atare, ci aparenta lor nemișcare. În timp ce barbele penelor din fundal, chiar și lângă pete, se mișcau lateral cu până la 9,6 mm, petele în sine au avut o mișcare maximă dintr-o parte în alta de doar 1,7 mm.
Din perspectiva păunilor (de obicei, aflați la 1 metru în față), cercetătorii spun că „petele ar părea aproape staționare” în raport cu irizațiile dinamice uimitoare din restul cozii.2 Nu e de mirare că este hipnotizată.
Dar cum pot petele să rămână relativ nemișcate când toată coada este scuturată puternic? Microscopia electronică a arătat că structura penei este diferită. Petele sunt mai grele, având barbule dens întretăiate de microcârlige[3], permițând barbelor să se lipească împreună ca o singură masă rezistentă la mișcare. Între timp, barbele libere ale penelor din fundal sunt larg distanțate și libere să se miște independent.
Evitând concluzia logică a designului inteligent, evoluționiștii de astăzi ar putea căuta să folosească această descoperire pentru a reînvia teoria lui Charles Darwin privind selecția sexuală a păunului – conform căreia coada acestuia a evoluat pentru a atrage un partener (teorie discutată periodic de către evoluționiști[4]). Dar argumentele selecției sexuale se încadrează în eroarea utilizării avantajului biologic al unui sistem actual ca „dovadă” a originii neo-darwiniene a acelui sistem. Problema de bază rămâne nerezolvată; o coadă atât de greoaie ar fi un handicap uriaș pentru păunul care vrea să scape de prădători.
Așadar, nu ar fi mai bine să ne dăm seama că această ultimă descoperire zguduie și povestea evolutivă? (Pentru cei care nu sunt complet „hipnotizați” de ea, desigur.)
Autor: David Catchpoole
Sursa: Creation.com | Peacock ‘eyes’ that hypnotize
[1] Secret of how peacocks shake their tail feathers to hypnotise a mate revealed, abc.net.au, 28 Aprilie 2016.
[2] Dakin, R., și alți 4, Biomechanics of the peacock’s display: How feather structure and resonance influence multimodal signaling, PLoS ONE 11(4):e0152759, 2016 | doi:10.1371/journal.pone.0152759.
[3] Aceste caracteristici sunt similare celor observate la penele de zbor primare ale altor specii de păsări, care prezintă dovezi puternice de proiectare. Vedeți, de ex., „Arhitectura microstructurală” a penelor.
[4] Vedeți creation.com/peacock2 and creation.com/peacock3.
