Prima zi a Facerii lumii – Partea a II-a

Interlocutori:

• Părintele Platon Popovici,
• Inginerul O. Piatră,
• Dentistul Cristian Zelescu,
• Studentul la psihologie Nae V.
• Manager de resurse umane Cristina Filoteanu

---

Părintele: Dar în câte zile a creat Dumnezeu lumea?

Cristina: În șase zile și în a șaptea s-a odihnit.

Nae V.: Așa, dar am auzit că aceste „zile” erau de fapt „ere”.

Părintele: Ere geologice?

Nae V.: Desigur.

Părintele: Care cât țineau?

Nae V.: Știu și eu? 4 000 000 de ani?

O. Piatră: Stai frate, aici e știință, ia să cauți pe wikipedia la cretacic, jurassic etc. Acolo se dau cifre exacte. Dar oricum, iată o apropiere a religiei de știință, încet-încet se risipesc negurile și superstițiile Evului Mediu întunecat și se revine la normal. Am auzit chiar că aveți mai nou niște teologi școliți prin Occident, unii care vin de la fizică, matematică. Bravo! Oameni destupați, deschiși dialogului și care se lasă de dogmele învechite, fiind la curent cu ultimele cercetări în domeniu.

Cristian: Dogmele învechite? Ferească Dumnezeu, ce tot aiurezi frăția ta?

Părintele: S-o luăm pe îndelete: ziceți că acele „zile” erau de fapt „ere” de câteva milioane de ani? Nae V.: Păi, cică așa se învață acum la seminar și la teologie. Alții cică „o zi la Dumnezeu e ca o mie de ani”. Asta Părinte, chiar că e din Biblie, nu mai ai ce să zici!

Părintele: Este, dar nu aici, la Facere, ci la Psalmi și Epistola lui Petru. Păi, stați că ne-ați băgat la grea încurcătură: o eră = milioane de ani? Și milioanele astea de ani aveau fiecare câte 12 luni cu media de 30 de zile?

O. Piatră: Normal.

Părintele: Ia să zicem așa, repede… fără, calculator… 4 000 000 de ani x 365 de zile fac…

Nae V.: Și?

Cristina: Păi Duhul Sfânt zice: „Și a fost o seară și a fost o dimineață, ziua întâia… a doua”… etc. De unde scoaserăți catrilioanele astea de zile? Că Scriptura a zis șase!

Nae V.: Ce te faci cu fundamentaliștii ăștia, care le iau așa otova!

Cristian: Da tu cum zici că e?

O. Piatră: Nu știu clar, dar am auzit ceva, tot de la teologii voștri, că în ebraică se zice yom (de la yom kippur?), care înseamnă și eon, adică veac, eră, nu e în nici un caz o zi de 24 de ore!

Părintele: Și ce Sfânt Părinte a tâlcuit astfel?

Nae V.: Aideți Părinte, acum ne luați așa; noi am citit și am auzit pe la unii și alții, plus dovezile științifice incontestabile.

Părintele: În tratatul său Despre preoție, Sfântul Grigorie de Nazians îi dojenește pe așa-zișii învățători ai vremii sale, care în numele unei înalte filosofii, nu acceptau înțelegerea simplă, literală, am zice astăzi „fundamentalistă” a relatărilor scripturistice. La fel grăiesc și Sfinții Ambrozie al Mediolanului, Efrem Sirul, Ioan Gură de Aur.

Sfântul Grigorie de Nyssa a dat o adâncire suplimentară tâlcuirii fratelui său, Vasile cel Mare, la Hexaimeron, în care aduce lămuriri suplimentare cu privire la natura luminii.

Sf. Damaschin mărturisește, în Dogmatica sa, existența eterului. Un moment foarte important este cel descris la Facere I, 5, care limpezește apariția ritmului diurn: Ziua, noaptea, seara, dimineața. Dacă ne-am pune întrebarea: „Ce a fost mai întâi: timpul sau ceasornicul (cronometrul)?”

Toți: Timpul.

Părintele: Și ce a fost mai întâi: lumina sau becul (felinarul, lampa)?

Toți: Lumina.

Părintele: Și, în sfârșit: Ce a fost mai întâi: căldura sau caloriferul?

Toți: Căldura.

Părintele: Slavă lui Dumnezeu și pentru asta, mințile nu sunt cu totul stâlcite. Mai rămâne atunci de afirmat că soarele este în univers exact un ceas, bec și calorifer, adică un măsurător al timpului, și purtător de lumină și căldură. Dar nu soarele este cauza acestora, căci, iată, sunt făcute de Dumnezeu înaintea lui, există independent de el! Bun. Urmează: „Să fie lumină”. „Și a despărțit Dumnezeu mijlocul luminii (miazăzi) de mijlocul întunericului (miazănoaptea), și lumina a numit-o ziuă și întunericul noapte”.

