Pinguinul imperial

Pinguinii sunt printre cele mai neobișnuite păsări din lume. Îmbrăcați de Dumnezeu în costum, ”la patru ace”, ei umblă drept și reprezintă o adevărată atracție în zonele sălbatice și nu numai.

Pinguinii trăiesc doar în Antarctica și, în mod neobișnuit am putea spune, nu sunt prezenți la Polul Nord. Mărimile lor diferă, de la foarte mici, de doar 30 cm, la pinguinul imperial, care are înălţimea de aproximativ 1 metru.

Odată cu venirea sezonului rece, majoritatea animalelor se îndreaptă spre zone mai calde. Nu însă și pinguinul imperial; acesta se va apropia mai mult de Polul Sud, de frig.

Pinguinul imperial are de îndeplinit o sarcină extrem de grea în ceea ce priveşte aducerea pe lume şi creşterea puilor, în cel mai ostil climat de pe planetă. Este o realizare mai mult decât incredibilă!

Femela va face un ou pe care îl va pune pe picioarele masculului. Acesta va ţine oul pe picioare, unde are un fel de săculeţ în care se menține o temperatură constantă de aproximativ 35 de grade.

Uneori, în timpul iernii, în Antarctica temperatura atinge -40 de grade sau chiar mai puţin, iar vântul suflă cu 150 km pe oră, un adevărat crivăț. Oul se află la doar câţiva cm de gheaţă şi totuși pinguinul îl menține cald, aşezat pe picioare. Dacă l–ar da jos chiar și pentru 2 minute, oul ar îngheța.

Femela care îi dă oul, merge apoi să mănânce. Nu oriunde, ci la 50-60 km distanță. Ea trebuie să meargă zile întregi şi să ajungă la ocean, unde se hrănește timp de două luni – două luni şi jumătate. Între timp, masculul se îngrijeşte de ou. Dar el nu poate mânca şi nici nu bea în tot acest timp, de aceea pierde cam 40% din greutatea corpului în timp ce are grijă de ou.

Acesta este rolul său principal – să stea două luni şi jumătate pe gheaţă, la minus 40 de grade, într–un vânt de peste 150 km pe oră şi să nu–i îngheţe picioarele. Este o minune modul în care l–a creat Dumnezeu!

Pentru a supraviețui, pinguinii masculi stau înghesuiți, în grup. Cei de la margine, pe măsură ce se răcesc, merg spre interiorul grupului, făcând cu rândul pentru a se încălzi. În centrul grupului, temperatura ajunge chiar și la 37 de grade, așa că pinguinii din mijloc nu supără deloc atunci când le vine rândul să se răcorească.

Femela se reîntoarce din ocean cu peşte, parţial digerat, pe care îl transportă în stomac. Oamenii de ştiinţă nu sunt chiar siguri cum face ea acest lucru, ca peştele să nu putrezească, nici să nu se digere de tot. Este păstrat într–o anumită formă, care serveşte drept hrană pentru pui. Unii cercetători susţin că poate produc un fel de antibiotic şi astfel hrana nu se alterează, iar apoi pot să o folosească din nou.

De asemenea, dacă mama întârzie câteva zile cu hrana, iar puiul a ieșit deja din ou, tatăl îl poate hrăni cu un lapte bogat în calorii, produs de o glandă aflată în gâtul său.

Un alt fapt incredibil este acela că femela își identifică partenerul cu mare ușurință, din grămada de sute de pinguini! Masculul şi femela se îngrijesc de pui până la sosirea primăverii, iar odată cu topirea gheţii îşi iau puiul şi merg să înoate.

Aceşti pinguini îşi petrec majoritatea timpului în apă, în larg – unii pinguini stau în apă chiar și nouă luni dintr–un an întreg. Acest lucru înseamnă că pinguinii fac un alt lucru extraordinar, pe care nimeni nu l-a observat: dorm în ocean.