O schimbare de paradigmă referitoare la modul cum privim spațiul?
La Creation Ministries International vorbim adesea despre viziuni asupra lumii. A noastră este cea a creației biblice, despre care adepții experimentați știu că se referă la creația în șase zile de 24 de ore, acum aproximativ 6000 de ani. Cuvântul lui Dumnezeu stă la baza modului nostru de gândire și orice model sau idee care contrazice Scriptura trebuie revizuite sau eliminate cu totul. Desigur, modificarea sau abandonarea unor astfel de modele nu neagă niciodată faptele științifice, mai degrabă interpretările acelor fapte care se bazează pe o viziune seculară asupra lumii.
La CMI, suntem deschiși și sinceri cu privire la presupozițiile noastre. Dar cum rămâne cu cei care au o viziune seculară nu numai asupra lumii, ci și asupra spațiului vast aflat dincolo de atmosfera noastră? Aici ne vom uita la câteva revelații recente din domeniile astronomiei și cosmologiei în special, înainte de a ajunge la scara mult mai mică a fizicii particulelor.
Formarea corpurilor cerești
În efortul de a stabili dacă un obiect numit Arrokoth s-a format printr-o coliziune violentă sau o acumulare lentă, nava spațială New Horizons a fost trimisă în regiunile exterioare ale sistemului nostru solar, pentru a explora așa-numita Centura Kuiper. Mulți astronomi cred că obiectele din această regiune sunt, „de fapt, fosile perfect conservate” dintr-un trecut îndepărtat.[1] Pe baza datelor culese de trecerea sondei New Horizons, astronomii au susținut o formare lentă, fără dovezi de coliziuni. Este vorba despre materia care se acumulează pentru a forma un obiect mai mare; fie că a fost un proces de blând sau catastrofal.
Oamenii de știință spun că au răsturnat „în mod decisiv” teoria dominantă despre modul în care s-au format planetele din sistemul nostru solar.1
Acea idee predominantă despre originea sistemului solar se bazează pe concluziile naturaliste ale teoriei big bang. Se presupune că explozia a avut loc acum aproximativ 13,8 miliarde de ani și a marcat începutul universului. Dr. Maggie Aderin-Pocock, o prezentatoare BBC, ne avertizează să nu ne grăbim să renunțăm la teoria actuală a formării planetare și să o înlocuim cu un model nou.
Cu toate acestea, alte observații au zdruncinat bazele big bang-ului.
Aceasta este o enigmă, deoarece observațiile sunt efectuate în prezent, dar mulți oameni se mulțumesc să le extrapoleze în trecutul îndepărtat. Aparent, acest lucru este în regulă, atâta timp cât nu extrapolați până la aproximativ o secundă după big bang. Aceasta deoarece condițiile inițiale erau mai degrabă unice. Unde am mai auzit ceva asemănător despre început? Cu toate acestea, lăsând cartea Facerii deoparte, prima fracțiune de secundă din (unele dintre) modelele big bang a constat din inflația cosmică exponențială. Mai mult decât atât, această inflație care a avut loc înainte de big bang, este dedusă de observații bine stabilite, potrivit lui Ethan Siegel, care în același raport susține că a extrapola dincolo de „observațiile” tale este un joc periculos.[2] Potrivit unor astronomi:
…nu mai putem vorbi cu niciun fel de cunoștințe sau de încredere despre cum – sau chiar dacă – universul însuși a început.2
Acum este o recunoaștere a unui fapt! Cu toate acestea, articolul în cauză conține un subtitlu care subminează această lipsă de încredere: „Big bang-ul s-a întâmplat cu foarte mult timp în urmă, dar nu a fost începutul pe care îl presupuneam cândva.”2 Desigur, alternativa la big bang – o Facere cu doar mii de ani în urmă, așa cum am menționat mai devreme – este de neconceput pentru mulți.
Telescopul spațial James Webb
Data de 25 decembrie 2021 a marcat lansarea telescopului spațial James Webb (JWST). Prezentat ca înlocuitorul avansat de mult așteptat al valorosului telescop Hubble, mulți oameni de știință se așteptau ca JWST să facă lumină asupra originii (seculare) a universului. Lucrurile nu au ieșit așa cum speraseră.
