De ce nu mai trăim cât Matusalem?
Probabil cea mai impresionantă caracteristică a Facerii 5 este că strămoșii noștri au trăit de aproximativ 10 ori mai mult decât oamenii de astăzi; cel mai longeviv este Matusalem, care a trăit 969 de ani. Acest fapt ar trebui crezut deoarece este confirmat de Cuvântul lui Dumnezeu și El a fost un martor ocular. Știința modernă pune în lumină posibilele mecanisme.
Explicație falsă: paradisul dinaintea Potopului
Multe lucrări creaționiste de acum câteva decenii au înfățișat lumea antediluviană ca un fel de paradis, distrus de Potop. Dar acest lucru nu este descris în Scriptură. În plus, ascunde învățătura conform căreia distrugerea paradisului a avut loc la Cădere. Acesta a fost momentul în care au apărut moartea și durerile nașterii, când Adam și Eva au fost aruncați din Eden și întreaga creație a început să geme de durere.
Cu toate acestea, această idee de paradis înainte de Potop a fost foarte populară, deoarece se presupune că explica modul în care oamenii de atunci au trăit peste 900 de ani, în timp ce durata de viață a scăzut exponențial după aceea. Dar nu există dovezi geologice suficiente pentru acest punct de vedere – cu siguranță nu sunt suficiente pentru a depăși problemele sale grave:
Explicația lui Lameh pentru numirea fiului său Noe (5:29) sugerează opusul unei stări paradisiace: „Acesta ne va mângâia în lucrul nostru și în munca mâinilor noastre, la lucrarea pământului, pe care l-a blestemat Domnul Dumnezeu!” Aici avem o declarație directă că viața dinaintea Potopului a fost grea și dureroasă. Dacă un model precum „paradisul dinaintea Potopului” a fost menit să se bazeze pe Biblie, atunci această considerație ar putea fi suficientă pentru a-l abandona.
Durata de viață a lui Noe nu a fost scurtată, în ciuda faptului că și-a petrecut ultima treime din viață în presupusul mediu ruinat. Scăderea a apărut începând cu urmașii săi.
Multe fosile prezintă dovezi clare de boală, inclusiv tumori, gută și osteoporoză, care susțin cu greu ideea că a fost un mediu mai sănătos. De asemenea, unii copaci fosilizați înainte de Potop au inele care indică schimbări sezoniere, nu un climat uniform și cald. În ceea ce privește presupusele dovezi științifice pentru un paradis antediluvian, următoarele vor arăta că nu sunt atât de clare.
Presiune atmosferică sau concentrație de oxigen mai mare?
O idee pentru lumea dinaintea Potopului, derivată parțial din ipoteza greșită a paradisului antediluvian, este că, concentrația de oxigen sau presiunea atmosferică a fost mai mare decât în prezent. Într-adevăr, cu materialele vegetale abundente pe Pământ înainte de Potop (după cum atestă cantitățile uriașe de cărbune din toată lumea), nu ne-am putea aștepta ca, concentrațiile atmosferice de oxigen și dioxid de carbon să fie identice cu valorile moderne.
După cum se va arăta, acest lucru nu este necesar. Dar argumentul este că această presiune parțială mai mare a oxigenului ar avea efecte benefice așa cum sunt reproduse în camerele hiperbarice de astăzi.
Cu toate acestea, ar fi această presiune parțială crescută a oxigenului la fel de benefică cum se susține? În primul rând, este bine cunoscut faptul că antioxidanții au beneficii dovedite pentru sănătate. În al doilea rând, hipoxia (oxigen scăzut) poate avea de fapt beneficii pentru sănătate.
În Rusia, terapia intermitentă cu oxigen scăzut a fost folosită de ani de zile pentru a trata afecțiuni precum astmul, bolile de inimă și toxicitatea chimioterapiei. Alții o încearcă pentru diabet și oboseală cronică.[1] În al treilea rând, tratamentele hiperbarice (presiune ridicată) nu sunt întotdeauna bune. Uneori contrariul — tratamentele hipobarice — sunt utile; există o terapie cu presiune negativă (Negative Pressure Wound Therapy – NPWT).
