După căderea Îngerilor, şi cei rămaşi şi cei prefăcuţi în demoni se adună în Mare Sfat (parabolă)
Vă invităm să citiți o parabolă a părintelui Ghelasie Gheorghe de la Mănăstirea Frăsinei despre realitatea istorică a căderii îngerilor în prima zi a facerii lumii. O parabolă care exprimă adevărul biblic și dogmatic, dar e așezată într-o formă accesibilă minții omului mai simplu, și care în același timp ascunde adâncimi extraordinare.
Lucifer, întâiul Înger căzut, îi adună pe toţi demonii săi şi le spune:
– Noi, Îngerii căzuţi, suntem izgoniţi din LUMINĂ din pricina Omului. FIUL DUMNEZEIESC CREATOR ne-a refuzat pe noi, Îngerii, să fim Lucrătorii TAINEI Sale de Creaţie. El l-a Ales pe Om. Ni s-a părut o desconsiderare. El, CREATORUL, a CONCEPUT Creaţia Sa, pe care a ÎNSCRIS-O în CARTEA VIEŢII de Creaţie, pe care a pus-o în ALTARUL de SUS al Locaşului Îngeresc.
Noi am crezut că ni s-a Dăruit nouă s-o Punem în Lucrare. Dar EL, CREATORUL, avea alt PLAN. Avea de Gând să mai Creeze şi o Lume de Făpturi şi pe Om. Şi CARTEA SA de Creaţie, de asemenea, s-o Pună pe ALTARUL lor. EL Vroia să-şi Pună CARTEA Sa de Creaţie pe TREI ALTARE deodată. Şi mai mult, să UNEASCĂ apoi în ALTARUL OMULUI toate ALTARELE. Nouă ni s-a părut o desconsiderare a Chipului nostru Îngeresc, de PRIMII Creaţi. Noi am crezut că ni s-a Dăruit „doar nouă” CARTEA Sa de Creaţie şi apoi noi să o PURTĂM şi într-o Lume de Jos a Pământului. EL cu orice chip VREA să fie TREI ALTARE deodată, şi al Omului să fie UNIREA lor.
De ce ALTARUL Omului să fie SCAUNUL DIVIN, n-am înţeles. De ce a desconsiderat ALTARUL Îngerilor?… EL VREA ca Îngerii să fie EGALII celorlalte Făpturi… Fie şi asta, dar de ce UNIREA să fie Omul şi nu Chipul Îngeresc? Pe ALTARUL nostru Îngeresc CARTEA de Creaţie a pus-o PECETLUITĂ, urmând ca pe ALTARUL Omului să fie DESCHISĂ şi CITITĂ. De ce a Ales GRAIUL Omenesc, pentru CITIREA CUVÂNTULUI CREATOR? Nu se cădea să fie în GRAIUL Îngeresc? EL justifică aceasta prin faptul că Însuşi EL Se va ÎNTRUPA în Chip de OM şi în GRAIUL de Om va fi LIMBAJUL Întregii Creaţii… El Însuşi, CREATORUL, va VORBI Limba Omenească… Vasăzică noi, Îngerii cei de SUS, să coborâm la Limba Pământească? Nu se cădea ca Limba Spirituală de Înger să aibă întâietatea?
De ce a „împărţit” Creaţia în TREI?… De ce nu ne-a „lăsat” pe noi, Îngerii, UNICA Lui Creaţie şi apoi noi să „multiplicăm” Lumea? De ce mai era nevoie de Făpturile Naturii şi de Om? Pe acestea „trebuia să le creăm noi”, Îngerii, şi aşa era o Creaţie UNITARĂ… EL trebuia să STEA în SUPRADEMNITATEA SA DIVINĂ, să ne dea nouă, Îngerilor, CARTEA CONCEPERII Sale de Creaţie şi noi, Îngerii, să „fim LUCRĂTORII” celor SCRISE în CARTEA SA. De ce „COBOARĂ” EL Însuşi până „jos la Pământ”? Pământul trebuie să aibă „doar coborârea” CUVÂNTULUI DIVIN, şi aceasta prin noi, Îngerii.
