Unde sunt toți oamenii?
Pe planeta Pământ trăiesc șase miliarde de oameni. Sunt mulți oameni. Ei bine, nu aș vrea să-i invit pe toți la un grătar la mine acasă! Cu toate acestea, toți ar încăpea într-o zonă de mărimea Angliei, cu mai mult de 20 de metri pătrați pentru fiecare. Mulți dintre noi trăim în orașe, așa că avem impresia că lumea este plină de oameni. Cu toate acestea, o mare parte a lumii este puțin populată.
Mulți se întreabă cum ar fi putut crește populația la șase miliarde pornind de la familia lui Noe care a supraviețuit Potopului ce i-a distrus pe toți ceilalți acum aproximativ 4500 de ani. Când faceți calculele, aceasta confirmă adevărul biblic că toți cei de pe Pământ sunt descendenți ai fiilor și nurorilor lui Noe. Nu numai aceasta, dar dacă oamenii au ar fi fost aici de mult mai mult timp și nu ar fi avut loc un Potop global în zilele lui Noe, ar trebui să fie mult mai mulți oameni decât există astăzi – sau ar trebui să existe mult mai multe rămășițe umane!
Mulți oameni au probleme cu înțelegerea ratelor de creștere a lucrurilor, în general. Când populația se dublează de la 16 la 32, nu pare prea mult, dar când se dublează de la trei miliarde la șase miliarde pare mult mai mult. Dar, este exact aceeași rată de creștere. Având în vedere suficiente generații, numărul de persoane adăugate la fiecare generație devine astronomic. Este ca o dobândă compusă pentru o investiție – în cele din urmă suma adăugată în fiecare an devine foarte mare.
Pentru a ilustra acest lucru, gândiți-vă la povestea inventatorului șahului. Regele său i-a oferit o recompensă, dar în loc de aur a cerut un bob de orez dublat pentru fiecare pătrat succesiv pe o tablă de șah. Numărul de boabe ar fi fost 1, 2, 4, 8, 16, 32 etc. Cel de-al 10-lea pătrat ar avea 512; al 20-lea, 524 mii; al 30-lea, 537 milioane.
Cantitatea de orez din ultimul pătrat[1] ar fi fost un număr atât de mare – cu mult mai mare decât actuala recoltă mondială totală de orez – încât ar fi reprezentat o bogăție care o depășea cu mult pe cea a regelui. Aceasta este puterea compunerii. Iar creșterea populației este o creștere compusă – de aceea se adaugă acum atât de mulți oameni în fiecare an. Nu neapărat că oamenii au mai mulți copii decât au avut vreodată sau că mor mai puțini oameni.
Ce cauzează creșterea populației?
Populația crește atunci când se nasc mai mulți oameni decât mor. Rata actuală de creștere a populației mondiale este de aproximativ 1,7% pe an.[2] Cu alte cuvinte, pentru fiecare 100 de milioane de oameni, se adaugă 1,7 milioane în fiecare an.
Mulți presupun că medicina modernă a cauzat creșterea populației mondiale. Cu toate acestea, țările din „lumea a treia” contribuie la majoritatea creșterii populației, sugerând că medicina modernă nu este atât de importantă pe cât cred mulți.
Creșterea populației într-o serie de țări sud-americane și africane depășește 3% pe an. În multe țări industrializate cu facilități medicale moderne, creșterea populației este mai mică de 0,5%. De fapt, populația scade în unele țări relativ bogate.
Trecerea de la agricultură la producție/tehnologie a fost un factor important în încetinirea creșterii populației în țările industrializate. Fermierii aveau nevoie să aibă copii care să ajute la munca de la fermă. Acest lucru a fost deosebit de necesar înainte de mecanizare. Datele din familia mea arată că la începutul și până la mijlocul anilor 1800 în Australia, cuplurile aveau, de obicei, 8-10 copii. Un cuplu avea 16!
Și acest lucru a fost înainte de descoperirea bacteriilor drept cauze ale bolilor,[3] intervențiilor chirurgicale aseptice,[4] vaccinurilor3 și antibioticelor. Oportunitatea de extindere, combinată cu biologia, a înregistrat o creștere a populației cu 4% sau mai mult, plus creșterile datorate imigrației. Rate ridicate de creștere a populației au fost observate și în Quebec, Canada, între 1760 și 1790, după cucerirea Canadei de către britanici, în 1759,[5] și cu mult înainte de impactul cunoștințelor medicale moderne.
