Transumanismul și chipul lui Dumnezeu
Transumanismul este o mișcare care susține că progresele științifice și tehnologice pot fi folosite pentru a îmbunătăți umanitatea. De exemplu, pentru a crește durata de viață, pentru a scăpa de boli prin modificarea genelor, pentru a implanta microcipuri electronice în scopuri de securitate sau pentru a monitoriza locația, achizițiile și mișcările unei persoane. Unele dintre acestea ar putea părea puțin relevante pentru apologetica științei creației.
Cu toate acestea, în esența sa reprezintă o mișcare fără Dumnezeu și, în cele din urmă, este una justificată de credința în evoluție. Creation Ministries International a abordat pentru prima dată problema transumanismului în 2011. Avansând rapid până în 2023, observăm că este promovat mai mult ca niciodată de academicieni remarcabili și forumuri de conducere, împreună cu granturi de cercetare generoase, cum ar fi unul din partea guvernului președintelui Biden.[1]
Rădăcinile și scopurile transumanismului
Cei din cadrul mișcării transumaniste caută să crească capacitățile mentale, senzoriale și fizice ale omului, dar acest lucru arată eșecul înțelegerii pe deplin a ceea ce înseamnă să fii om.[2] Susținătorii săi caută să folosească tehnologiile actuale, cum ar fi tehnologia de editare a genelor embrionare (What is CRISPR? – n.t., Ce este CRISPR?),[3] și tehnologia informației, împreună cu cele emergente precum nanotehnologia moleculară și inteligența artificială[4] (aceste tehnologii nu sunt neapărat greșite în sine, dar modul în care sunt utilizate ridică probleme etice pentru societate).
Xiao Liu scrie că, „intrăm în era „Internetului Corpurilor”: colectarea datelor noastre fizice printr-o serie de dispozitive care pot fi implantate, înghițite sau purtate.”[5] Această utilizare a noilor tehnologii apare din cauza credinței evoluționiste că umanitatea este doar o lucrare în curs, conform credințelor transumaniste:
„Transumaniștii văd natura umană ca pe o lucrare în curs de desfășurare, un început pe jumătate copt pe care îl putem învăța ca să-l remodelăm în moduri dezirabile. Umanitatea actuală nu trebuie să fie punctul final al evoluției. Transumaniștii speră că, prin utilizarea responsabilă a științei, tehnologiei și a altor mijloace raționale, vom reuși în cele din urmă să devenim post-umani, ființe cu capacități mult mai mari decât cele ale ființelor umane actuale.”[6]
Această perspectivă prezintă o provocare directă asupra modului în care ne înțelegem pe noi înșine ca ființe umane, create după chipul lui Dumnezeu. Deși, în anumite privințe, transumanismul nu este clar definit, de fapt este convingerea că trebuie să i se acorde o mână de ajutor evoluției, ceea ce, atunci când te gândești la asta, este mai degrabă ironic – pentru că este o mână de ajutor proiectată inteligent!
Scopul declarat al transumaniștilor este de a evolua omenirea la „următorul nivel”, astfel încât ființele umane să poată transcende limitările naturale și astfel să se auto-creeze Umanitatea 2.0[7] (Max Tegmark o numește Viața 3.0). Uneori aceasta este denumită apariția unei specii „post-umane”. De fapt, legăturile strânse dintre transumanism și evoluție indică faptul că acesta este o lucrare a eugeniei. Biolog evoluționist și eugenist, Julian Huxley, a propus cuvântul transumanism într-un eseu în 1957 și a afirmat că:
„… odată ce vor fi destui oameni care pot spune cu adevărat că [ei cred în transumanism], specia umană se va afla în pragul unui nou tip de existență, la fel de diferită de a noastră, precum este a noastră de cea a omului de Pekin.”[8]
O astfel de gândire utopică continuă și astăzi, dar în loc să fie o idee marginală, succesorii lui Huxley sunt ascultați de politicieni de frunte și își propagă liber opiniile pe forumurile globale. Yuval Noah Harari este profesor de istorie la Universitatea Ebraică din Ierusalim și consilier al Forumului Economic Mondial. El a descris situația după cum urmează într-o carte intitulată Homo Deus (om-zeu):
„În schimb, bioinginerii vor lua vechiul corp de Sapiens și vor rescrie în mod intenționat codul genetic al acestuia, vor recabla circuitele creierului, îi vor modifica echilibrul biochimic și chiar vor crește membre complet noi. Ei vor crea astfel noi divinități, care ar putea fi la fel de diferiți de noi Sapiens pe cât suntem noi de Homo erectus.”[9]
Harari respinge credința în Dumnezeul Bibliei, dar dorește în schimb să divinizeze omenirea. El crede că umaniștii iluminiști, cu a lor credință în evoluție, au luat credința în Dumnezeu și au mutat-o în alți oameni, de aceea vedem că transumanismul duce la idolatrie a sinelui.
