Scheletele din dulapul evoluției
Joel Tay îi intervievează lui Christopher Rupe și dr. John Sanford, co-autori ai cărții Contested Bones.
Ați fost puși vreodată față în față cu afirmațiile că oamenii au evoluat din creaturi asemănătoare maimuțelor sau cu toate așa-zisele dovezi ale evoluției umane? Sunteți curioși cum așa-numitele oase „hominide” sunt în concordanță cu creația biblică? Astfel de probleme sunt motivul pentru care acești autori au scris Contested Bones.
Christopher Rupe a crescut într-o familie creștină, crezând că Biblia este adevărată. Cu toate acestea, când era la liceu, și-a dat seama că evoluția este incompatibilă cu Biblia și știa că trebuie să facă o alegere.
Mi-am amintit că m-am gândit că, dacă eram doar o maimuță evoluată, atunci chiar nu există vreun sens sau scop în viață. Am înțeles că acest lucru ar însemna, de asemenea, că nu se poate avea încredere în Biblie și că moralitatea este doar subiectivă – nu ar trebui să stau niciodată în fața lui Dumnezeu pentru a da socoteală pentru viața mea.
Pentru mine, totul s-a rezumat la ceea ce este adevărat. Dacă evoluția ar fi adevărată, eram dispus să mă confrunt cu acea realitate. De asemenea, dacă creștinismul ar fi adevărat, eram pregătit să-l accept și să devin un urmaș devotat al lui Hristos.
Așa că, timp de o vară întreagă, Chris și-a dedicat tot timpul examinării dovezilor pentru creație și învierea lui Iisus Hristos. A dat peste resurse excelente, cum ar fi cartea The Creation Answers a CMI, care a oferit răspunsuri la întrebările sale. Până la sfârșitul acelei veri, avea un dosar plin de întrebări cu răspunsuri.
Curând după aceea, Chris a fost invitat să vorbească cu grupurile de tineri din zona sa.
Îmi amintesc de un adolescent care a participat la una din prezentările mele și se lupta cu îndoieli cu privire la creație. În acea seară l-a primit pe Hristos. Cred că atunci am știut că planul lui Dumnezeu pentru viața mea implica propovăduirea creației. Am fost uimit de cât de eficientă (și incitantă) a devenit evanghelizarea când am învățat cum să ofer răspunsuri la întrebările lor. Entuziasmul meu față de evanghelizarea creației a crescut rapid în această perioadă a vieții mele.
Chris a obținut o diplomă în biologie și apoi a fondat o mică organizație non-profit prin care a predat creația biblică în biserici și universități seculare.[1] În această perioadă, Chris a auzit despre dr. Sanford în timp ce vorbea cu un grup de școală din zonă… s-au conectat și Chris a fost ulterior invitat să se alăture Fundației Feed My Sheep a lui Sanford, unde a fost implicat în cercetarea creației cu normă întreagă.
După cum știu cititorii revistei Creation, dr. Sanford este un genetician binecunoscut și fost profesor de la Universitatea Cornell, cu peste 100 de publicații științifice și câteva zeci de brevete pe numele său. El a fost fondatorul a două întreprinderi biotehnologice și este binecunoscut în special în comunitatea științifică ca principalul inventator al armei „genice”, un dispozitiv folosit pentru a crea multe dintre culturile modificate genetic cultivate astăzi în lume, care au jucat un rol cheie în reducerea drastică a foametei în lume.