Presupunerea este că, cu cât se observă mai departe în spațiu, cu atât obiectele observate sunt mai vechi și, astfel, s-au format mai aproape în timp de big bang. Designul JWST a fost destinat să depășească cu mult Hubble și să colecteze date din galaxii extrem de îndepărtate. Poate că erau de așteptat câteva galaxii, dar, din primul set de date JWST publicate de NASA (13 iulie 2022), 87 au fost identificate de astronomul Haojing Yan, care a spus:
Chiar dacă doar o mică parte se dovedește a fi reală, atunci imaginea noastră favorită a formării galaxiilor în universul timpuriu trebuie revizuită.[3]
Totuși, nu se termină aici. De atunci, JWST a furnizat mai multe date și probabil va continua să facă acest lucru. Nu numai că volumul de galaxii a fost o surpriză uriașă[4], ci și vârsta presupusă a șase galaxii „timpuri”. Echipa de cercetare a presupus că au făcut o greșeală.
Se pare că am găsit ceva atât de neașteptat încât de fapt creează probleme pentru știință. Ea pune sub semnul întrebării întreaga imagine a formării timpurii a galaxiilor.[5]
O posibilitate luată în considerare este că nu au găsit galaxii masive, ci găuri negre. Au dreptate când pun la îndoială înțelegerea formării galaxiilor, dar caută în locul greșit.
Galaxii și alte obiecte spațiale care nu ar trebui să fie acolo
Au fost găsite mai multe galaxii în locul nepotrivit. Luați în considerare discul Wolfe, numit corect Galaxia DLA0817g. Are o formă de disc și se rotește, la fel ca sistemul nostru solar. La descoperirea sa, CNN a raportat în 2020 că cele mai multe galaxii „timpurii” sunt dezordonate din cauza coliziunilor violente, dar aceasta este diferită din cauza acumulării lente de gaz. Aceasta, la rândul său, a fost în conformitate cu lucrarea publicată cu câteva luni mai devreme care a contestat ideea fuziunii violente a materiei pentru a forma obiecte mai mari în timp. Se pare că oamenii de știință nu au fost pregătiți când vine vorba de ideile lor despre originile galactice:
Dar conform cu ceea ce oamenii de știință știu despre formarea galaxiilor, aceasta nu ar trebui să fie în universul îndepărtat.[6]
Vorbind despre galaxiile spirale îndepărtate, Marcel Neeleman, autorul principal al studiului și cercetător postdoctoral la Institutul Max Planck pentru Astronomie din Heidelberg (Germania), a spus: „Acum avem dovezi clare că acestea apar încă de la 1,5 miliarde de ani după Big Bang.”6 Aceasta sună ca și cum anii-lumină sunt o măsură a timpului, când într-adevăr măsoară distanța.[7]
Luați în considerare și revelația că „un „arc gigantic” care se întinde pe 3,3 miliarde de ani-lumină în cosmos nu ar trebui să existe”.[8] Arcul, format din galaxii și clustere galactice, este una dintre cele mai mari structuri din univers și plasat 9,2 miliarde de ani-lumină distanță. Ceea ce este neașteptat la acest „arc” este că stă împotriva ideii că materia este distribuită uniform în spațiu, adică împotriva Modelului Standard al originii universului. Alexia Lopez, doctorand în cosmologie la Universitatea Central Lancashire (UCLan) din Marea Britanie, a spus:
Dacă considerăm că [Modelul Standard] nu este adevărat, poate că trebuie să începem să ne uităm la un set diferit de teorii sau reguli.8
Chiar așa este, deși ea se referă în mod evident la idei seculare, mai degrabă decât la cele bazate pe relatarea creației biblice. Interesant este că Roger Clowes, care o supraveghează pe Alexia Lopez la UCLan, a fost implicat într-un raport anterior, susținând că descrie cel mai mare arc din univers, cu o lungime de aproximativ 4 miliarde de ani-lumină.
Fizica Modelului Standard
Continuând tema Modelului Standard, profesorul John Webb de la Universitatea din New South Wales (UNSW) Sydney – fără legătură cu numele telescopului spațial – a discutat recent despre o constantă fizică care părea să nu fie atât de constantă atunci când investighează un quasar dintr-o regiune tânără a universului (în mintea lui). El sugerează că „universul poate să nu fie izotrop privind legile fizicii – unul care este același în toate direcțiile din punct de vedere statistic”.[9]
… dacă electromagnetismul se dovedește a fi foarte puțin diferit în anumite regiuni ale cosmosului, conceptele cele mai fundamentale care stau la baza unei mari părți a fizicii moderne vor avea nevoie de revizuire.[10]
Această sinceritate dezvăluie cât de instabilă este teoretizarea cosmologică.