Alte probleme ale transumanismului
O altă problemă este lipsa de cunoștințe cu privire la adevărata natură a umanității. Cunoaște suficient știința naturalistă despre ce înseamnă să fii om în primul rând? Joanna Kavenna pune această întrebare (în New Scientist dintre toate locurile): „Aceasta pune din nou întrebarea antică: ce înseamnă să fii om?”[10]
Ea pune întrebarea știind că majoritatea oamenilor din întreaga lume țin la o anumită formă de credință religioasă sau spirituală. În acest context, cei mai mulți cred că ființele umane posedă un suflet nematerial care animă corpul fizic. În plus, conceptul de conștiință depășește sfera științei naturaliste și, în multe privințe, aceasta rămâne misterioasă în filosofia științei, în ciuda celor mai bune eforturi ale cercetătorilor:
„… conștiința – acest lucru misterios pe care fiecare om îl posedă sau simte că îl posedă – rămâne „problema grea” a filosofiei. Ne lipsește o teorie unificată a conștiinței. Nu înțelegem cum este „generată” conștiința de către creier și nici măcar dacă aceasta este metafora potrivită de folosit.”10
Kavenna subliniază că știința naturalistă nu a făcut niciun progres în aprofundarea acestei înțelegeri de-a lungul anilor și nici măcar nu știe cine au fost primii oameni. Ea scrie:
„Nu știm cine au fost primii oameni: această căutare fascinantă ne duce, de asemenea, direct într-un mare gol al neștiinței.”10
Desigur, creaționiștii creștini care se bazează pe Biblie sunt în avantaj, știind că primii oameni au fost Adam și Eva. Dar îmbrățișarea transumaniștilor a științei naturaliste și credința lor în evoluție înseamnă că au o înțelegere inadecvată a umanității.
În ciuda progreselor științifice extraordinare, încă avem o înțelegere incompletă a complexității codului genetic, noile descoperiri arată niveluri din ce în ce mai mari de funcționalitate interconectată. De exemplu, timp de mulți ani, oamenii de știință evoluționiști au considerat că o mare parte a codului genetic este „redundant”, dar descoperirile recente au demonstrat că are roluri importante în celulă; vedeți Junk DNA ideas have hindered progress in medical science.
Din păcate pentru toate beneficiile minunate ale științei biomedicale, există și un catalog de greșeli datorate introducerii de produse care ulterior s-au dovedit a fi dăunătoare, cum ar fi medicamentul thalidomidă.
Există și problema puterii și controlului. Cine decide ce este mai bine pentru umanitate? Ar trebui să lăsăm o tehnocrație de politicieni, industriași bogați și oameni de știință de elită să decidă? Un articol anterior al CMI a ilustrat acest lucru prin exemplul colectivului Borg din Star Trek.[11]
În serie, Borg erau o rețea de ființe organice, sensibile (oameni și alți extratereștri) care au fost modificate de cibernetică și nano-tehnologie – deci cyborgi. Tehnologia transumanistă a fost folosită pentru a controla complet ființele și a le elimina individualitatea, subsumându-le mintea și conștiința într-un singur colectiv social.
Colectivul întunecat, comparabil cu un stup de albine supravegheat de regină, era, de asemenea, extrem de puternic și avea ca scop asimilarea tuturor celorlalte în sistemul său. Pe de altă parte, Federația Unită a Planetelor, avansată din punct de vedere tehnologic (sub îndrumarea Directivei sale principale de a nu interfera) și-a folosit cunoștințele pentru a maximiza libertatea personală și capacitatea comunității (umană și cea a celorlalte specii extraterestre fictive).
Această ilustrație fictivă, care poate părea fantezistă, ridică un punct pertinent (ca metaforă) despre viitorul umanității. Este corect ca o tehnocrație de elită să dezvolte și să folosească progresele științei pentru a controla oamenii – indiferent dacă aceasta este într-o formă de colectiv social al ființelor post-umane, sau într-o altă structură socială? Sau ar trebui să folosim știința și tehnologia pentru a maximiza libertatea și prosperitatea umană?