Evoluționiștii au propus și o concentrație mai mare de oxigen sau o presiune atmosferică mai mare pe Pământ în trecut, din unele dintre motivele de mai jos.[2] În ciuda faptului că este susținut de unele dovezi științifice, acest argument nu rezistă. Principalele motive invocate creșterea oxigenului dinaintea Potopului sunt următoarele:
Niveluri mai mari de oxigen în bulele de aer din chihlimbar
Bulele de aer din chihlimbar nu sunt un sistem închis – gazele difuzează înăuntru și în afară. În plus, contracția în timpul solidificării ar micșora bulele, crescând astfel presiunea conform legii numită după „părintele (creaționist al) chimiei moderne”, Sir Robert Boyle (1627–1691), că presiunea gazului este invers proporțională cu volumul. De asemenea, chiar și formarea bulelor în sine trebuie să crească presiunea, pentru a contracara rezistența tensiunii superficiale la producerea noii suprafețe a interiorului bulei.
Pterozaurii aveau nevoie de presiune mare pentru a genera suficientă portanță necesară zborului
Modelele anterioare care explicau zborul pterozaurului au trecut cu vederea funcția micului os pteroid care ar fi susținut o aripă controlabil. Acest lucru ar crește considerabil portanța atât la decolare, cât și la aterizare.[3],[4]
Insectele gigantice nu ar fi putut obține suficient oxigen la presiune normală
Înregistrarea fosilă arată insecte uriașe, cum ar fi Meganeuropsis permiana, o libelulă cu o anvergură a aripilor de 71 cm. Multă vreme, oamenii de știință au crezut că insectele nu respiră, iar oxigenul a difuzat pasiv prin găuri (spiraculi) prin tuburi minuscule din abdomen (trahee). Deoarece acest lucru ar putea funcționa doar pe distanțe foarte scurte, cum ar putea o astfel de creatură să supraviețuiască fără oxigen suplimentar?[5]
Cu toate acestea, microscopia cu raze X arată că insectele într-adevăr „respiră” prin strângerea traheii, astfel încât jumătate din gaz este schimbat în fiecare secundă.[6],[7]
Creșterea unor insecte într-un mediu cu o concentrație mai mare de oxigen a dus la creșterea dimensiunii unora dintre ele, deși nimic nu se apropie de Meganeuropsis. Dar unele dintre insecte, precum gândacii, nu s-au mărit.[8],[9]
Acest lucru nu infirmă o concentrație de oxigen și o presiune a aerului mai mare, dar arată că acestea nu au fost necesare din punct de vedere științific. Cu siguranță nu sunt necesare din motive biblice.
Scăderea duratei de viață
Deoarece schimbarea mediului este inadecvată, în anii 1990 s-a propus că scăderea duratei de viață a avut cauze genetice.[10]
Într-adevăr, a fost demonstrată o bază genetică pentru longevitate la animale, de ex. muștele de fructe, astfel încât genele longevității pot fi pierdute dintr-o populație. Cercetările recente privind acumularea de mutații în genomul uman au oferit un sprijin suplimentar acestei idei. Una dintre problemele credinței în vârstele îndelungate este că oamenii adaugă peste 30 de mutații noi la fiecare generație.
Majoritatea covârșitoare a acestora nu sunt eliminate prin selecție naturală. Acest lucru ar trebui să provoace o scădere exponențială a adaptării. Deci, dacă oamenii ar fi existat de atâta timp cât pretind evoluționiștii, ar fi trebuit să dispărem din cauza uriașei încărcături mutaționale. Faptul că nu am dispărut este o dovadă puternică că oamenii nu au fost aici de mai mult de câteva mii de ani.[11]
Simulările avansate pe calculator confirmă această propunere, arătând că o scădere exponențială a duratei de viață se potrivește bine cu acumularea de mutații după blocajul catastrofal al populației de la Potop.[12] Acest lucru poate fi văzut din compararea curbei de scădere produsă de simularea pe calculator cu durata de viață înregistrată de la Noe până în prezent (Figura 1).
De ce durata de viață a lui Sem a fost mult mai scurtă decât a lui Noe?
După cum se arată, degradarea genomului după un blocaj al populației explică tendința generală de scădere a duratei de viață după Potop. Dar ce ziceți de Sem, născut înainte de blocaj, dar care a trăit doar ⅔ din durata de viață a strămoșilor săi? (Durata de viață a fraților săi, Ham și Iafet, nu este înregistrată.) Desigur, există posibilitatea unei cauze de deces care nu este legată de îmbătrânire, cum ar fi boala sau accidentul.