În sfârșit, ceva mai „tangibil”, sau cel puțin, mai aproape de noi, deși foarte greu de vizualizat: așa-numitul boson W. Un boson este o particulă subatomică, iar „W” este unul dintre bosonii slabi. Recent, masa sa a fost determinată experimental (din nou) și este diferită (cu 0,1%) de ceea ce a fost prezis teoretic. Acest lucru poate părea un procent mic pentru cei mai mulți dintre noi, dar este o diferență uriașă în ceea ce privește fizica particulelor.
La fel ca oamenii de știință menționați mai devreme, această echipă de cercetare a crezut inițial că a greșit, dar după multe cercetări ale datelor și procesarea numerelor, nu au fost găsite erori. Cu toate acestea, următoarele două măsurători (cele mai precise) ale valorii bosonului W sunt în concordanță una cu cealaltă, precum și cu predicția Modelului Standard, astfel încât controversa cu privire la acest experiment special rămâne în picioare.
Dacă rezultatele sunt verificate de alte experimente, lumea va arăta diferit. Trebuie să existe o schimbare de paradigmă.10
Se poate ca bosonul W adevărat să se ridice în picioare?
Observații de încheiere
Știința este un lucru minunat și citatele pe care le-am luat în considerare aici sunt sincere și revelatoare. Ele arată că astrofizicienii și astronomii nu au înțeles totul și sunt șanse să nu o facă în curând. Oamenii de știință vorbesc adesea cu multă siguranță, ceea ce nu este în sine un lucru rău, chiar dacă uneori greșesc. Cu toate acestea, excluderea apriorică a unor puncte de vedere este o practică greșită, iar acest lucru se întâmplă mult prea des în domeniul științei originilor.
Spre deosebire de manualele de știință – care sunt adesea depășite – Cuvântul lui Dumnezeu este același ieri și azi și în veci (Evrei 13:8). Din păcate, este îndoielnic că toți oamenii implicați în proiectele de cercetare discutate mai sus, văzând contradicțiile dintre ideile lor cu propriile date, se vor întoarce rapid la revelația de la Creatorul Cerurilor și al Pământului. La urma urmei, Cuvântul Său nu menționează – și nici măcar nu face aluzie la – miliarde de ani.
În schimb, probabil că vor continua să caute alte mijloace materialiste pentru a explica ceea ce i-a luat prin surprindere. După cum scrie scriitorul BBC Pallab Ghosh, „trebuie să existe o schimbare de paradigmă”;10 într-adevăr! Cu toate acestea, acea schimbare ar trebui să aibă loc, nu numai în limitele unui cadru naturalist (cum a vrut să spună el), ci ar trebui să cuprindă supranaturalul – literalmente dincolo de natural, tărâmul Creatorului.
Autor: Lucien Tuinstra
Sursa: Creation.com | A ‘space-view’ shift
[1] Ghosh, P., New Horizons spacecraft ‘alters theory of planet formation’, bbc.com, 13 Feb 2020.
[2] Siegel, E., We now know the big bang theory is (probably) not how the universe began, freethink.com, 30 Oct 2012.
[3] Mann, A., Webb telescope turns up baffling views of the early universe, livescience.com, 11 Ian 2023.
[4] Clery, D., Webb telescope reveals unpredicted bounty of bright galaxies in early universe, science.org, 9 Aug 2022.
[5] Starr, M., Astronomers Detect 6 Massive Galaxies So Old They Can’t Be Explained by Science, sciencealert.com, 23 Feb 2023.
[6] Strickland, A., Astronomers find the Wolfe Disk, an unlikely galaxy, in the distant universe, cnn.com, 23 Mai 2020.
[7] Un an-lumină reprezintă 9,46 trilioane de kilometri (~9,5 milioane de km).
[8] Mann, A., ‘Giant arc’ stretching 3.3 billion light-years across the cosmos shouldn’t exist, livescience.com, 11 Iun 2021.
[9] Gilbert, L., New findings suggest laws of nature ‘downright weird,’ not as constant as previously thought, phys.org, 27 Apr 2020.
[10] Ghosh, P., Shock result in particle experiment could spark physics revolution, bbc.com, 7 Apr 2022.
19 septembrie 2023 @ 23:31
Este fascinant cum paradigmele și viziunile asupra lumii ne influențează interpretarea datelor și a faptelor. Este esențial să rămânem fideli convingerilor noastre, dar totodată să fim deschiși la dialog și înțelegere reciprocă. Cuvântul lui Dumnezeu este o constantă, însă interpretările noastre pot varia în funcție de context și de cunoștințele acumulate.