Știința promovată de evoluționiști nu este susținută de dovezi

Angajamentul politic decretat prin lege, în țările Europene, în ciuda democrației afișate, al studiului exclusiv al materialismului pseudoștiințific condimentat cu neodarwinismul de către tineri este un sabotaj contra rațiunii libere, o forțare a logicii sănătoase obligată să accepte absurdul în cel mai mare grad.

Mirați-vă de scenariul delirant evoluționist-susținut frecvent și la nivel academic-,  în care unele vertebrate din oceane (doar acelea cu carnete de revoluționar) au decis să părăsească apa și să deschidă o nouă epopee pe uscat; fără aparat anatomic de respirație, fără organe de deplasare, fără un aparat de hrănire corespunzător, fără alte dotări corespunzătoare vieții terestre, au vrut să facă o revoluție… și, au reușit ne spun ateii. Când! Exact acum 340 de milioane de ani.

Și alte produse biologice, receptive la mesajul cosmic generos al evoluției, unele specii de mamifere  s-au plictisit de habitatul terestru și au coborât în apă. Ca și, în cazul precedent, fără dotările adecvate, mamiferele revoluționare se jertfeau pentru cauza măreață a materialismului evoluționist, până ce o inteligență nepersonalizată le-a rezolvat mai întâi prin lamarchism și pangene apoi prin mutații și triumful handicapurilor revoluționare (tip Dawkins), exact organele de care aveau nevoie în noul mediul acvatic, în ciuda științei și capetelor pătrate; pas cu pas, de la bază la vârf, azi s-a început cu jocul orb al chimiei anorganice, și s-a continuat cu cea organică, finalizând feeric, după miliarde de ani, cu formațiuni intelective.

Năzdrăvanul orb hazard a aruncat zarul pentru startul unui organ anatomic incipient, prin chimie și numai chimie, de doar 0,001, peste 10 000 de ani, 12,5 la sută și tot așa până la definitivarea integrală a aparatelor anatomice pentru submersie. Elevii și studenții să știe că delfinii au evoluat dintr-o specie romantică de mamifer copitat, atras de mirajul albastru al mărilor și oceanelor. Când! Exact acum 50 de milioane de ani.

Citind cu multă atenție din materialismul dialectic și istoric, animalul preistoric a avut o revelație: la început animalul terestru, după îndelungi testări ale lichidului cam sărat din mări și oceane, presat și de mulțimea prădătorilor, are o revelație  dialectică: <<oau, ce bine mă simt! De azi înainte mă voi concentra la ADN-ul meu ca să-mi proceseze niște organe adaptate la mediul acvatic. Vreau ca toți descendenții mei să formeze o elită evoluționistă, eminamente revoluționară˃˃… Și așa, printr-o succesiune de handicapuri trumfătoare tip Dawkins, pas cu pas, de la bază la vârf, timp de 49 234 567, 23 de ani s-a definitivat anatomic o nouă vietate, de data aceasta acvatică. […]

Vechimea procariotelor este estimată la 3 miliarde de ani. Aceste organisme, în ciuda materialismului dialectic și istoric, și-au blocat codul genetic, n-au participat la revoluțiile progresiste de salturi spre bio-complexități din cele mai evoluate. Totuși, unele linii genetice au fost mai nărăvașe, conform opiniilor unor dogmatiști.

Ateii evoluționiști ar trebui să întrebe pe ecologiștii neîndoctrinați: ce ar fi însemnat un imperialism al algelor pe uscat și în oceane? Oxigenul din apa oceanelor ar fi fost redus la un minim neviabil pentru orice potențială ființă acvatică, dar acest aspect viabil nu deranjează ideologia minciunii.