De ce să COBOARE chiar EL ÎNSUŞI în CHIP Pământesc? Nu este o „înjosire” a Chipului Spiritual? EL Zice că Însăşi DUMNEZEIREA este TREIME şi Creaţia este după CHIPUL TREIMII. Dar de ce să fie Omul Chipul de UNIRE şi nu Chipul Îngeresc? De ce IUBEŞTE pe Om mai mult decât pe Îngeri? El Zice că Omul, fiind UNIREA Chipului de Cer cu cel Pământesc, doar acest Chip poate fi UNIREA tuturor Chipurilor, chiar UNIREA cu CHIPUL DUMNEZEIESC. Nouă ni se pare o „părtinire”. Chipul Îngeresc este mai apt de UNIRE. UNIREA nu trebuie să fie în Chipul Pământesc, ci în cel Spiritual, mai apropiat de DIVIN… El justifică tocmai această „SUPRAFIRE”, ca DIVINUL să se ODIHNEASCĂ în Chipul cel mai „depărtat” de EL. UNIREA cu „îndepărtatul” trebuia s-o facem noi, Îngerii. De ce atâta „IEŞIRE” din DIVIN pentru „Un Chip ne-divin”? Dacă ne Dădea nouă, Îngerilor, CARTEA Creaţiei, ca apoi noi s-o „DESCHIDEM” în Lumea de Jos, „altfel” ar fi Lumea…
Iată de ce noi, demonii, avem în primul rând „idealul distrugerii Chipului de Om”. Dacă se distruge Chipul de Om, se „revine” la „purul spiritual al nostru”… Însuşi EL, CREATORUL, se va „convinge” că Omul „nu poate” ÎNTRUPA CHIPUL DIVIN, ci doar Chipul de Înger este ÎNTRUPAREA DIVINULUI. Îngerii Mihail şi Gavriil se laudă că vor fi Oameni Sfinţi care „vor ÎNTRUPA cu adevărat DIVINUL”… Noi, demonii, trebuie să demonstrăm că „nu este posibil” ca Omul să fie Sfânt. Doar Chipul Îngeresc poate fi Chip Sfânt…
Iată „lucrarea” noastră, a demonilor: să facem tot posibilul să „distrugem orice Sfinţenie de Om”, ca să ne „recâştigăm întâietatea de Îngeri”. Fiecare demon să fie cel puţin „distrugătorul unui Om”… Cine nu va face acest lucru, va fi pedepsit fără milă.
Distrugerea Lumii Omeneşti este „lucrarea noastră demonică”. Vom „convinge” pe Însuşi DUMNEZEU să se „întoarcă” la Iubirea faţă de Îngeri mai mult decât faţă de Om. Omul este „distrugerea noastră, a demonilor”. Îngerul Mihail se laudă că Omul va fi „judecata demonilor”… Trebuie să demonstrăm că nu este aşa…
Fiecare demon trebuie să ia „în primire” imediat pe un Om ce se Naşte, să-l urmărească zi şi noapte, să-l convingă prin toate metodele că este „întruparea unui Înger”, că Chipul Omenesc trebuie distrus, ca să revină la Chipul de Înger. Să i se întărâte toate „patimile corpului”, care să distrugă firea pământească a Omului. Corpul Omului este „arena de bătaie”. Aici, în „materia Corpului”, noi vom făuri maşinile războiului nostru împotriva Omului. Distrugând Corpul Omului, îl vom „spiritualiza”, dar un „spiritual distrugător de Omenesc”. Să concepem „plăceri de distrugerea materiei corpului Omenesc”… Să-l momim pe Om în „misterul Corpului”… DUMNEZEU VREA ca TRUPUL Omenesc să fie ÎNTRUPARE de DIVIN… Noi, demonii, trebuie să facem „întrupare de demonism”, ca să oprim „iluzia” ÎNTRUPĂRII DIVINE… Să-l băgăm pe Om în „panica lipsei de materia corpului”, ca să devină „robul materiei”, să se „închine materiei”, care va deveni apoi „bomba” de distrugere a Corpului Omenesc.
La treabă, băieţi, să ne îndeplinim „misiunea sacră de demoni”, care va convinge pe DUMNEZEU că nu trebuia să „COBOARE” EL ÎNSUŞI în Chipul Omului, ci să ne lase pe noi să facem aceasta… Îi vom demonstra „lăudărosului” Înger Mihail că nu vor fi Oameni Divinizaţi, ci doar „oameni demonizaţi”…
Şi Îngerii care nu au căzut din Chipul LUMINII, de asemenea, au făcut Sfat.