Dar există și o explicație genetică plauzibilă: s-a născut când tatăl său avea 502 de ani, adică la jumătatea vieții sale. Strămoșii săi erau mult mai tineri când s-au născut fii lor. Se știe de mult timp că, copiii născuți din mame în vârstă au un risc mai mare de a dezvolta tulburări genetice neereditare, cum ar fi sindromul Down și este plauzibil ca doamna Noe să aibă aproximativ aceeași vârstă cu Noe. Dar chiar dacă ea ar fi mult mai tânără, cercetările mai recente arată că tații în vârstă sunt o sursă majoră de tulburări genetice.
Acest lucru nu ar trebui să fie surprinzător, deoarece bărbații continuă să producă spermatozoizi de-a lungul vieții din diviziunea celulelor stem (aproximativ 840 de diviziuni până la vârsta de 50 de ani).[13] În teorie, riscurile de mutație spontană cresc cu fiecare rundă de diviziune a celulelor spermatozoizilor, astfel încât spermatozoizii bărbaților mai în vârstă sunt mai predispuși la mutații.[14],[15]
Așa că nu este surprinzător că Sem, deși foarte potrivit standardelor actuale, ar fi fost cu mult mai puțin apt decât părinții săi și ar fi avut mutații ereditare suplimentare. Așa că Sem și toți descendenții lui au avut o durată de viață mult mai mică decât patriarhii dinaintea Potopului.
Concluzie
Durata de viață înregistrată a oamenilor dinaintea Potopului, în special scăderea sa drastic ulterioară, este în concordanță cu descoperirile genetice recente care, de asemenea, contrazic ideea unei lumi vechi de milioane de ani.
Autor: Jonathan Sarfati
Sursa: Creation.com | Why don’t we live as long as Methuselah?
[1] Fox, D., Breathless, New Scientist 177(2385)46–49, 8 March 2003; de asemenea, vedeți Wieland C. și Sarfati, J., Running out of puff: Low oxygen may have medical benefits—implications for the ‘Vapour Canopy’ model, creation.com/puff.
[2] Dudley, R., Atmospheric oxygen, giant Paleozoic insects and the evolution of aerial locomotor performance, J. Experimental Biology 201:1043–1050, 1998.
[3] Wilkinson, M.T., Unwin, D.M. și Ellington, C.P., High lift function of the pteroid bone and forewing of pterosaurs, Proc. R. Soc. 273(1582):119–126, 2006.
[4] Sarfati, J., Pterosaurs flew like modern aeroplanes, Creation 28(3):53, 2006.
[5] Graham, J.B., Dudley, R., Aguilar, N.M. și Gans, C., Implications of the late Palaeozoic oxygen pulse for physiology and evolution, Nature 375(6527):117–120, 1995. Aceasta propune o concentrație maximă de O2 de 35%.
[6] Westneat, M.W. și colab., Tracheal respiration in insects visualized with synchrotron X–ray imaging, Science 299(5606):558–560, 2003.
[7] Catchpoole, D., Insect inspiration solves giant bug mystery, Creation 27(4):44–47, 2005.
[8] Geological Society of America, Raising giant insects to unravel ancient oxygen, Science News, sciencedaily.com, 30 Octombrie 2010.
[9] Wieland, C. și Sarfati, J., Some bugs do grow bigger with higher oxygen, J. Creation 25(1):13–14, 2011.
[10] Wieland, C., Decreased lifespans: Have we been looking in the right place? J. Creation 8(2):138–141, 1994.
[11] Sanford, J.C., Genetic entropy and the mystery of the genome, Ivan Press, Lima, NY, 2005; vedeți recenzia lui Truman, R., J. Creation 21(1):43–47, 2007.
[12] Sanford, J.C., Baumgardner, J.R., Brewer, W.H., Gibson, P. și ReMine, W.R., Mendel’s Accountant: A biologically realistic forward-time population genetics program, Scalable Computing: Practice and Experience 8(2):147–165, Iunie 2007.
[13] Buwe, A. și colab., Effect of paternal age on the frequency of cytogenetic abnormalities in human spermatozoa, Cytogenet. Genome Res. 111:213–228, 2005.
[14] Green, R.F., Association of paternal age and risk for major congenital anomalies from the National Birth Defects Prevention Study, 1997 to 2004, Ann. Epidemiol. 20(3):241–249, 2010.
[15] Schubert, C., Male biological clock possibly linked to autism, other disorders, Nature Medicine 14:1170, 2008.