• Un bătrân al florei, supraviețuitor din era mezozoică este arborele Ginkgo. Vechi de circa 350 milioane de ani a fost martor la dispariția dinozaurilor, la defilările și revoluțiile animăluțelor priveligiate (Aici avem un alt caz de accident rațional de tip ateu: un cataclism mondial omoară global dinozaurii, dar indivizii cu carnet de partid rămân supraviețuitori). În prezent, arborele Ginkgo s-a conservat în stare spontană în parte de sud-vest a continentului asiatic. Medicina tradițională chineză a validat fructele și frunzele acestei fosile verzi cu cel mai puternic potențial farmacologic din toată flora terestră. Printre denumirile populare este menționat ca și copacul lui Dumnezeu. Face parte din categoria celor mai longevivi arbori, depășind 1000 de ani.
• Altă specie relictară din ordinul Gnetale, nereceptivă la mesajul generos darwinist, supraviețuiește de circa 250 de milioane de ani, dar exilată de orbul Hazard, în condițiile extrem de secetoase, prin ținutul Damara, din sud-vestul Africii, în pustiul Namib și pe platoul Kao-Ko. În scenariul SF evoluționist un exemplar revoluționar devenit labil genetic de Welwitschia mirabilis a făcut tranziția între gymnosperme și angiosperme, iar celelate surate fără carnet de partid au rămas stabile genetic.
• Și fauna relictară prezintă specii imunizate contra ascensiunilor biostructurilor mai complexe. Peștele cu lăbuțe Latimeria, șopârla hatteria, hoaținul cu gheare la aripi, moluște, viermi, insecte, de peste 500 milioane de ani, etc, formează categorii pașnice genetic-conservatoare, stră-străbune, nefavorizate de orbul hazard în politica de ascensiune pe scara evoluției.

Pe tot globul sunt răspândite sute de mii de specii de fosile vegetale și animale relicte, care și-au protejat CD-urile genetice, fără a fi seduse de promisiunile exemplarelor revoluționare angrenate în salturi strategice de cățărare pe scara evoluției. […]

Oricine cu gândirea necenzurată observă cu ușurință că, ideologia ateist-evoluționistă este cea mai neserioasă în ceea ce privește adevărul științific. Falsul, minciuna și aroganța sunt viciile de fond sub care defilează concepțiile evoluționiste, fără a fi amendate în mod corespunzător de istoria științelor, deoarece toate sectoarele culturii sunt manipulate și indexate de materialiștii majoritari.

Deși nu există dovezi coerente, evoluționiștii afirmă că viața pe Pământ este produsul evoluției chimiei anorganice mixată cu cea organică, unde condițiile fizice extrem de dure ale unei atmosfere primitive au favorizat întâmplător apariția celor mai simple biostructuri. Ca argument, în manualele de biologie, de liceu, se exemplifică cu aparatul lui Miller, în ciuda observației pertinente din natură.

Cercetătorul evoluționist Stanley Miller a construit, în 1953, o instalație de 5 l, pe care a încălzit-o la 80⁰ C, introducând vapori de apă (35%), metan (26%), hidrogen sulfurat (13%) și amoniac (26%), elemente chimice imaginate într-o atmosferă primară a unei protoplanete. Mixtura chimică supusă la descărcări electrice a generat oxid de carbon, bioxid de carbon, glucide, grăsimi, acid acetic, acid formic, uree, aminoacizi, acid cianhidric, ș.a. Leslie Orgel, un alt cercetător darwinist, mărește procentele de elemente chimice și complexitatea instalației, obținând nucleotide și mici fragmente de acid nucleic compuse din 6 unități nucleotidice.

A nu se uita: un singur acid dezoxiribonucleic (ADN uman)  conține circa 3 200 000 000 de caractere distinct-informaționale. Micile lanțuri de acid nucleic de tip evoluționist n-au nicio legătură cu realitatea. Ele pot doar impresiona arta suprarealistă. Atmosfera produsă în instalațiile, care mai de care mai sofisticate, este, sau puternic oxidantă, sau puternic hidrogenată. Cea mai rezistentă bacterie cunoscută nu ar rezista în asemenea condiții de radiații și toxicitate.

Se  afirmă, de asemenea, în ciuda realității, că ar fi fost fulgere într-o atmosferă nedefinitivată chimic, de aceea au introdus și instalația electrică producătoare de scântei, în experimentele lor.

De unde fulgere într-o protoatmosferă ipotetică?

