Este știința mai adevărată decât Biblia?
Wes B., SUA, a scris ca răspuns la The ‘interpretation argument’: an irrefutable argument against Christianity? (n.t., „Argumentul interpretării”: un argument irefutabil împotriva creștinismului?):
Ca răspuns pentru Lita Sanders; „Adevărul” nu contează dacă ceva pare a fi de ajutor. Ceea ce este în cele din urmă „util” sunt faptele ce pot fi dovedite. Sunt foarte încrezător că Biserica Catolică (de exemplu) acum câteva sute de ani credea că Pământul era centrul sistemului solar (sau chiar al universului) și pe baza acestei noțiuni omniprezente, toți au considerat că este de ajutor să creadă în acest lucru. Dar nu a l-a făcut „adevărat”.
Nu le-a făcut credința utilă. Abia la apariția metodei științifice am realizat faptele. De asemenea, te închizi de bună voie și îți limitezi relația la adevăruri empirice făcând afirmația absurdă că Scripturile sunt cuvântul final. Dacă ai avea o minte mai deschisă, ai ști că nu există „niciun cuvânt final”, nici măcar în știință. Pentru că știința este o metodă de descoperire și aceasta nu se va termina niciodată. Este relativ ușor să „cunoști scripturile”. Tot ce trebuie să faci este să cauți pe Google.
Dar nimeni nu l-ar putea cunoaște pe „zeu”. Nici măcar nu poți cunoaște mintea lui Donald Trump și este cineva cu care ai putea să te vezi și să vorbești. Puterea lui Dumnezeu… poate că poți identifica pentru toată lumea exact că este această putere. Dumnezeu nu a folosit această putere pentru a opri blocului de apartamente din Florida. Doar pentru că „simțiți” ceva nu îl face adevărat în lumea externă. S-ar putea să doriți să petreceți mai mult timp citind știință și mai puțin Biblia.
Lita Sanders, din partea CMI, SUA, răspunde:
Vă mulțumim că ne-ați scris; mesajul dvs. ne oferă o oportunitate valoroasă de a lua în considerare natura adevărului și relația acestuia cu știința și, într-adevăr, ce adevăr este dincolo de limitele științei.
Râdeți de Biserica Catolică pentru că a crezut că pământul se află în centrul universului acum câteva sute de ani. Dar această viziune a venit nu din Biblie, ci din filozofia aristotelică și a fost crezută și de oamenii de știință preeminenți ai vremii. Consultați pagina Geocentrism Q&A pentru mai multe informații dacă sunteți interesat.
Spuneți că abia la „apariția metodei științifice” am realizat faptele. Care fapte au fost acelea? Și, de altfel, care este metoda științifică? Mulți oameni de știință recunosc că ceea ce mulți consideră că este metoda științifică este „un mit sau, în cel mai bun caz, o idealizare” (Wikipedia, „Scientific Method”).
Spuneți că mă închid și îmi limitez relația la adevărul empiric prin relația mea cu Scriptura, care este Cuvântul lui Dumnezeu. Cu toate acestea, limitarea este eliberatoare și este baza unei gândiri mai productive. Concentrează mintea prin eliminarea lucrurilor care, prin definiție, trebuie să fie false. De exemplu, un om de știință cu o înțelegere fermă a celei de-a doua legi a termodinamicii va ști de ce este inutil să investigăm posibilitatea unor mașini cu mișcare perpetuă care ar încălca-o. Astfel, își poate petrece timpul mai productiv.
Toți acceptăm anumite idei fundamentale pe care nu le putem verifica. Ele formează fundamentul viziunii noastre asupra lumii și s-ar putea să nu putem să enunțăm ce sunt pentru că fac parte atât de mult din arhitectura minții noastre, încât nici măcar nu le observăm. Important de reținut este că nu doar „oamenii religioși” au acest tip de idei neverificabile. De exemplu, se pare că aveți ideea fundamentală că „știința empirică definește ceea ce este adevărat”, sau ceva asemănător.
