Theodore Roosevelt, laureat al Premiului Nobel pentru pace: Frica de Dumnezeu înseamnă a-L iubi, respecta și cinsti pe Dumnezeu
Premiul Nobel: Cel de-al douăzeci și șaselea președinte al Statelor Unite, Theodore Roosevelt, Jr. (1858-1919) a primit Premiul Nobel pentru pace din 1906 pentru medierea sfârșitului războiului ruso-japonez și pentru contribuția sa la diferite tratate de pace.
Naționalitate: Americană
Educație: Licență, Universitatea Harvard, 1880
Ocupație: Președinte SUA (1901-09), scriitor și explorator
1.
„Temeți-vă de Dumnezeu! Frica de Dumnezeu, în adevăratul sens al cuvântului, înseamnă a-L iubi pe Dumnezeu, a-L respecta pe Dumnezeu, a-L cinsti pe Dumnezeu; și toate acestea se pot face numai iubindu-ne aproapele, tratându-l cu dreptate și milă și încercând în toate modurile să-l protejăm de nedreptate și cruzime, ascultând astfel, în măsura în care ne va permite fragilitatea noastră umană, marea și neschimbata lege a dreptății”. (Theodore Roosevelt, The Theodore Roosevelt Treasury, New York, G. P. Putnam’s Sons, 1953, 322).
2.
„Dacă există vreun loc pe pământ unde distincțiile pământești dispar, este în biserică, în prezența lui Dumnezeu. Cu cât oamenii se apropie de inima lui Hristos, cu atât se apropie unul de celălalt, indiferent de condițiile pământești.” (Theodore Roosevelt, The Free Citizen, New York, The Macmillan Company, 1956, 31).
3.
„O comunitate fără biserici, o comunitate în care bărbații și-au abandonat, au batjocorit sau ignorat nevoile religioase, este o comunitate în scădere rapidă.
Du-te duminica la biserică. Da – știu toate scuzele. Știu că cineva se poate închina Creatorului și se poate dedica vieții bune într-o pădure, sau pe lângă un pârâu sau în propria casă, la fel de bine ca și în biserică. Dar știu, de asemenea, că, de fapt, omul obișnuit nu se închină sau nu se dedică astfel.
Dacă stă departe de biserică nu își petrece timpul în fapte bune sau în meditație înaltă. Citește suplimentul colorat al ziarului; cască; caută în cele din urmă o scăpare de golul mental al izolării, mergând acolo unde golul mental combinat al multora ameliorează parțial golul mental al fiecărui individ.” (Roosevelt 1956, 26).
4.
„Sunt angajat într-unul dintre cele mai mari conflicte morale ale epocii – cel al corporațiilor colosale și fără lege împotriva guvernului. Bogăția ilegală și cumpărarea parlamentarilor cu aceasta au distrus majoritatea imperiilor din trecut și, dacă nu sunt combătute și înfrânte, ne vor distruge Republica. În calitate de lider executiv al acestei națiuni, sunt hotărât că niciun om sau grup de oameni nu va sfida legea țării. Cei bogați și puternici trebuie să respecte legea, la fel ca și cei săraci și slabi – nu mai bune și nici mai rău, ci la fel.
După o săptămână cu probleme complicate și în discuții aprinse, mi se odihnește sufletul când intru în Casa Domnului și mă închin și cânt – și spun aceasta – „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Savaot”, și știu că El este Tatăl meu și că mă aduce în viața și planurile Sale; și comunic personal cu Hristos. Sunt sigur că primesc o înțelepciune care nu este a mea și o forță supraomenească pentru combaterea relelor morale pe care sunt chemat să le confrunt”. (Roosevelt 1956, 31-32).
5.
„Temeți-vă de Dumnezeu! Ne temem de Dumnezeu atunci când facem dreptate și cerem dreptate pentru oamenii din propriile noastre granițe. Suntem mincinoși față de învățăturile dreptății dacă nu facem o asemenea dreptate și cerem o asemenea dreptate. Trebuie să o facem pentru cei slabi și pentru cei puternici. Nu ne temem de Dumnezeu dacă arătăm invidie și ură răutăcioasă față de cei care sunt mai bine decât noi; și cu atât mai puțin ne temem de Dumnezeu dacă arătăm aroganță și avem o lipsă egoistă de considerație față cei care sunt mai puțin bine.” (Roosevelt 1953, 322).
6.
„Creștinismul, la urma urmei, trebuie să fie în mare măsură încercarea de a împlini acel verset al lui Miheia: „Ceea ce este bun și ceea ce Dumnezeu cere de la tine: dreptate, iubire și milostivire și cu smerenie să mergi înaintea Domnului Dumnezeului tău!”.
Acest verset a fost dintotdeauna unul dintre favoritele mele, deoarece întruchipează Evanghelia, cu antidotul necesar la acea aroganță spirituală dură care este adusă de simpla încredere în Evanghelie.” (Roosevelt 1953, 322).
7.
„Fac apel la studiul Bibliei ținând cont de mai multe relatări diferite, chiar în afară de învățăturile sale etice și morale, chiar și în afară de faptul că toți oamenii serioși, toți oamenii care gândesc profund, chiar și printre necreștini, au ajuns să fie de acord că viața lui Hristos, așa cum este prezentată în cele patru Evanghelii, reprezintă o moralitate infinit mai înaltă și mai pură decât se predică în orice altă carte a lumii.
Fac apelul nu numai la creștinii asumați; îl fac pentru fiecare om care caută o viață înaltă și utilă, pentru fiecare om care caută inspirația religiei sau care se străduiește să-și conformeze viața unui standard etic înalt.” (Roosevelt 1956, 28).
8.
„Învățăturile Bibliei sunt atât de împletite cu întreaga noastră viață civică și socială încât ar fi literalmente – nu mă refer la figurat, vreau să spun literalmente – imposibil pentru noi să ne dăm seama ce ar deveni acea viață dacă aceste învățături ar fi îndepărtate. Am pierde aproape toate standardele după care judecăm acum atât morala publică, cât și cea privată; toate standardele spre către care tindem, cu mai multă sau mai puțină hotărâre.
Aproape fiecare om care, prin munca sa de-o viață, s-a adăugat la suma realizărilor de care este mândră rasa umană, de care se mândresc oamenii noștri, și-a bazat munca de-o viață în mare parte pe învățăturile Bibliei”. (Roosevelt 1956, 28).
9.
„Biserica trebuie să se adapteze îmbunătățirii practice a omenirii dacă vrea să atragă și să păstreze fidelitatea oamenilor care merită să fie păstrați și folosiți. Biserica trebuie să fie o forță vie, care respiră, vitală, altfel nu este o biserică adevărată”. (Roosevelt 1956, 29).
10.
„Adevărurile care erau adevărate la poalele Muntelui Sinai sunt adevărate acum. Adevărurile care erau adevărate când a fost formulată Regula de Aur sunt adevărate acum.
Niciun om nu este un cetățean bun decât dacă acționează astfel încât să arate că aplică cele Zece Porunci și Regula de Aur în conduita sa”. (Roosevelt 1956, 25).
Vedeți: Albert Bushnell Hart și Herbert Ronald Ferleger, Theodore Roosevelt Cyclopedia, New York: Roosevelt Memorial Association, 1941.
Sursa: 50 Nobel laureates and other great scientist who believed in God, ediția electronică. p. 70-71, Tihomir Dimitrov
Traducător: Cristian Monea