Darwiniștii ar trebui să solicite sprijinul logistic informațional de la un specialist în meteorologie, neidiologizat; fulgerele nu pot fi activate decât într-o atmosferă care îndeplinește condițiile fizico-chimice corespunzătoare; adică, numai procentele mediatizate astăzi de gaze (78,09% azot, 20,95% oxigen, alte gaze 0,96%: heliu, neon, argon, xenon, kripton etc, modificările procentuale față de cele știute sunt impropri dezvoltării vieții). O atmosferă prea oxidantă sau prea hidrogenată i-ar fi compromis din start existența, ar fi luat foc și ar fi întreținut-o termic, până la arderea totală a gazelor. De aceea Dumnezeu, în preștiința sa, a introdus gazele neutre(rare), în combinațiile cunoscute, cu scopul de a neutraliza învelișul gazos protector al Pământului,  atât chimic cât și fizic(electric).

Camera electrică cu electrozi a lui Miller, de altfel și celelalte instalații pot fi amintite doar într-o istorie a tehnicii nereușite de a dovedi viața.

Manualele și cursurile de biologie, psihologie, astronomie, botanică, zoologie, anatomie, fizică, chimie, biochimie, toate virusate ideologic, au fost premeditate cu statutul de a falsifica adevărul creaționist.

DE REȚINUT: nicio carte de specialitate, din cele menționate nu prezintă cele mai importante cauze procesatoare, coordonatoare și reglatoare ale existenței viului: Inteligența liberă (om) și Inteligența instinct (plante și animale), psihicul și subconștientul suprarațional, toate conectate implicit și explicit cu miliarde de miliarde de memorii. De ce nu se amintește de cele 3 stări de inteligență, sincronizate energetic cu depozitele de informații? Pentru că prezentarea corectă a acestor trăsături fundamentale ale viului spulberă darwinismul și toate speculațiile ateiste.

Fără sincronizarea inteligenței și memoriei orice sistem biotic este un nonsens, o jucărie textilă, în interiorul căreia evoluționiștii introduc tot felul de paie, ca să o arate cât mai fidelă unei realități viabile.

Toți savanții creaționiști creștini trebuie să accentueze pe întâitatea inteligenței ca factor declanșator al formării ființelor. Introducerea în manualele școlare de specialitate, a capitolelor distincte despre inteligențele coordonatoare ale tuturor proceselor biologice sincronizate, în secunda 1, cu memoriile aferente (miliarde de miliarde de memorii) trebuie să devină o prioritate pentru cercetătorii biosului din acest secol al XXI-lea.

Nu numai referatul despre sistemele intelective coordonatoare ale viului, încorporate cu sistemul de depozitare al informațiilor (memoria generală) potențează justificarea creaționistă ci, trebuie abordate științific și capitole distincte referitoare la: procesarea și reglarea sistemului informațional cu cel informatic, reglajul pragurilor de durere, reglajul sistemului imunitar și sistemului de sanogeneză, atât la nivel celular cât și la nivel de bion; deoarece sunt caracteristici incontestabile ale oricărei ființe.

Schema logică definitorie pentru orice artefact, pentru un om cu sănătate mintală începe cu inteligența. Mai întâi cineva concepe o fabrică, unde se uzinează piesele cu ajutorul mașinilor-unelte, apoi se face montajul și rodajul produselor. În scenariul evoluționist ce umilește rațiunea și știința,  piesele au apărut întâmplător, tot întâmplător s-au montat și s-au rodat timp de milioane de ani, până s-a finalizat un produs biologic.

Așa ni se explică de ce inteligența oamenilor este ultimul produs de excreție al evoluției. Ca stupidul să aibă cel mai mare procent în cugetarea evoluționiștilor, ni se expune un scenariu terifiant când, acum câteva sute de milioane de ani puteai găsi pe câmp, ori în apă, organisme teratologice cu diferite grade de handicap (tip Dawkins), dar înzestrate de mama Gaia (ceasornicarul orb) cu carnete de revoluționar, ce le permitea ascensiuni fulminante pe scara complexității viului.

Cercetătorii onești, înzestrați cu rațiunea liberă, trebuie să impună adevărul, deoarece este rezultatul afirmativ al tuturor științelor, nu ipotezelor hilare.

Autor: Monahul Serghie
Sursa: Dumnezeu o certitudine, p. 21-26