Șopârla care „merge pe apă”
O șopârlă care merge pe apă? Genul de șopârle Basiliscus este adesea numit, într-un mod lipsit de respect, drept „șopârlele Iisus”, o aluzie evidentă la actul miraculos al Domnului Iisus Hristos când a mers pe apă. Dar o descriere mult mai exactă este că baziliscul (cum este cunoscut în mod obișnuit) aleargă pe apă.
Șopârlele bazilisc constă din patru specii, de la zonele din sudul Mexicului până la zonele de nord ale Americii de Sud, precum și Florida din Statele Unite. Sunt înotătoare și alpiniste excelente, dar când un prădător le amenință, ele evadează printr-un sprint pe suprafața apei.
Spre deosebire de evenimentul miraculos la care au fost martori discipolii, capacitatea baziliscului se află în limitele legilor naturale pe care Dumnezeu le-a stabilit. Picioarele mari din spate ale șopârlei au degete lungi, cu o margini solzoase de fiecare parte a celui de-al treilea, al patrulea și al cincilea deget. Când sunt pe teren solid, aceste margini rămân pliate. Dar când este pe apă, ele se întind, oferind o suprafață mai mare pentru picior.
Mișcarea pedalei de bicicletă
Luați în considerare modul în care mecanismul pedalei și angrenajului unei biciclete se rotește. Picioarele din spate ale baziliscului se mișcă într-un mod similar. Un picior (pedala) lovește sau „pălmuiește” suprafața apei. Datorită suprafeței crescute a degetelor de la picioare, această „pălmuire” creează o cavitate de aer care acționează ca o pernă de plutire, ajutând pentru scurt timp la susținerea greutății animalului.
Piciorul, continuând de la lovirea inițială a suprafeței, împinge apa oferind un impuls de înaintare, în timp ce presiunea corespunzătoare a apei (împotriva piciorului) menține cavitatea etanșată (pentru o foarte scurtă perioadă de timp). În același timp, piciorul opus se mișcă în sus, pregătindu-se să lovească apa și să creeze o altă pernă de aer.
Prin intermediul acestei mișcări de „pedalare” (mai mult eliptică decât circulară), în orice moment, un picior sau celălalt calcă apa. Fiecare pas pe suprafața apei o împinge ușor spre exterior, ceea ce, împreună cu coada lungă a baziliscului (acționând ca o contrabalansare), ajută la menținerea unei poziții verticale.
Toate aceste mișcări au loc foarte rapid. Fiecare picior trebuie să iasă din cavitatea de aer înainte de a cădea complet, ceea ce are loc în mai puțin de o zecime de secundă. Însă pentru bazilisc nu este o problemă, deoarece cele mai mici și mai ușoare șopârle sunt capabile să facă 20 de pași pe secundă.[1] Baziliștii ating viteze de aproape 10 km/h pe apă și pot călători până la 20 m înainte de a obosi și de a începe să se scufunde.
Deși adulții mai mari pot gestiona această performanță uimitoare, tinerii și exemplarele mai ușoare călătoresc cel mai repede și cel mai departe, deoarece sunt capabili să genereze forțe ascendente mai mari proporționale cu greutatea lor. O șopârlă de 2 g poate genera suficientă forță pentru a susține 225% din greutatea sa. Dar forța generată de o șopârlă de 200 g, deși mai mare, este suficientă pentru a susține doar 111% din greutatea sa.[2] Odată ce un bazilisc se scufundă, revine la modul mult mai lent al înotului.
Thomas McMahon, profesor de mecanică aplicată la Universitatea Harvard, a spus despre bazilisc: „Folosind fizica pe care am învățat-o de la șopârle, este posibil să proiectăm mașini care ar putea fi conduse pe apă.”1 Oamenii continuă să fie inspirați de ceea ce văd în natură pentru a proiecta și a crea copii[3], dar rareori recunosc Proiectantul și Creatorul originalului. Și în timp ce o șopârlă care alergă pe apă nu este supranaturală, lucrarea creatoare a lui Dumnezeu a fost cu siguranță. Cel care a mers pe apă în urmă cu aproximativ 2000 de ani a fost și Cel care a creat tipul șopârlei bazilisc.
Autor: Michael Eggleton
Sursa: Creation.com | The ‘water-walking’ lizard
[1] Cromie, W. J., Biologists discover how to walk on water, news.harvard.edu/gazette, 4 Aprilie 1996.
[2] Glasheen, J. W. și McMahon, T. A., Size-dependence of water-running ability in basilisk lizards (Basiliscus Basiliscus), life.illinois.edu, 14 August 1996.
[3] Pentru mai multe exemple, vedeți creation.com/biomimetics.
