Problema timpului de așteptare
ADN-ul conține instrucțiuni despre cum și când să producă principalele componente ale celulelor, numite proteine. Diferitele organisme diferă în instrucțiunile lor ADN (compuse din „litere” de ADN, numite tehnic „perechi de baze”), astfel încât produc cel puțin câteva proteine diferite.
Pentru a schimba un organism într-altul, ar trebui să aveți un mecanism de schimbare a literelor. Pentru evoluționiști, singura metodă pentru a schimba literele este mutația. Mutațiile sunt modificări accidentale ale instrucțiunilor, care pot fi implica o literă sau mai multe odată. Literele pot fi schimbate, șterse sau adăugate. Evident, pentru a schimba un organism în ceva mai complex, ar trebui adăugate litere, nu doar schimbate sau șterse.
Acum consideră că ADN-ul uman are aproximativ 3000 de milioane de litere, ceea ce echivalează cu o mie de cărți de dimensiunea Bibliei. Imaginează-ți o maimuță care evoluează într-un om. Trebuie să adăugăm litere – prin mutații – pentru a crea informațiile pentru trăsăturile pe care oamenii le au și pe care maimuțele nu le au. Aceasta înseamnă o diferență de cel puțin 10%, în comparație cu ruda noastră cea mai apropiată, potrivit evoluționiștilor — cimpanzeul.[1] Aceasta înseamnă 300 de milioane de litere!
Imaginați-vă că o maimuță are un copil și o mutație a adăugat o literă la ADN-ul copilului. Ar fi mutația „benefică” în ceea ce privește evoluția progresivă? „Benefică” înseamnă doar că va crește copilul pentru a avea mai mulți descendenți decât alte maimuțe care nu au mutația. Ar putea selecția naturală să o „vadă” și să favorizeze supraviețuirea mutației în generațiile următoare? Acest lucru este cunoscut sub numele de „fitness”. Probabilitatea ca această schimbare aleatoare să contribuie suficient la fitness-ul individului pentru ca selecția naturală să o poată „vedea” este foarte mică. Geneticienii evoluționiști recunosc acest lucru.
Acum imaginați-vă că are loc o altă mutație, nu oriunde, ci lângă cea de mai sus, la un individ căruia i-a transmis mutația. Ar putea exista o populație de maimuțe în evoluție, de exemplu 10 000. Mutația „corectă” este mai probabil să apară la descendenții maimuțelor, alții decât cei care au deja prima mutație. Și apoi trebuie să se întâlnească, să se împerecheze și să aibă copii, ceea ce este puțin probabil. Sau, de-a lungul multor generații, mutațiile s-ar putea răspândi lent prin populație, crescând șansa ca ele să se reunească într-o pereche care se împerechează. Acest lucru, evident, necesită timp.
Cât timp? Calcularea acestuia este complexă, luând în considerare totul, cum ar fi rata mutațiilor, starea fizică datorată mutațiilor, numărul de descendenți, timpul generației, mărimea populației etc. Ei bine, o echipă de oameni de știință a creat un program de calculator, numit Mendel’s Accountant (n.t., Contabilul lui Mendel),[2] care face aceste calcule. Într-o recenzie realizată la mai bine de un deceniu după ce programul a fost publicat inițial, geneticianul CMI, doctorul Robert Carter, comentează
Nu cunoaștem vreo lucrare revizuită care încearcă să infirme metodele sau concluziile lui Mendel. După un deceniu de muncă, ar trebui să existe ceva. Tăcerea este grăitoare.[3]
Programul simulează sau modelează o populație reală și poate determina cât timp ar dura pentru ca aceste litere de ADN să fie aliniate una lângă alta.
Când se fac ipoteze numerice care favorizează evoluția, cum ar fi adaptarea nerealist de ridicată a mutațiilor, este nevoie de 84 de milioane de ani pentru a obține doar două litere aliniate la un individ.[4] Acest lucru depășește cu mult intervalul de timp – aproximativ șapte milioane de ani – pe care evoluționiștii îl acordă pentru evoluția oamenilor dintr-un strămoș comun cu cimpanzeii. Pentru a obține doar cinci litere aliniate împreună, timpul depășește două miliarde de ani! Aceasta nu este nici măcar o mică parte dintr-o singură genă mică, care ar putea avea câteva sute de litere. Multe gene sunt lungi de mii de litere. Aceasta este „problema timpului de așteptare” pentru evoluție.
Cu alte cuvinte, evoluția oamenilor din maimuțe nu este doar improbabilă, ci și imposibilă.
Autor: Don Batten
Sursa: Creation.com | The waiting time problem
[1] Tomkins, J. și Bergman, J., Genomic monkey business—estimates of nearly identical human–chimp DNA similarity re-evaluated using omitted data, J. Creation 26(1):94–100, 2012; creation.com/chimp.
[2] Sanford, J. și colab., Mendel’s Accountant: a biologically realistic forward-time population genetics program, SCPE 8(2):147–165, 2007; scpe.org.
[3] Carter, R., A successful decade for Mendel’s Accountant, J. Creation 33(2):51–56, 2019; creation.com/mendels-accountant-review.
[4] Sanford, J. și colab., The waiting time problem in a model hominin population, Theor. Biol. Med. Model. 12(18), 2015.