Îngerul Mihail a luat primul Cuvântul.
– O, tristă petrecere a căderii Îngerilor… Am dori să fie un „vis urât” care s-a spulberat, dar nenorocirea este că „faptul” este săvârşit…
O, voi, Îngerilor!
A apărut un „contrar” anormal, pe care va trebui să-l parăm, altfel ne vom face părtaşi. acestuia… Noi, Îngerii, suntem Chipul Creat al LUMINII CUVÂNTULUI DIVIN; suntem Împletire de SUPRA-LUMINĂ DIVINĂ cu Lumina Creată.
Mare atenţie la Chipul nostru de Înger. Îngerii căzuţi au distrus tocmai Chipul de Înger. Noi, Îngerii, suntem PRIMITORII SUPRALUMINII DIVINE, care Vine de dincolo de Creaţie. Lucifer a vrut să oprească TAINA Coborârii DIVINULUI şi în Chipul Pământului. Tot complexul „păcatului demonic” constă în „iluzia negativă” de a „transforma” DIVINUL în „proprie Gândire”. Lucifer a încercat o „prefacere” în propria Gândire. Mare eroare.
Trebuie înţeles că SUPRAGÂNDIREA DIVINĂ nu poate niciodată să fie prefăcută de Gândirea de Creaţie prin propriile operaţii. Gândirea noastră proprie de Înger nu este „instrumentul” SUPRAGÂNDIRII DIVINE, ci „Oglindirea” fidelă a ei. Frumuseţea Gândirii noastre de Înger este tocmai în PRIMIREA şi REPRODUCEREA fără nicio „transformare” a SUPRAGÂNDIRII DIVINE.
Noi nu operăm cu „Principii Spirituale”, ci cu ÎNTREGURI Spirituale. Raţiunile noastre nu sunt „idei abstracte”, ci Realităţi Integrale. Noi nu ne „închipuim” Realitatea, ci o „VEDEM, o PRIMIM şi o REPRODUCEM”. Noi, Îngerii, PRIMIM direct SUPRAGÂNDIREA DIVINĂ fără să o mai „prefacem” prin propria Gândire. Gândirea noastră proprie de Înger este Liberă şi Deschisă şi tocmai prin Deschiderea proprie REPRODUCEM DIVINUL fără nicio „prefacere”.
Şi Capacitatea noastră constă în Deschiderea proprie de a „ÎNCĂPEA” SUPRAGÂNDIREA DIVINĂ, care „COPLEŞEŞTE” Gândirea proprie şi o face să ASCULTE şi să i Se ÎNCHINE, să o RECUNOASCĂ Liber şi cu Voinţă proprie.
Mare atenţie.
Gândirea noastră proprie de Înger nu se „Identifică” în SUPRA-GÂNDIREA DIVINĂ, ceea ce ar însemna o „absorbire” în DIVIN, ci se ASOCIAZĂ Liberă şi Deschisă. Lucifer aici se încurcă. El opreşte „LĂRGIREA” propriei Gândiri ca ASOCIERE directă cu DIVINUL şi încearcă o „prefacere” prin propriile „închipuiri”, ca „raţiuni fragmentare”. Aşa, Gândirea sa nu mai PRIMEŞTE ÎNTREG DIVINUL, ci mai întâi îl transformă în „proprii raţiuni”, îl „ucide ca să-L reconstituie” după propria lui Gândire. Aşa, în Gândirea lui a apărut o „gândire străină”, de „raportare contrară”.
În Gândirea noastră de Înger, DIVINUL trebuie să VORBEASCĂ şi propria Gândire să ASCULTE. Îngerul este Tăcere în Interior şi Glăsuire neîncetată în Exterior. Această Tăcere şi ASCULTARE de ÎNCHINARE şi Cântare este Natura de Înger.
O, voi, Îngeri ai LUMINII! Voi GUSTAŢI din Plin BUNĂTATEA DIVINULUI PRIMIT. În acesta constă BUCURIA Vieţii noastre de Îngeri.
Lucifer, ieşind din Tăcerea de ASCULTARE şi ÎNCHINARE, şi-a declanşat o „auto-magie” de Gândire proprie, prefăcând DIVINUL într-un auto-fantastic distructiv. O, amară cădere!