După cum se spune, drumul spre iad este pavat cu bune intenții, iar istoria a arătat că statele idealiste socialiste și tehnocrate doar au sărăcit oamenii, așa cum se vede în fosta Uniune Sovietică. Peter Hitchens avertizează asupra suferinței cauzate de visătorii atei și utopici: „Utopia poate fi abordată doar peste o mare de sânge.”[12] Acest lucru ne face să considerăm o viziune centrată pe Hristos (lăsând deoparte escatologia).
Viziunea creștină
Desigur, ființele umane au folosit progresele tehnologice de-a lungul sutelor de ani pentru a îmbunătăți viața oamenilor – deci, ce este greșit cu transumanismul? Profesorul de sociologie Steve Fuller, care a susținut anterior mișcarea de Proiectare Inteligentă, susține că transumanismul nu este de temut și este doar continuarea progresului tehnologiei care a avut loc de-a lungul a câteva sute de ani.[13]
Cu toate acestea, există o diferență fundamentală între credințele iudeo-creștine și cele evolutive atee în ceea ce privește modul în care ființele umane pot folosi tehnologia pentru a modela viitorul umanității. Creștinii susțin că ființele umane sunt create după chipul lui Dumnezeu, dar că suferim consecințele Căderii, motiv pentru care ne îmbolnăvim și murim.
În această viață ne dorim să trăim cât mai sănătos posibil și facem tot ce putem și pentru alții; în acest fel, sperăm să îmbunătățim speranța de viață, menținând în același timp calitatea vieții. Dar, în cele din urmă, moartea trebuie înfruntată (Evrei 9:27), care reprezintă realitatea. Nicio tehnologie pe care omul ar putea-o inventa nu poate evita moartea. Vestea bună este că iertarea păcatelor și mântuirea pot fi obținute din punct de vedere spiritual prin lucrarea lui Hristos pe cruce; Creștinii care au crezut în Hristos așteaptă cu nerăbdare învierea și viața veșnică.
Există, de asemenea, ceva sfânt la ființele umane create după chipul lui Dumnezeu, motiv pentru care există probleme etice în a schimba ceea ce înseamnă a fi om. Pe de altă parte, filozofii atei susțin că omenirea este doar un produs al evoluției prin selecție naturală și, prin urmare, poate fi schimbată după capriciul oamenilor de știință și al tehnocraților bogați. Aceste două viziuni asupra lumii influențează modul în care vedem umanitatea.
Creștinii cred că putem folosi tehnologia în beneficiul oamenilor și, astfel, să depășim efectele Căderii. Unele tehnologii care pot părea să se încadreze în domeniul transumanismului pot fi benefice pentru unii oameni în ceea ce privește vindecarea. O persoană poate lua medicamente pentru a se vindeca de o boală sau poate purta ochelari sau un aparat auditiv pentru a depăși fragilitatea umană. Pierderea unui membru poate duce la utilizarea unei proteze pentru a crește mobilitatea.
Prin urmare, tehnologia poate crește bunăstarea și prosperitatea umană; sau poate încerca să optimizeze capacitatea persoanelor afectate de boală sau dizabilitate; astfel de utilizări nu caută să creeze o post-umanitate. Pe de altă parte, transumanismul, informat de credința în evoluția fără Dumnezeu, extinde acest lucru pentru a susține că umanitatea trebuie îmbunătățită prin utilizarea unor lucruri precum inginerie genetică și microcipuri. Scopul este acela de a crea o umanitate „mai bună”, dar fără a ști cu adevărat ce înseamnă a fi pe deplin uman.
O dilemă pentru umaniști
Acest lucru creează totuși o dilemă pentru umaniști. Umanismul a învățat în mod tradițional că este posibil să fii etic și să prețuiești oamenii fără referire la textele biblice. Andrew Copson și A. C. Grayling scriu că „etica umanistă se distinge și prin plasarea sfârșitului acțiunii morale în bunăstarea umanității, mai degrabă decât în împlinirea voinței lui Dumnezeu.”[14] În unele privințe (dar nu toate)[15], aceasta este similară noțiunii iudeo-creștine de moralitate și valori, care este întemeiat în mod obiectiv (umanismul a luat naștere din unitarismul deist și pentru o vreme a fost cunoscut sub numele de Societatea Etică).
Dar îmbrățișarea evoluției de către umanism duce în cele din urmă într-o direcție morală diferită și ridică perspectiva transumanismului – acolo unde umanitatea „are nevoie” de îmbunătățire. Dacă cineva crede că ființele umane au evoluat prin procese accidentale și prin supraviețuirea celui mai adaptat, atunci de ce să nu permită unei elite bogate și puternice să ghideze evoluția prin inteligența umană?