De asemenea, dr. Sanford este autorul cărții Genetic Entropy și editorul principal al lucrărilor unui simpozion pe care l-a organizat, numit Biological Information—New Perspectives.[2] El este președintele atât al Logos Research Associates, cât și al Fundației Feed My Sheep. După cum am menționat în interviul nostru cu el în urmă cu peste un deceniu, dr. Sanford a fost inițial un evoluționist convins și ateu, dar acum este un creaționist biblic. După cum spune adesea, „nimic nu are sens în biologie decât în lumina designului.”[3]
Contested Bones este rezultatul a patru ani de cercetare a evoluției umane. Autorii au publicat o analiză cuprinzătoare a înregistrărilor fosile ale „hominizilor”, adică a omului modern (Homo sapiens) și a pretinșilor noștri strămoși asemănători maimuțelor. Ultima carte semnificativă despre registrul fosil al hominizilor din perspectivă creaționistă a fost Bones of Contention a lui Marvin Lubenow. A fost scrisă cu peste 15 ani în urmă, dar s-au făcut multe descoperiri noi de atunci. Unele dintre acestea au fost promovate pe scară largă în public ca „verigi lipsă” – de ex. Australopithecus sediba, Homo naledi și „Hobbitul”, pentru a numi câteva. După cum spune Chris:
Am simțit cu tărie că, comunitatea creației era în întârziere referitor la actualizarea publicului cu privire la această piatră majoră de poticnire a credinței. Scopul nostru a fost să informăm publicul larg despre adevărata natură a acestor oase aprig contestate și să împărtășim adevărul originilor noastre pe baza concepției biblice asupra istoriei din Facerea.
Povestea maimuță-la-om este descrisă de celebra ilustrație „parada maimuțelor”, cea mai recunoscută icoană evolutivă a tuturor timpurilor. Așa-numitele „verigi lipsă” dintre maimuță și om sunt în mod obișnuit citate ca unele dintre cele mai bune dovezi ale evoluției. Cu toate acestea, potrivit autorilor, există un contrast puternic între percepția publicului asupra dovezilor fosile și opiniile reale exprimate de experții în domeniu.
Am descoperit că aproape fiecare afirmație evolutivă majoră a fost contestată și respinsă efectiv de alți experți în domeniu. Din păcate, publicul nu este total conștient de faptul că există mai multe puncte de vedere concurente deținute de paleo-comunitate. Aceste opinii subminează toate afirmațiile majore despre aceste fosile în manuale, în muzee și în presa populară.
De exemplu, Chris explică:
Donald Johanson – descoperitorul genului lui Lucy, Australopithecus afarensis – a susținut de zeci de ani că A. afarensis este strămoșul nostru. Cu toate acestea, majoritatea oamenilor nu știu că membri proeminenți ai paleo-comunității resping afarensis ca specie validă. Acești oameni de știință au argumentat în mod convingător în favoarea lui afarensis ca un amestec de oase umane (Homo) și de maimuțe (Australopithecus). În mod ironic, acest lucru este exact ceea ce Johanson a raportat inițial în lucrarea sa din revista Nature din 1976, înainte de „reevaluarea” lui controversată, când și-a schimbat complet povestea și a prezentat genul lui Lucy ca strămoșul tuturor hominizilor „ulteriori”.
El subliniază că aproape fiecare descoperire majoră de fosile a fost contestată, experții în domeniu arătând că teoriile evoluției umane au devenit iremediabil încurcate și confuze:
A fost încurajator pentru noi să ne dăm seama că nu trebuie să citam creaționiști pentru a ne argumenta cazul. Tot ce trebuia să facem a fost să cităm opiniile concurente care au fost deja publicate în reviste științifice de top – inclusiv Nature , Science, Journal of Human Evolution, American Journal of Physical Anthropology, PLOS One și Proceedings of the National Academy of Sciences. Acest lucru a făcut din cartea noastră o resursă eficientă pentru a ajunge la cei care sunt sceptici în ceea ce privește cercetarea creației.
Ei au fost deosebit de surprinși să constate că multe dintre opiniile concurente exprimate de experții în domeniu (de obicei, opiniile care au fost cel mai bine susținute de dovezile fosile) – s-au aliniat în mod natural cu perspectiva biblică din Facerea. În esență, ei au putut să fie de acord cu experții că Hobbitul este un om modern care a suferit în urma consangvinizării și că „Ardi” (Ardipithecus ramidus) pare să nu fie altceva decât o maimuță dispărută. Acesta a fost un rezultat neașteptat, dar binevenit. Însemna că ori de câte ori scepticii își atacau descoperirile, ei atacau simultan pe unii dintre cei mai importanți paleo-experți evoluționiști care făceau aceleași afirmații, care susțineau modelul biblic.