Problema este că nu puteți verifica acest lucru empiric. Aceasta în sine nu o face neadevărată, dar o face o idee fundamentală a viziunii asupra lumii care nu este mai verificabilă decât ideea creștină că Biblia este Cuvântul negreșit al lui Dumnezeu. Dacă nu există un cuvânt final, nici măcar în știință, atunci nici măcar nu puteți face afirmația că nu există un cuvânt final!
Ideea că există întotdeauna ceva de descoperit este cu siguranță adevărată. Dar asta nu înseamnă că nu ajungem niciodată la adevăr sau că ceea ce am învățat ieri este întotdeauna înlăturat în favoarea a ceea ce învățăm astăzi. Și, desigur, modul în care interpretăm ceea ce învățăm depinde de ideile noastre fundamentale. De exemplu, asemănările dintre vietăți pot fi interpretate de un evoluționist ca dovadă a descendenței comune, dar de creaționiști ca dovadă pentru un proiectant comun.
Ideea că cineva poate cunoaște cu ușurință Scripturile căutând pe Google arată că încă nu ați încercat să cunoașteți Scripturile. Teologii știu că există mai multe în Scripturi decât se poate învăța într-o viață. Durează și mai mult pentru a înțelege și a trăi înțelepciunea conținută în Cuvântul lui Dumnezeu. Creștinii îi respectă pe cei cu alte religii, inclusiv ateismul materialist, învățând ceea ce cred de fapt, dar de multe ori nu primim același tratament în schimb.
Ideea de a-L cunoaște pe Dumnezeu este profundă. Cum am putea pretinde că Îl cunoaștem pe Dumnezeu? La urma urmei, Dumnezeu este cu mult mai sus decât noi decât suntem deasupra furnicilor. Scriptura spune:
„Căci gândurile Mele nu sunt ca gândurile voastre și căile Mele ca ale voastre, zice Domnul. Și cât de departe sunt cerurile de la pământ, așa de departe sunt căile Mele de căile voastre și cugetele Mele de cugetele voastre.” (Isaia 55:8-9).
Deci, putem să-L cunoaștem pe Dumnezeu pentru că El ni S-a descoperit pe Sine în moduri în care putem înțelege. El a făcut acest lucru prin creația care arată puterea și natura Sa eternă (Romani 1) și prin Cuvântul Său. Dar cel mai clar El ni S-a descoperit prin Întrupare. Iisus spune că a-L vedea înseamnă a-L vedea pe Tatăl, așa că atunci când examinăm viața lui Iisus așa cum este descrisă în Evanghelii, vedem bunătatea, înțelepciunea și mila lui Dumnezeu.
Adevărat, puterea lui Dumnezeu nu a oprit prăbușirea blocului de apartamente din Florida și nici nu previne tot felul de dezastre care se întâmplă zilnic în întreaga lume. Având în vedere că dezastrele nu sunt doar un fenomen modern, nu ar trebui să vă surprindă faptul că, creștinii au explicații de ce Dumnezeu nu împiedică întâmplarea lucrurilor rele. De exemplu, v-am invitat să citiți articolele de pe pagina Death and Suffering Q&A.
În sutele de articole pe care le-am publicat pe creation.com, nu am folosit niciodată ceva ce „am simțit” drept argument, așa că nu știu motivul penultimei propoziții. În ceea ce privește citirea mai multă a științei și mai puțină a Bibliei, s-ar putea să fiți interesat să știți că Isaac Newton a scris mai multă teologie decât știință. Și el este un singur exemplu: majoritatea fondatorilor ramurilor noastre moderne de știință erau creștini care credeau în Biblie, și astăzi mulți oameni de știință cred Scriptura.
Sper că acest răspuns vă încurajează să vă gândiți mai profund la aceste chestiuni.
Autor: Lita Sanders
Sursa: Creation.com | Is science more true than the Bible?