Urme ale dinozarilor care merg prin apă doar cu picioarele din față

Cel puțin 60 de amprente bine conturate par să dezvăluie trei dinozauri sauropozi care „merg” prin apă, folosindu-se doar de membrele superioare.[1]   Descoperite într-o carieră de calcar din formațiunea Glen Rose, Texas, situl dinozaurului Coffee Hollow este format din trei căi paralele care se îndreaptă în aceeași direcție.

Urmele sunt de mică adâncime – doar câțiva centimetri. În mod uimitor, acești dinozauri au lăsat urme în noroi numai cu membrele din față (manus, latină pentru „mână”). Nu au lăsat nici o urmă de amprentă cu piciorul din spate (pes, latină pentru „picior”). Amprentele dinozaurilor de pe cele două căi exterioare au fost cu până la 70 cm mai largi (25–35%) decât cele din mijloc. Urmele din mijloc erau, de asemenea, deosebit de slabe.

Echipa de cercetare care a analizat descoperirea consideră că stratul de pământ era sub apă când au fost făcute urmele. Învelișul de deasupra, care facea parte din acele urme, arăta urme de încrețire. Acestea la rândul lor au fost îngropate la scurt timp după aceea, pentru a le cimenta înainte de a se șterge.

Două opțiuni

Cercetătorii au oferit două explicații pentru cărarea parcursă exclusiv de membrele superioare. Prima opțiune implică centrul de masă al dinozaurului, care ar fi mai aproape de partea din față a corpului. Cercetătorii au crezut că acest lucru a fost cauza unei presiuni mai mari exercitată de membrele anterioare, care au lăsat astfel amprente, iar membrele posterioare având o greutate mai mică asupra lor, nu au lăsat urme.

Gândiți-vă la faimosul avion de vânătoare Supermarine Spitfire WW2, la motorul său greu, la armamentul avut în dotare și la roțile principale de aterizare, toate aflându-se în față. Roata de aterizare din spatele avionului, fiind mică si ușoară, a putut suporta doar o greutate foarte mică.

Cu toate acestea, dinozaurii sauropozi care au lăsat urmele „ar fi putut avea o lungime de 25 de metri sau mai mult și cântăreau între 15 și 78 de tone”.[2] La această dimensiune și greutate, nu aveau cum să aibă o coadă prea ușoară. Cealaltă greșeala majoră a unei astfel de sugestii este că „în traseele sauropode cunoscute în prezent ce au apartinut Formațiunii Glen Rose care conțineau atât amprente ale membrelor superioare cat si ale membrelor inferioare, indiferent dacă erau impregnate slab / superficial sau într-un mod profund, imprimeurile de manus ( membrelor superioare) nu sunt mai profunde  decât imprimeurile de pes (membrelor inferioare) . ”[3]

A doua opțiune are mai mult sens: dinozaurii erau în trecere prin apă, iar apa ajungea până la umerii lor. Ei și-au folosit membrele superioare pentru a se „împinge” înainte, lăsând urme superficiale în noroi pe măsură ce membrele acestora atingeau fundul apei . Într-adevăr, o serie de studii anterioare au evidențiat faptul că „amplasarea centrului de flotabilitate în raport cu centrul de greutate, la anumite sauropode … ar face ca sferturile posterioare ale unui dinozaur să se ridice de pe fundul apei, în timp ce membrele superioare împingeau încă substratul de pământ . Un astfel de sauropod care vâslește ar putea mai apoi să se miște ușor, alunecând cu corpul susținut de apă … acest lucru ar putea avea ca rezultat și existenta amprentelor „de manus” (a membrelor superioare) imprimate usor. ”[4] Cu alte cuvinte, construcția corpului sauropodului i-ar fi forțat pe aceștia să se sprijine în mâini/membrele superioare, într-o apă suficient de adâncă, pe masură ce încercau să meargă mai departe.

Cea mai bună explicație

Traseele se potrivesc bine cu dinozaurii care înaintează singuri prin apele Potopului lui Noe, acum aproximativ 4.500 de ani, în încercarea de a ajunge la țărm. Sauropodul mai mic din mijloc se chinuia să-și țină capul deasupra apei adânci și să obțină în același timp un punct de sprijin. Acest lucru explică de ce amprentele sale au fost mai slabe.

La scurt timp după ce și-au lăsat amprentele picioarelor, acestea au fost acoperite rapid de un alt strat de sedimente, păstrând astfel intactă interacțiunea acvatică a sauropozilor. Curând a urmat un alt strat.

Autor: Philip Robinson, B. Ed., M. Div.

Sursa: Revista Creation nr. 43 (1) 2021 – Thunder Lizard Handstands
Traducător: Emilia Comoniță

Referințe și note

[1] Farlow, J.O. and 8 others, Thunder lizard handstands: Manus-only sauropod trackways from the Glen Rose Formation (Lower Cretaceous, Kendall County, Texas), Ichnos 27(21):167–199, 2020; published online 13 Dec 2019.

[2] Barras, C., Giant dinosaurs may have crossed water using just front feet, New Scientist, 1 Feb 2020, p. 16.

[3] Ref.1, p. 22.

[4] Ref.1, p. 28.