Relația dintre teologie și știință în contextul contemporan
Paradigma științei contemporane oferă implicații epistemologice semnificative, care pot constitui o reală interfață în dialogul dintre teologie și știință. În diverse domenii de vârf ale cercetării științifice actuale este depășită poziția reducționistă de autosuficiență specifică perspectivei scientiste. Limita internă a cercetării științifice este asumată nu ca o închidere, ci ca o deschidere către alte forme de cunoaștere, inclusiv cea religioasă.
Astfel este generată și cultivată o conștiință a dialogului. Fizica, matematica, neuroștiințe, cosmologia evidențiază, pe de o parte, limitele gândirii discursive, iar pe de altă parte, raționalitatea profundă a universului. Se recunoaște că lumea nu poate fi explicată prin ea însăși, depășindu-se astfel o înțelegere exterioară și autonomă a realității.
Astfel savanți redutabili din contemporaneitate sunt deschiși către taina lumii. Prin cultivarea acestei atitudini, prin care savanți de prestigiu nu se mai încred în forța exclusivă a propriei rațiuni, este posibilă conturarea unui dialog între teologie și știință, respectându-se competențele și identitățile specifice ale acestora.
Prin cercetările din fizica fundamentală se afirmă raționalitatea profundă a lumii. Depășindu-se concepția mecanicistă despre univers, unii fizicieni, nefiind familiarizați cu tradiția ortodoxă, se orientează spre religiile orientale. În fața deschiderilor contemporane din fizică este importantă mărturisirea specificității Tradiției răsăritene.
„Putem spune că ordinea interioară la care se referă fizicienii contemporani și pe care o găsim afirmată de Părinții răsăriteni arată că lumea nu se lămurește în perspectiva relațiilor exterioare dintre lucruri și ființe, cum s-a crezut în știința clasică, pentru care elementele iraționale (întâmplarea etc.) par să joace un rol mult mai important decât cele raționale, ci în lumina conexiunilor care se realizează la nivelul acestei ordini interioare, raționalitatea creației.
Această ordine interioară nu este închisă în sine, în mod panteist și imanentist, cum consideră mulți dintre fizicienii contemporani, ci este deschisă transcendentului divin, fiindcă centrul ei de gravitație se află, cum afirmă tradiția Bisericii răsăritene, în Logosul Creator și Răscumpărător al întregului univers, în Hristos-Pantocrator”[1].
Autor: Adrian Lemeni
Sursa: Adevăr și comuniune, p. 119-121
[1] Pr. Dumitru POPESCU, „Crearea lumii din perspectiva Sfintei Scripturi și a științei contemporane”, în: Știință și teologie, pp. 121-122. Fizica actuală pune accentul pe raționalitate, fiind în acest fel deschisă față de cosmologia teonomă a teologiei ortodoxe. „Din momentul în care a pătruns în lumea subatomică, noua știință a descoperit un lucru de importanță considerabilă pentru teologia creștină în general și pentru cea ortodoxă în special, anume că nu există lucrul în sine, toate aflându-se în relaționare internă reciprocă. Dar ceea ce pare interesant și providențial este faptul că noua gândire științifică ajunge indirect să confirme reconstrucția cosmologică întreprinsă de Sfântul Atanasie cel Mare, care voia să facă accesibilă, din punct de vedere cultural și filosofic, întruparea Logosului. Corelația de care vorbesc fizicienii contemporani apare în scrierile ilustrului Părinte al Bisericii universale, în secolul al IV-lea. Omul nu a fost creat pentru a vorbi cu sine însuși și pentru a se seculariza, ci pentru a fi partener de dialog al Creatorului și inel de legătură între Dumnezeu și lume – el însuși având rădăcinile adânc înfipte în realitatea cosmică și în cea treimică -, chemat să transfigureze creația în Hristos. În această viziune teologică, ordinea interioară a lumii nu apare închisă în ea însăși, ci deschisă transcendentului, cu toate consecințele care decurg de aici, după cum vom vedea mai jos. Această coeziune a întregii creații în Hristos a fost strălucit pusă în evidență de Sfântul Maxim Mărturisitorul, sub cele două aspecte. Pășind pe calea deschisă de Sfântul Atanasie cel Mare, el subliniază că «rațiunile cele multe sunt una și cea una e multe. Prin ieșirea binevoitoare, făcătoare și susținătoare a Celui unu spre făpturi, rațiunea cea una e multe, iar prin întoarcerea celor multe la originea și la centrul lucrurilor, din care și-au luat începuturile și care le adună pe toate, cele multe sunt una». În gândirea Sfântului Maxim, Logosul divin este așadar centru de diversificare și de unificare a rațiunilor tuturor lucrurilor văzute și nevăzute. Dacă universul văzut și nevăzut își păstrează coeziunea, aceasta se datorează legăturii dinamice între Logos și creație, prin lucrarea Duhului Sfânt, după bunăvoința Tatălui. Astfel se explică și motivul pentru care mântuirea realizată de Hristos, ca Logos întrupat, are dimensiune cosmică”.