Iată că aceste elemente calendaristice cronologice sunt hotărâte și create chiar de Dumnezeu și nu sunt simple convenții omenești negociabile! O zi lumină + o noapte fac împreună o zi obișnuită de 24 de ore! Deci, pe pământ, lumina și întunericul, ziua și noaptea, au fost create din prima zi a creației, înainte de a face Dumnezeu soarele (în a patra zi a creației)! În concluzie, soarele nu este cauza luminii și a căldurii, ci soarele este doar un purtător de lumină și căldură, fiind creat mai târziu doar ca un instrument care „să cârmuiască ziua și noaptea și să despartă lumina de întuneric” (Facerea 1, 14-19). De altfel, în ziua a treia a creației, din pământ a răsărit verdeața, care, știm bine, fără lumină nu există, dar, iată, fără soare a existat!

Cristian: Așa trebuie să fi fost! Acum mi-aduc aminte de tâlcuirile Sfinților Vasile cel Mare, Ambrozie al Milanului, Efrem Sirul, Ioan Gură de Aur, Grigorie de Nyssa, Ioan Damaschin, marii dascăli ai ortodoxiei! Toți într-un glas: 6 zile a 24 de ore, ca și cele de azi!

O. Piatră: Văleu, văd ne întoarcem în Evul Mediu, și nu-mi miroase a bine.

Nae V.: Stați așa că am găsit: nu erau nicidecum nu știu câte milioane de zile, ci una singură, dar care ca durată a ținut cât milioane de ani de acum. Ce ziceți de asta?

Părintele: Păi… e și mai aiurea! Asta însemna că ziua și noaptea aceea atâta ar fi ținut? Cum se mișca atunci soarele? Și cum s-a modificat în acel timp atât de drastic? Acele mișcări cosmice implicau desigur întregul ansamblu: planete, stele…

Cristina: Ai că ați încurcat-o rău de tot! La fel e și cu: „o zi înaintea Domnului e de 1000 de ani”. Păi cum vine acum, tocmai voi care ne acuzați de fundamentalism neoprotestant, că luăm ad literam Scriptura, acuma ce faceți? Nu e aici cumva vorbă exact de metaforă, alegorie, simbolism? La, Domnul există timpul prezent continuu (veșnicia), iar la om există timpul prezent de-o clipă (trecător) și în acest caz „1000” de ani nu-i nicidecum o cifră exactă, ci doar indică diferența totală dintre cele două timpuri – trecător și veșnic.

Părintele: Cu siguranță așa e! Mai ales că se spune tot acolo nu numai „o zi înaintea Domnului e de 1000 de ani”, ci și că „1000 de ani e ca o zi” (înlocuiți „1000 de ani” cu veșnicia și „o zi cu” o clipă și veți înțelege). Contextul nu avea nici o legătură cu durata zilelor Facerii, ci se referea la faptul că, creștinii din toate timpurile trebuie să fie într-o permanentă stare de trezvie, și să nu se lase amăgiți că sfârșitul lumii și înfricoșata judecată vor fi peste nu știu câte zeci de mii de ani. Spune: „ziua Domnului va veni ca un fur!”. Cum vine furul? Brusc, pe neașteptate, adică scurt! Așa vine și veșnicia, într-o clipă.

Vi se pare așa de necrezut? Facerea lumii nu este, în învățătura noastră, un fenomen natural, ci unul mai presus de fire, lucrarea lui Dumnezeu: „Cred în Dumnezeu Tatăl… Făcătorul cerului și al pământului, al tuturor celor văzute nevăzute”!

Cristian: Slavă Ție, Doamne, că se lămuri și asta! Simțeam eu că aici e o înșelare, dar cum să te pui cu manualele și prifisorii? Acum știu ce să le spun și la alții, pe viu, sau mă bag pe ceva forumuri cu topicul creaționism vs. evoluționism!

Nae V.: Aici cam așa e, trebuie să recunosc. Hai admitem de dragul discuției, că era o zi normală de 24 de ore

O. Piatră: Hmmmm…

Părintele: Vreun inconvenient logic de netrecut?

O. Piatră: Nu spun asta. Dacă stăm bine și ne gândim, nici nu se poate ști cu precizie științifică cât au durat acele zile.

Cristina: Tot nu vă lăsați pe mâinile Sfinților!