În țările industrializate, apariția pensiilor a fost probabil o altă cauză importantă a declinului creșterii populației. Acestea înseamnă că oamenii nu văd necesitatea de a avea copii pentru a fi în siguranță la bătrânețe. Mai mult, oamenii pot alege acum cu ușurință câți copii să aibă datorită metodelor contraceptive moderne, cum ar fi pilula contraceptivă.
Ce rată de creștere este necesară pentru a obține șase miliarde de oameni de la Potop?
Este relativ ușor să calculăm rata de creștere necesară pentru a obține populația de astăzi pornind de la cei trei fii ai lui Noe și soțiile lor, după Potop. Știind că Potopul a avut loc aproximativ 4500 de ani în urmă, avem nevoie de o creștere mai mică de 0,5% pe an.[6] Aceasta nu este foarte mult.
Desigur, creșterea populației nu a fost constantă. Există dovezi solide că aceasta a fost, uneori, lentă – cum ar fi în Evul Mediu, în Europa. Cu toate acestea, datele din Biblie (Facerea 10,11) arată că populația a crescut destul de repede în anii imediat după Potop. Sem a avut cinci fii, Ham a avut patru și Iafet a avut șapte. Dacă presupunem că au avut același număr de fiice, atunci au avut, în medie, 10,7 copii pe cuplu. În generația următoare, Sem a avut 14 nepoți, Ham, 28 și Iafet, 23 sau 130 de copii în total. Aceasta este o medie de 8,1 per cuplu. Aceste cifre sunt în concordanță cu porunca lui Dumnezeu: „nașteți și vă înmulțiți și umpleți pământul” (Facerea 9:1).
Să considerăm media tuturor nașterilor în primele două generații de după Potop ca fiind de 8,53 copii pe cuplu. Vârsta medie la care s-a născut primul fiu în cele șapte generații de după Potop din linia genealogică a lui Sem a variat de la 35 la 29 de ani (Facerea 11:10-24), cu o medie de 31 de ani,[7] deci o durată a generației de 40 de ani este rezonabilă. Prin urmare, la doar patru generații după Potop ar fi existat o populație totală de peste 3000 de oameni (amintindu-ne că longevitatea oamenilor era de așa natură încât Noe, Sem, Ham, Iafet etc. erau încă în viață în acel moment).[8] Aceasta indică o rată de creștere a populației de 3,7% pe an sau un timp de dublare de aproximativ 19 ani.[9]
Dacă existau 300 de milioane de oameni în lume la Învierea lui Hristos2, atunci aceasta necesită o rată de creștere a populației de doar 0,75% de la Potop, sau un timp de dublare de 92 de ani – mult mai mic decât rata documentată de creștere a populației din anii care au urmat Potopului.
O coincidență remarcabilă?
Evreii sunt descendenți ai lui Iacov (numit și Israel). Numărul evreilor din lume în 1930, înainte de Holocaustul nazist, a fost estimat la 18 milioane. Acesta indică o dublare a populației, în medie, la fiecare 156 de ani, sau o creștere de 0,44% pe an de la Iacov. De la Potop, după care populația lumii a fost de opt persoane, populația mondială s-a dublat la fiecare 155 de ani sau a crescut în medie cu 0,45% pe an. Există un acord între ratele de creștere pentru cele două populații. Este aceasta doar o coincidență norocoasă?
Cu greu. Cifrele sunt în acord, deoarece istoria reală a lumii este consemnată în Biblie.
Dacă oamenii ar fi existat de un milion de ani?
Evoluționiștii susțin că omenirea a evoluat de la maimuțe în urmă cu aproximativ un milion de ani. Dacă populația ar fi crescut cu doar 0,01% pe an de atunci (dublându-se la fiecare 7000 de ani), ar putea fi 1043 de oameni astăzi – acesta este un număr urmat de 43 de zerouri. Acest număr este atât de mare încât nici măcar texanii nu au un cuvânt pentru el! Pentru a încerca să punem acest număr de oameni în context, să spunem că fiecărui individ i se oferă „o cameră” de aproximativ un metru pătrat. Cu toate acestea, suprafața terestră a întregului Pământ este „doar” de 1,5 x 1014 metri pătrați.
Dacă fiecare dintre acei metri pătrați ar fi transformat într-o lume la fel ca aceasta, toate aceste lumi puse laolaltă ar avea o suprafață în care ar încăpea 1028 de oameni. Aceasta este doar o mică fracțiune din 1043 (1029 este de 10 ori mai mare decât 1028, 1030 este de 100 de ori și așa mai departe). Cei care cred povestea evoluționistă susțin că boala, foametea și războiul au menținut cifrele aproape constante în cea mai mare parte a acestei perioade, ceea ce înseamnă că omenirea a fost la un pas de dispariție pentru cea mai mare parte a acestei presupuse istorii.[10] Aceasta întinde credulitatea până la limite.