Îngerii căzuţi au pierdut Chipul LUMINII şi s-au făcut „întunericul cel din afară”. Iată grija noastră de acum. Să nu ne amăgim cu „magia” auto-gândirii. Să Gândim Îngereşte, adică în PRIMIREA cu ASCULTARE şi ÎNCHINARE faţă de DIVIN.
Lucifer a încercat să fie el „instrumentul” direct al SUPRA-GÂNDIRII DIVINE, ca DIVINUL Însuşi să Gândească prin Gândirea de Înger. Propria Gândire de Înger trebuie să Gândească prin SUPRAGÂNDIREA DIVINĂ. Aşa este normal.
GÂNDIREA DIVINĂ nu poate fi „operată” de Gândirea Creată, dar Gândirea Creată poate fi „operată” de SUPRAGÂNDIREA DIVINĂ. ACTUL DIVIN nu poate fi făcut de Actul Creaţiei, ci Creaţia poate face Act propriu doar prin SUPRAACTUL DIVIN. Lucifer a încercat un „abuz” de a forţa ACTUL DIVIN să nu se mai facă direct prin DIVINUL Însuşi, ci prin Actul de Creaţie.
DIVINUL poate LUCRA prin El Însuşi, nu este tributar Actului de Creaţie.
Atenţie, Doar SUPRAGÂNDIREA DIVINĂ poate face ACTUL Creaţiei. Noi, Îngerii, nu suntem „co-creatori” cu DIVINUL, ci Oglindirea nealterată a ABSOLUTULUI ACT DIVIN. Aici s-a iluzionat Lucifer, crezând că poate fi şi el „co-creator” cu DIVINUL. Răspunsul nostru propriu faţă de ACTUL TOTAL DIVIN este tocmai RECUNOAŞTEREA INTEGRALĂ a Celui DIVIN. Şi această RECUNOAŞTERE se face în Deschiderea noastră Liberă, care este astfel „Propriul Act”. Actul nostru este doar ca RĂSPUNS şi RECUNOAŞTERE faţă de SUPRAACTUL DIVIN.
Logica noastră de Îngeri este doar în „Afirmaţiile” Celor deja Existente. Noi Vedem, Recunoaştem şi Afirmăm. Iată Logica Gândirii de Înger. Lucifer a redus Logica la o „dualitate contrară”. S-a despărţit de Vederea DIVINULUI, a încercat o „recunoaştere prin propriile operaţii de Gândire”, ca să facă o „afirmaţie prefăcută” prin sine însuşi. Această „raportare” în „lipsa” AFIRMAŢIEI ABSOLUTE PRIMARE este „logica păcatului”. Dacă se porneşte de la AFIRMAŢIA ABSOLUTĂ PRIMARĂ nu mai este nevoie de o „presupunere a ei prin proprii raţionamente”, ci se RECUNOAŞTE direct şi se REAFIRMĂ tot direct. Lucifer se complică într-o „magie de proprii raţionamente”, până la intrarea într-o „lume abstractă de auto-închipuire”.
Lucifer vrea să se „identifice” cu ACTUL DIVIN, pe care apoi îl „preface prin propriile acte” şi aşa „denaturează” şi pe Cel DIVIN şi pe cel propriu. Mare eroare. Propriile Acte de Creaţie sunt doar ca RĂSPUNS Propriu faţă de SUPRAACTUL DIVIN şi niciodată în „lipsa” Celui DIVIN. Dacă lipseşte DIVINUL, Actul Creaţiei şi-l „închipuie” ca o compensare şi aşa se face „actul unei iluzii de act”. Şi în această „magie de auto-iluzie” au căzut Lucifer şi îngerii săi.
Iată Taina noastră, a Îngerilor LUMINII.
Să fim Proprie Personalitate şi Gândire, Liberă şi în Deschidere Veşnică faţă de CURGEREA DIVINULUI în Creaţie. Propriul nostru RĂSPUNS faţă de CURGEREA DIVINĂ este Personalitatea noastră. Lucifer a căzut în „magia auto-plăcerii de sine”, despărţindu-se de SUPRA-PLĂCEREA DIVINULUI.
Iată „originea păcatului”, în „auto-plăcerea naturii proprii de creaţie”.