Deci, convingerile umaniste, pentru că sunt subiective sau bazate pe evoluție, pot duce la o devalorizare a ființelor umane, nu la ridicarea lor. Aici putem vedea că umanismul duce în cele din urmă la post-umanism, de fapt la abandonarea umanismului – la ideea de a crea post-oameni. Prin urmare, umanismul are ca rezultat o dilemă: ar trebui să îmbrățișeze transumanismul și să respingă idealurile umaniste sau să rămână cu adevărat angajat față de umanitate așa cum a fost înțeles de milenii?
Rezumat
Transumanismul continuă să fie promovat de guverne, afaceri globale și tehnocrați de elită, înțelegând puțin adevărata natură a umanității. O înțelegere completă trebuie să includă dimensiunea spirituală; adică omenirea creată după chipul lui Dumnezeu, dar căzută din har. Justificarea transumanismului provine din slăbiciunea fundamentală a umanismului ateu, cu credința sa în evoluție.
Gândirea susținătorilor săi este următoarea: dacă omenirea a evoluat prin procese aleatoare, atunci de ce să nu îmbunătățim oamenii? După cum s-a discutat, ironia profundă este că proiectele transumaniste implică o proiectare inteligentă, dar majoritatea proiectanților transumaniști au negat existența propriului Proiectant! Din păcate, istoria este plină de dovezi ale eșecului, unde știința nu a adus bine, ci suferință mai mare.
Autor: Andrew Sibley
Sursa: Creation.com | Transhumanism, and the image of God
[1] The White House, Fact Sheet: The United States announces new investments and resources to advance President Biden’s National Biotechnology and Biomanufacturing Initiative, whitehouse.gov, 14 Sep 2022.
[2] Ostberg, R., Transhumanism, Encyclopedia Britannica, britannica.com/topic/transhumanism, 3 Noi 2022; accesat 19 Dec 2022.
[3] CRISPR = Clustered Regularly Interspaced Short Palindromic Repeats (n.t., grupuri de repetări scurte palindromice interspațiate sistematic). Vedeți: Le Page, M., What is CRISPR? A technology that can be used to edit genes, newscientist.com, (fără dată).
[4] Mek, A., Transhumanism Horror: Elites want to genetically alter children in the womb, High-Bred Globalist Kids (Video), Rairfoundation.com, 15 Dec 2022.
[5] Liu, X., Tracking how our bodies work could change our lives, weforum.org, 4 Iunie 2020.
[6] Bostrom, N., Transhumanist values, în: Frederick Adams (ed.), Ethical Issues for the 21st Century, Philosophical Documentation Center Press, 2003.
[7] Fuller, S., Humanity 2.0: What it Means to be Human, Past, Present and Future, Palgrave Macmillan, 2011.
[8] Huxley, J., Transhumanism, In New Bottles for New Wine, Chatto & Windus, Londra, p. 13–17, 1957. (Sinanthropus, reclasificat ca Homo erectus).
[9] Harari Y.N., Homo Deus: A brief history of tomorrow, Harper Collins, Cap. 1, 2016.
[10] Kavenna, J., Who do we think we are? newscientist.com, 5 Iulie 2017.
[11] Smith, C., Transhumanism—mankind’s next step forward? Will mankind evolve into a perfect being?, creation.com, 3 Feb 2011.
[12] Hitchens, P., The Rage Against God, Continuum Int. Publ., Londra, p. 113, 2011.
[13] „Trebuie să ne reamintim mereu că ne-am îmbunătățit mereu, că știința a îmbunătățit întotdeauna condiția umană, că am avut mai multă încredere în mașini decât în propriile noastre corpuri de cel puțin 300-400 de ani acum. Am depășit deja această barieră – trăim într-o lume foarte artificială. Chiar dacă lucrurile de la orizont ne pot amplifica puternic puterile, este totuși parte a aceluiași proces. Este o schimbare de pas, dar este aceeași poveste, povestea progresului științific.” După Tucker, I., Steve Fuller: it’s time for Humanity 2.0, theguardian.com, 25 Sept 2011.
[14] Copson, A. & Grayling, A.C., (ed.), The Wiley Blackwell Handbook of Humanism, John Wiley & Sons Ltd., Chichester, p. 19, 2015.
[15] De exemplu, luați în considerare susținerea de către umanism a unor practici precum avortul și eutanasia.