Părintele: Deci era totuși o zi, cum zice la Carte (se putea lesne spune: „o vreme”, „mulțime de zile” etc., dar nu s-a spus!). Acuma, cum trebuie să fi fost între ele, ca durată, întunericul și lumina (noaptea și ziua)?

Nae V.: Păi… egale?

Părintele: Corect! Așa au și fost. Acest moment se numește?

O. Piatră: Echinocțiu.

Părintele: Și care a fost: de primăvară sau de toamnă?

Cristian: De primăvară, vădit!

Părintele: De ce?

Cristina: În ziua a treia „a zis pământului să răsară verdeață” și de atunci acest lucru are loc primăvara.

O. Piatră: Desigur în emisfera nordică!

Părintele: Așa. Iată domnule O. Piatră, avem aici o precizie științifică nemaiîntâlnită în nici una din teoriile voastre.

O. Piatră: Care?

Cristian: Lumea e făcută în momentul echinocțiului de primăvară, ziua 1.

Părintele: Dreptu-i. Dar care ar fizica aceea? Putem ști?

O. Piatră: Părinte…

Părintele: Care este ziua a șaptea a săptămânii?

O. Piatră: Duminica!

Cristian: Sâmbăta!

Nae V.: Ești cumva pocăit?

Părintele: Pace! Fraților, după Scriptură ziua a șaptea în care S-a odihnit Domnul a fost, este și va rămâne pentru totdeauna… sâmbăta!

O. Piatră: Păi cum așa Părinte, asta e…

Cristina: Așa e când nu cunoști Scriptura: „Ziua întâi a săptămânii” în care Apostolii frângeau pâinea, adică făceau Sfânta Liturghie era Duminica, Ziua Învierii Domnului, pe care o ținem noi creștinii ortodocși, nu ca sectarii și evreii.

Părintele: Vedeți acum un nou element: lumea este făcută într-o zi de duminică, fiind echinocțiul de primăvară…

O. Piatră: Mie unuia mi se par simple speculații forțate, nu pot să le iau ca atare.

Părintele: Se spune „La început”, adică lumea nu există din veșnicie cum se credea și se învăța la școala marxistă a regimului trecut.

Cristian: Așa e cum spune Sfinția Voastră; și eu am crezut ce mă învățaseră (mă îndobitociseră) marxiștii, când eram mic, dar m-am spovedit și dau anatemei învățătura lor spurcată și fără de Dumnezeu!

Părintele: Consensul Sfinților Părinți ne descrie acele zile ale Facerii ca fiind durate de 24 de ore împărțite în 12 ore zi lumină și 12 ore de noapte: Sfântul Vasile cel Mare (Hexaimeron), Sfântul Ambrozie al Mediolanului (Hexaimeron), Sfântul Victorin (Despre Facerea lumii), Sfântul Ioan Gură de Aur (Omilii la Facere).

Acum, credem că va fi tare dificil acelora ce vorbesc de „creaționismul fixist” să se avânte în astfel de afirmații, deoarece vor trebui să îi califice ca atare și pe Sfinții Ioan Gură de Aur și Ioan Damaschin, care tocmai insistă asupra fixității, constanței rânduielilor mișcărilor și duratelor – atenție! – date de Dumnezeu din chiar prima săptămână a creației! Și eu, fiilor, am avut, în trecutul nu chiar foarte depărtat, numeroase momente de rătăcire și oscilație în această privință, dar ele, cu ajutorul lui Dumnezeu, pot, și chiar trebuie, să fie depășite.

Concluzia pe care o putem desprinde: ziua întâi a creației este chiar o zi în sensul literal al cuvântului. Ea dura 24 de ceasuri și se împărțea de la început în zi-lumină cu hotarul de trecere către noapte numit seară; apoi o noapte de 12 ore cu hotarul trecere către zi, dimineața.

Întrebând pe credincioși cum cred că erau în acel moment ziua și noaptea (ca durată) ei răspund fără șovăire, după cum ați văzut și pe fratele: egale. Dumnezeu creează de la început lucruri desăvârșite „bune (frumoase) foarte”. Acest moment se numește în astronomie echinocțiu (gr. isomerie) și este la rândul lui foarte important de reținut ca și o adevărată dogmă de credință. Creștinul trebuie să

cunoască aceasta: Dumnezeu a făcut lumea de la început într-o stare de echinocțiu. […]

Mâine vom continua să vorbim despre ziua a 2-a Facerii. Mergeți în pace!

Autor: Pr. Platon Popovici
Sursa: Dialoguri despre facerea lumii, p. 25-30