Noi, Creaţia, avem Natura să GUSTĂM prin Propria Natură SUPRAPLĂCEREA DIVINĂ. O „plăcere în lipsa” DIVINULUI nu există, ci ea apare doar prin „despărţirea” de DIVIN.
DUMNEZEU Creează o Lume fără păcat. Păcatul nu există unde este CHIPUL Lui DUMNEZEU. Creaţia este UNIRE de CHIP DIVIN cu Natură de Chip Creat. Doar o Creaţie în UNIRE cu CHIPUL DIVIN este ADEVĂRATA Creaţie a Lui DUMNEZEU.
Lucifer, ca să poată cădea în păcat, a trebuit mai întâi să se „despartă, să ucidă” CHIPUL DIVIN din sine, şi aşa în lipsa DIVINULUI să „inventeze” o „anti-lume” desacralizată, fără DIVIN.
Păcatul este „anti-creaţia”. DUMNEZEU nu este „supărat” că este „refuzat”, ci îl supără „uciderea Creaţiei Sale”. Păcatul nu-L atinge pe DUMNEZEU, ci „distruge Creaţia”, care nu poate exista în lipsa DIVINULUI. Când în Lucifer s-a „stins” ultima Rază de LUMINĂ DIVINĂ, Natura Creată de Înger a „explodat”, şi Natura de Înger intră în „mormântul anti-lumii întunericului”.
Lucifer a „inventat” o „lume fără divin”, lumea „auto-plăcerii şi durerii”, a „întunericului morţii”. Moartea înseamnă „întuneric”.
Iată, Îngeri ai LUMINII, cum Lucifer a „deschis” o „prăpastie a morţii”, care este „auto-plăcerea naturii proprii de Creaţie”. A avea „plăcere” în lipsa DIVINULUI este „păcatul”. Natura Creată nu poate avea ADEVĂRATA PLĂCERE, decât ca RĂSPUNS la GUSTAREA din DIVIN. A „te gusta pe tine însuţi” este o „auto-devorare”, o „nebunie de auto-distrugere”. Desfrâul auto-plăcerii spirituale este „magia păcatului demonic”.
De aceea, acum când suntem confruntaţi cu „magia demonică”, să ne „mărim” CREDINCIOŞIA faţă de DIVIN, fără de care putem şi noi aluneca în „hăul demonic”.
Fiecare Ceată de Îngeri să fie cu VEGHERE Proprie. Demonii vor încerca să se „bage” peste tot, ca nişte „vrăjmaşi”. Să le descoperim orice mişcare, ca să nu „otrăvească” Lumea cu „magia lor”. Este RĂSPUNSUL nostru Liber faţă de IUBIREA de DUMNEZEU şi de Creaţie.
De asemenea, Îngerul Gavriil îşi aduce completările sale.
O, Îngerilor ai LUMINII!
Lucifer cu demonii lui au devenit „duşmanii” de moarte, în primul rând, ai „Chipului Omului”. Îngerul Mihail v-a atenţionat asupra „magiei păcatului”. Eu vă atenţionez asupra TAINEI Omului, faţă de care avem şi noi, Îngerii, o Misiune proprie. TAINA CUVÂNTULUI CREATOR DIVIN este TAINA Creaţiei Omului!
Lucifer, când a auzit de Om, şi-a dat pe faţă „păcatul său ascuns”. El vroia să-l „creeze pe Om” ca „instrument al magiei sale demonice”.
CUVÂNTUL DIVIN VREA să Se DESCOPERE PERSONAL în Chipul Omului. DUMNEZEU nu IUBEŞTE mai mult pe Om, cum învinuieşte Lucifer, ci are TAINA Sa, Chipul Omului fiind şi ÎMPLI-NIREA Chipului de Creaţie.
Aşa, Chipul Omului este şi Împlinirea Chipului nostru de Îngeri.
Lucifer a „cerut” DOMNULUI să-i dea lui „creaţia” Omului. Ce „pretenţie îndrăzneaţă”… După cădere „a jurat” că Omul va fi tot al lui, nu al Lui DUMNEZEU.
Deci „duşmănia” faţă de Om este direct declarată. Şi noi, Îngerii, nu putem fi indiferenţi la aşa ceva. Omul va fi un Frate al nostru de Creaţie, şi noi, Îngerii ca Fraţi mai mari cu Vârsta, va trebui să-l Ocrotim şi să-l avertizăm asupra „vrăjmăşiei” demonice.