Unde sunt toate trupurile?
Evoluționiștii susțin, de asemenea, că a existat o „Epocă de Piatră” de aproximativ 100 000 de ani[11], când între un milion și 10 milioane de oameni trăiau pe Pământ. Fosilele arată că oamenii și-au îngropat morții, adesea cu artefacte – incinerarea nu a fost practicată până în vremuri relativ recente (în gândirea evoluționistă). Dacă ar fi existat doar un milion de oameni în viață în acel timp, cu o durată medie de generație de 25 de ani, ar fi trebuit să îngropă 4 miliarde de trupuri și multe artefacte.
Dacă ar exista 10 milioane de oameni, ar însemna 40 de miliarde de trupuri îngropate în pământ. Dacă scala de timp evolutivă ar fi corectă, atunci ne-am aștepta ca scheletele trupurilor îngropate să fie încă prezente, în mare parte, după 100 000 de ani, deoarece s-au găsit multe oase obișnuite despre care se pretindea că erau mult mai vechi.[12] Cu toate acestea, chiar dacă trupurile s-ar fi dezintegrat, ar fi trebuit să se găsească multe artefacte.
Numărul de fosile umane găsite este neașteptat dacă acest scenariu al „Epocii de Piatră” ar fi corect. Numărul găsit este în concordanță cu o „Epocă de Piatră” de câteva sute de ani, care ar fi avut loc după Babel.[13] Multe grupuri de oameni ar fi putut folosi unelte de piatră când s-au mutat din Babel (Facerea 11), pierzând tehnologiile de topire a metalelor (Facerea 4:22) din cauza Potopului și a confuziei limbilor de la Babel.
Atunci când s-au stabilit într-o zonă nouă, imigranții ar fi avut o fază inițială în care s-ar fi adăpostit în peșteri sau ar fi avut locuințe rudimentare. Ei s-ar fi folosit de unelte de piatră, de exemplu, în timp ce au dezvoltat tehnici agricole adecvate solurilor și climatului local, au găsit surse de minereuri și au redescoperit modul de fabricare a uneltelor etc.
Grupurile care au coborât în animism s-ar putea să nu iasă niciodată din această „epocă de piatră” a dezvoltării lor, din cauza efectelor unor lucruri precum tabuurile și frica de spiritele rele. Un grup tribal din Filipine, de exemplu, avea un tabu împotriva apei, provocând boli din cauza lipsei de igienă – înainte ca Evanghelia lui Iisus Hristos să-i salveze din superstiție.
Aborigenii australieni – de cât timp sunt în Australia?
Când europenii s-au stabilit în Australia, în 1788, s-a estimat că erau probabil doar 300 000 de aborigeni.[14] Și totuși ni se spune că oamenii sunt aici de 60 000 de ani sau mai mult. Nu există nicio modalitate prin care doar 300 000 de oameni să fi epuizat abundența acestei țări largi, astfel încât să poată explica o perioadă lungă de creștere foarte lentă a populației. Dacă considerăm o treime din suprafața terestră drept deșert, înseamnă că a existat o singură persoană la fiecare 18 kilometri pătrați de suprafață locuibilă – cu greu se poate numi aceasta suprapopulare, chiar și pentru o existență de subzistență.
Dacă 20 de oameni ar fi ajuns să se stabilească la ceva timp după Potop, să spunem acum 3500 de ani, ar fi avut nevoie de o creștere a populației de doar 0,28% pe an pentru a obține 300 000 de oameni. O astfel de rată minimă care funcționează timp de peste 60 000 de ani ar putea produce mai mulți oameni decât atomii existenți în Calea Lactee!
Istoria reală a lumii este consemnată în Biblie, Cuvântul Creatorului-Dumnezeu care a fost acolo la început. Aceasta arată că lumea a fost distrusă (Facerea 6-9, 2 Petru 3), astfel încât toți oamenii care trăiesc astăzi provin din cei care au supraviețuit la bordul Arcei lui Noe. Un studiu al creșterii populației susține în mod clar această relatare biblică.