Alexandru Boris Cosciug
17 decembrie 2022 @ 23:52
Motto: „Este posibilă conturarea unui dialog între teologie și știință… Omul nu a fost creat pentru a vorbi cu sine însuși și pentru a se seculariza, ci pentru a fi partener de dialog al Creatorului și inel de legătură între Dumnezeu și lume – el însuși având rădăcinile adânc înfipte în realitatea cosmică și în cea treimică, chemat să transfigureze creația în Hristos.” (citat din articol)
…………
Eu sunt inginer electronist şi am început cercetarea ştiinţifică a BIBLIEI în anul 2006 de la un simplu desen al seminţei masculine a omului care seamănă cu „un microfon”, existent în cartea „Anatomia funcţională a omului”, autor Raoul Robacki, Editura Scrisul Românesc 1985.
Desenul mi l-a arătat fiul meu George Valeriu, medic stomatolog, iar prietenul meu conf. dr. preot Radu Tascovici a venit cu precizarea biblică „sămânţa este cuvântul lui Dumnezeu” (Luca 8.11), „cuvant viu şi lucrător şi pătrunde până la încheietura dintre măduvă şi coaste” (Acest dialog m-a direcţionat pe mine şi pe fiul meu către scrisul literar ştiinţifico-religios şi în perioada 2007-2022 am scris şi am editat şase cărţi, pe care le enumăr:
1. Mitochondrial Adam DNA data transmission theory – pe care am transmis-o în perioada 2007-2010 la conferinţele: „Science and Teology in Romania” (8-12 sept. 2007, Sibiu); „First EMBO Conference on Centrosomes and Spindle Pole Bodies” (12-16 sept. 2008, Heidelberg); „Te 2009 edition of BES meeting osted by Romanian Society of Pure and Applied Biophsics (RSPAB – 10-14 may 2009, Sibiu); 2010 AAAS Annual Meeting, Bridging Science and Society (18-22 February 2010, San Diego, USA)
2. Scurtă istorie a creaţiei omului – De la Adam la Judecata de Apoi (dec. 2009)
3. Armonii divine modificate genetic – De la cuvântul lui Dumnezeu la cuvântul omului (dec. 2009)
4. Geneza şi Genetica – Privatizarea văzduhului (martie 2011)
5. Raţiunea logică a bio-comunicaţiilor electro-magnetice extrasenzoriale (dec. 2022)
6. Sistemul de Asigurarea Calităţii Activităţilor Umane (needitat)
Epilog: „Cuvântul lui Dumnezeu e viu şi lucrător, mai ascuţit decât orice sabie, cu două tăişuri, şi pătrunde până la despărţitura dintre suflet şi duh, dintre încheieturi şi măduvă, şi destoinic este să judece simţirile şi cugetările inimii.”
Notă: În perioada 2009 – 2019 am comentat pe diverse site-uri care ulterior au şters articolele, comentariile şi cărţile anexate ale cititorilor: The Scientist Magasine, Reţeaua Literară, Cititor de Proză, Negru pe Alb.