CUVÂNTUL DIVIN este „dincolo” de orice confruntare cu demonismul şi VOIA DIVINĂ se va FACE neîmpiedicată.
Noi, Îngerii, în schimb, ca RĂSPUNS Propriu de Îngeri ai LUMINII CUVÂNTULUI DIVIN, vom fi în „Lucrare” directă, tocmai pentru „Înlesnirea” ÎMPLINIRII VOII DIVINE de ÎNTRUPARE.
Dacă EL, DOMNUL, COBOARĂ din DUMNEZEIRE pe Pământ, cum noi, Îngerii, să nu coborâm din Cer de asemenea pe Pământ?
Demonii se vor „lovi” mai întâi de noi, Îngerii LUMINII.
Dacă nu ar fi fost căderea în păcat, Cerul şi Pământul nu ar fi fost în „război”. De acum, demonii vor încerca să distrugă cele Pământeşti, tocmai ca să împiedice ACTUL ÎNTRUPĂRII DIVINE. Noi, Îngerii LUMINII, trebuie să oprim orice distructivitate pe Pământ.
Prin căderea Îngerilor, Cerul şi-a pierdut „Demnitatea” şi aşa Pământul va trebui să se facă „un alt” Cer, prin care şi noi, Îngerii, ne vom Recâştiga Demnitatea Dintâi.
Îngeri ai LUMINII, să Ducem CARTEA DIVINĂ pe Pământ, ca pe CHIVOTUL TAINEI ÎNTRUPĂRII DIVINE! CARTEA DIVINĂ are în ea tocmai TAINA ÎNTRUPĂRII CUVÂNTULUI DIVIN.
El VREA ca prin ÎNTRUPAREA în Chipul Omului să Se ARATE şi într-un CHIP PERSONAL. O, ce ICOANĂ va fi ACEST CHIP!
De aceea noi să Iubim Chipul de Om, că el este ALES să fie tocmai CHIPUL de ARĂTARE DEPLINĂ a DIVINULUI.
Noi, Îngerii, să fim Prietenii cei mai apropiaţi ai Omului. În fiecare Chip de Om să vedem TAINA ÎNTRUPĂRII DIVINE. Aşa ne vom învrednici să ne facem Părtaşi la ACTUL ÎNTRUPĂRII DIVINE.
DUMNEZEU a ÎNTRUPAT CHIPUL CUVÂNTULUI în noi, Îngerii. În Chipul Omului Se va ÎNTRUPA chiar EL PERSONAL. O, ce ICOANĂ va fi DUMNEZEU ÎNTRUPAT în Chip de Făptură!
De aceea VEDEREA DEPLINĂ a Lui DUMNEZEU nu este în Cer, ci pe Pământ.
Îngerii căzuţi vor rămâne doar cu „Vederea URMEI CHIPULUI DIVIN”, ochii lor fiind orbiţi pentru TAINA ÎNTRUPĂRII PERSONALE.
O, Îngerilor ai LUMINII! Să fim VESTITORII TAINEI ÎNTRUPĂRII DIVINE. Căderea Îngerilor o va „întârzia”, dar va fi cu Adevărat.
Va fi ALEASĂ o Fiică a Omului, care va NAŞTE pe OMUL-DUMNEZEU.
O, ce TAINĂ negrăită!
O, ce ICOANĂ va fi Chipul Acelei MAME care va NAŞTE pe DUMNEZEU-OMUL şi totodată Omul-DUMNEZEU!
Până nu se va NAŞTE DIVINUL ÎNTRUPAT, Viaţa Cerului şi a Pământului este fără CREŞTERE în DIVINITATE.
Cerul şi Pământul stau în MAREA AŞTEPTARE.
Aşteptăm cu nerăbdare mai întâi Naşterea FECIOAREI care să poată NAŞTE pe CUVÂNTUL DIVIN. Balaurul demonic veghează cu sălbăticie tocmai să nu se Nască această FECIOARĂ.
Autor: Pr. Ghelasie Gheorghe
Sursa: Moșul din Carpați (Neofit Pustnicul), Ieromonah Ghelasie Gheorghe, Editura Platytera, pp.96-104