Aborigenii australieni – tradițiile culturale se conectează la Noe
În plus față de cifrele populației, există multe alte dovezi împotriva presupuselor vârste lungi ale ocupației aborigene din Australia – de exemplu, deteriorarea rapidă și observată a picturilor (presupuse) antice.[15]
Mai mult decât atât, multe triburi aborigene au povești, de mult înainte de contactul lor cu misionarii creștini, despre un Potop global, uneori cu asemănări uimitoare cu relatarea Bibliei, dar cu suficiente diferențe pentru a arăta că nu au fost încorporate recent în folclorul lor în urma contactelor cu misionarii.15 Este greu de crezut să sugerăm că aceste povești au fost transmise oral timp de 40 până la 60 de mii de ani sau că au fost inventate și, întâmplător, au aceste asemănări incredibile cu relatarea biblică.
Populația aborigenă și poveștile lor sunt mult mai în concordanță cu faptul că au fost un popor nomad/„țigan” care s-a regăsit în Australia relativ recent – cu siguranță după Potopul biblic.
Autor: Don Batten
Sursa: Creation.com | Where are all the people?
Traducător: Cristian Monea
[1] Pentru pătratul n, numărul de boabe de orez = 2n – 1 = 263 pentru ultimul pătrat, sau aproximativ 1019 boabe!
[2] Encyclopædia Britannica CD 2000, Trends in world population.
[3] Dovedit/dezvoltat de omul de știință creaționist Louis Pasteur (vedeți Louis Pasteur (1822–1895), Creation 14(1):16–19).
[4] Descoperit de un alt om de știință creaționist, Joseph Lister (vedeți Joseph Lister: father of modern surgery, Creation 14(2):48–51).
[5] Armstrong, H.L., More on growth of a population, Creation Research Society Quarterly 22(1):47,1985, citând pe Lower, A.R.M., Canadians in the Making, Longmans, Green and Co., Toronto, p. 113, 1958. A fost puțină imigrație în această perioadă.
[6] Dacă r = % rata de creștere pe an și numărul de ani de creștere = n, atunci după n ani, populația produsă de cei opt supraviețuitori ai Potopului = 8(1 + r/100)n. Pentru o formulă mai cuprinzătoare care ia în considerare longevitatea, numărul copiilor născuți și durata unei generații, vedeți Morris, H.M., World population and Bible chronology, Creation Research Society Quarterly 3(3):7–10, 1966.
[7] Este posibil ca nașterile menționate să nu reprezinte primii-născuți; puteau fi doar fiii care duceau la Avraam. Acest lucru ar scurta duratele generațiilor și ar face creșterea populației și mai mare.
[8] Aceasta răspunde unei obiecții sceptice cu privire la populația din timpul Babelului, la aproximativ 100 de ani de la Potop. Se presupune că Peleg a fost numit din cauza acestui eveniment (Facerea 10:25) – vedeți In the Days of Peleg. Cu toate acestea, numirea sa ar fi putut fi profetică, precum Matusalem, care a murit în anul Potopului și al cărui nume înseamnă „Când va muri, va fi trimis”. Dacă acest lucru este adevărat, atunci Babel ar fi putut fi la ceva timp după nașterea lui Peleg, dar în timpul vieții sale.
[9] „Regula celor 72” afirmă că împărțirea lui 72 la creșterea anuală (în %) oferă anii de dublare a populației. Aceasta este o aproximare care simplifică calculele. Numărul 69,3 este mai precis (100 x ln2 = 69,3).
[10] Chiar dacă populația ar fi un milion, rata redusă de reproducere nu ar fi suficientă pentru a elimina mutațiile dăunătoare. Doar sarcina mutațională ar fi asigurat dispariția. Pentru detalii, consultați ReMine, W., The Biotic Message, St Paul Science, St Paul, Minnesota, 1993 (vedeți recenzia mea).
[11] Unii extind „Epoca de piatră” la un milion de ani sau mai mult.
[12] De exemplu, oasele dinozaurilor din Montana, despre care s-a pretins că aveau 65 de milioane de ani, dar erau atât de „proaspete” încât celulele sanguine și hemoglobina încă erau prezente. Vedeți Sensational dinosaur blood report! Creation 19(4):42–3, 1997.
[13] Osgood, A.J.M., A better model of the Stone Age, Journal of Creation 2(1):88–102, 1986 și Partea a 2-a, Journal of Creation 3(1):73–95, 1988.
[14] The Australian Encyclopædia, Ediția a 5-a, 1988, The Australian Geographic Society, Sydney, 1:230, 1988. A existat tendința de a crește această estimare, posibil determinată de nepotrivirea evidentă a numărului 300 000 cu credința în antichitatea populației aborigene.
[15] How long have Aborigines been in Australia? Creation 15(3):48–50, 1993.