De exemplu, referitor la așa-numitele fosile ale „omului timpuriu”, cum ar fi Neandertalienii și Homo erectus, Chris spune:
Cea mai interesantă constatare a noastră a fost împlinirea unei predicții pe care am făcut-o la începutul scrierii cărții noastre. Am observat că multe dintre oasele de hominizi par a fi distorsionate, ca din cauza patologiei. Deci, am propus foarte devreme că acest lucru a fost cauzat de consangvinizare severă.
Chiar înainte de a ne publica cartea, am descoperit patru studii independente în reviste științifice importante care au confirmat predicția noastră. O a cincea lucrare publicată recent este citată în a doua ediție a noastră – astfel încât în total sunt cinci lucrări noi. Acești așa-numiți oameni „timpurii” au suferit de mutații genetice observabile și anomalii de dezvoltare. Aceste descoperiri noi se potrivesc bine cu modelul nostru de creație, care a prezis că așa-numitele „specii subumane”, cum ar fi oamenii de Neanderthal și H. erectus, ar putea fi doar subpopulații umane degenerate.[4]
În concluzie, scriind această carte, autorii au dorit să informeze publicul larg despre adevărata natură a acestor oase contestate. De asemenea, au vrut să împărtășească adevărul originilor noastre, pe baza relatării biblice a istoriei din Facerea. Aceasta este cheia Evangheliei.
Iată o veste bună pentru lume
Creation Ministries International caută să dea slavă lui Dumnezeu ca și Creator și să afirme adevărul relatării biblice despre originea și istoria reală a lumii și a omenirii.
O parte din această istorie reală este neascultarea primului om, Adam, a poruncii lui Dumnezeu, care a adus moartea, suferința și despărțirea de Dumnezeu în această lume. Vedem rezultatele peste tot în jurul nostru. Toți descendenții lui Adam sunt păcătoși de la concepție (Psalmul 50:6) și au cazut ei înșiși în acest păcat. Prin urmare, ei nu pot trăi cu un Dumnezeu sfânt, ci sunt condamnați la despărțirea de Dumnezeu. Biblia spune că „toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu” (Romani 3:23) și, prin urmare, „ei vor lua ca pedeapsă pieirea veșnică de la fața Domnului și de la slava puterii Lui” (II Tesaloniceni 1:9).
Dar vestea bună este că Dumnezeu a făcut ceva în privința aceasta.
Căci Dumnezeu așa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică. (Ioan 3:16).
Iisus Hristos Creatorul, Dumnezeu Fiul, deși total lipsit de păcat, a luat natură umană, pentru a putea deveni Mântuitorul nostru. Apoi, El a suferit, în numele omenirii, pedeapsa păcatului omenirii, care este moartea și despărțirea de Dumnezeu. El a făcut acest lucru pentru a îndeplini cerințele drepte ale sfințeniei și dreptății lui Dumnezeu, Tatăl Său. Iisus a fost jertfa perfectă; El a murit pe cruce, dar în a treia zi, El a înviat, biruind moartea, pentru ca toți cei care cred cu adevărat în El să se pocăiască (căința = schimbarea minții) de păcatul lor și să se încreadă în El (mai degrabă decât în meritul lor propriu), să se întoarcă la Dumnezeu și să trăiască pentru veșnicie alături de Creatorul lor.
Prin urmare:
Cel ce crede în El nu este judecat, iar cel ce nu crede a și fost judecat, fiindcă nu a crezut în numele Celui Unuia-Născut, Fiul lui Dumnezeu. (Ioan 3:18)
Ce Mântuitor minunat – și ce mântuire minunată în Hristos, Creatorul nostru!
Autor: Joel Tay
Sursa: Creation.com | The skeletons in evolution’s closet
[1] Back2Genesis.org.
[2] worldscientific.com.
[3] Aceasta este o inversare a unei mantre evolutive comune. Vedeți Batten, D., Plant geneticist: ‘Darwinian evolution is impossible’, Creation 30(4):45–47, 2008; creation.com/sanford.
[4] Există creaționiști care nu consideră specimenele fosile tipice de Neanderthal și Homo erectus ca fiind în mod inerent patologice. CMI consideră că aceasta este o problemă deschisă dezbaterii și, prin urmare, nu susține în mod oficial nicio poziție anume.
