Un nou tratament pentru cancer mulțumită lui Darwin?

Câțiva oameni de știință de nivel înalt au subliniat cât de inutilă este evoluția pentru progresele științei, inclusiv ale medicinei.[1] Într-adevăr, gândirea evoluționistă a fost dăunătoare progresului științific – gândiți-vă, de exemplu, la argumentele că anumite organe sunt rămășițe inutile ale evoluției și la ideea „ADN-ului nefolositor”.

Dar „adevărații credincioși” încearcă adesea să susțină că darwinismul duce (mai ales) la  descoperiri medicale. Probabil că ei cred că acest lucru îi va încuraja pe alegători și politicieni să creadă că predarea evoluției este benefică societății.

Dr. Robert Gatenby conduce departamentul de radiologie al Centrului Oncologic H. Lee Moffitt din Tampa, Florida. El a fost pionier într-o mișcare de a schimba tratamentul oncologic de la eradicare la management. Wired scrie: „spre deosebire de medicul dumneavoastră obișnuit, el este, de asemenea, obsedat de principiile evolutive prezentate cu mai bine de 150 de ani în urmă de Charles Darwin.”[2]

Acum să fim clari referitor la ce presupune darwinismul. Acesta presupune că toate formele de viață s-au dezvoltat prin procesele naturale de mutații și selecție naturală dintr-o origine întâmplătoare a vieții, un fel de microb unicelular. Adică, oamenii, păsările colibri, viespii, heringii, ridichile de hrean și bacteriile Haemophilus și toate celelalte viețuitoare, „pur și simplu au apărut” prin acest proces.

Evoluția implică inventarea unui număr imens de caracteristici noi, pe măsură ce viața a progresat de la „simplu” la incredibil de complex – oase, mușchi și nervi, de exemplu, acolo unde nu erau prezente anterior. Și singurul mecanism pentru aceste inovații îl reprezintă mutațiile, care sunt modificări accidentale ale specificațiilor ADN-ului într-un organism existent. Apoi, selecția naturală a favorizat indivizii cu noile trăsături, așa că viața s-a mutat inevitabil pe rampa creșterii adaptării.

Gatenby a fost captat, în timpul îndoctrinării sale evolutive universitare, de povestea moliei ale cărei larve mănâncă varză. Pulverizarea insecticidului pentru a încerca eliminarea moliei a continuat să eșueze, deoarece moliile au dezvoltat rezistență la diferite substanțe chimice.

Controlul cu succes al moliilor s-a realizat atunci când pesticidul a fost aplicat doar în momentul în care populația de molii a crescut peste un prag care ar cauza daune semnificative culturii. Acest lucru a permis moliilor nerezistente să le depășească pe cele rezistente, astfel încât populația celor rezistente să scadă. Cu alte cuvinte, moliile rezistente la pesticide erau mai puțin apte să supraviețuiască în lumea normală! Pesticidul ar elimina apoi 99% (să zicem) din populație care nu era rezistentă, salvând astfel recolta.[3]

În prezența pesticidului, selecția naturală favorizează tipul rezistent, dar în absența pesticidului selecția favorizează tipul nerezistent (ne-mutant). În plus, selecția naturală nu a fost descoperită de Darwin – biologii creaționiști au scris despre ea înaintea lui[4], dar au văzut-o în mod corect ca un factor de conservare, că organismele mai puțin apte din cauza unui defect ar fi eliminate dintr-o populație. Selecția naturală nu trebuie echivalată cu evoluția; chiar și unii evoluționiști, precum doctorul John Endler, au subliniat acest lucru.[5]

Am arătat de multe ori că rezistența la pesticide și la antibiotice nu susțin darwinismul, pur și simplu pentru că mecanismul implicat, mutațiile, nu generează proteine noi, ci doar le modifică pe cele existente. Și, de obicei, forma rezistentă mutantă este defectă într-un fel când vine vorba de supraviețuire în absența pesticidului sau a antibioticului.

Ultima idee, care este o perspectivă non-darwiniană, a inspirat abordarea lui Gatenby cu privire la tratamentul cancerului. Aceasta presupune utilizarea medicamentului anticancerigen pentru a reduce numărul de celule canceroase, dar nu pentru a le elimina. După cum explică articolul:

„Abordarea lui Gatenby presupune că, atunci când tratamentul este oprit, celulele canceroase rezistente la medicamente se vor replica mai lent decât celulele sensibile la medicamente. Teoria se bazează pe presupunerea că acele celule rezistente au nevoie de multă energie pentru a-și menține protecția împotriva medicamentelor menite să le omoare [cu alte cuvinte, sunt mai puțin apte să supraviețuiască!].

În timpul pauzelor de tratament, se crede că celulele rezistente sunt depășite de celulele sensibile la medicamente, care au nevoie de mai puține resurse pentru a se dezvolta.”²

Un mic studiu a fost efectuat pe bărbați cu cancer de prostată în stadiu terminal ale căror tipuri de cancer au prezentat rezistență la medicamentul anti-cancer. Bărbații au supraviețuit mai mult decât dacă ar fi urmat tratamentul obișnuit și au folosit mult mai puțin medicamentul (costisitor) necesar.

Succesul abordării a fost anunțat ca un fel de confirmare a darwinismului, dar atunci când este analizat critic, putem vedea că perspectivele folosite contrazic darwinismul. Încă o dată, Darwin eșuează.

Autor: Don Batten
Sursa: Creation.com | A new cancer treatment thanks to Darwin?

Traducător: Cristian Monea

---

[1] De exemplu, dr. Philip Skell; creation.com/skell.

[2] Khamsi, R., A clever new strategy for treating cancer, thanks to Darwin, 25 Mar 2019; www.wired.com.

[3] Catchpoole, D., Pesticide resistance is not evidence of evolution; creation.com/pesticide, 20 Aug 2009.

[4] Grigg, R., Darwin’s illegitimate brainchild, Creation 26(2):39–41, 2004; creation.com/darwins-brainchild.

[5] Catchpoole, D., Defining terms, J. Creation 25(2):19–21, 2011; creation.com/defining-terms.