Veștile bune fără cele rele nu sunt deloc vești!
„De ce să mă deranjez cu dezbaterea creație/evoluție? Este doar o problemă secundară.”
Afirmații de acest fel sunt obișnuite și poate așa ai gândit și tu. Se pare că totul ține de aspecte tehnico-științifice. De ce ar trebui să fii îngrijorat de aceasta? Pare atât de departe de faptul că Iisus a murit pentru păcatele noastre. Dar, este chiar atât de departe de acel adevăr central?
Căci precum prin neascultarea unui om s-au făcut păcătoși cei mulți, tot așa prin ascultarea unuia se vor face drepți cei mulți. (Romani 5:19)
Adam este „un om” care a fost neascultător în acest pasaj (v. 14), și prin el toți am devenit păcătoși. Actul de ascultare al lui Hristos va inversa această condiție. Dar aceasta dovedește doar că am devenit păcătoși prin neascultarea lui Adam; nu ne spune ce rezultă din acea neascultare.
Pentru că plata păcatului este moartea, iar harul lui Dumnezeu, viața veșnică, în Hristos Iisus, Domnul nostru. (Romani 6:23)
Așa că acum vedem consecința directă a păcatului: moartea. Prin urmare, moartea nu este naturală; nu a existat dintotdeauna. A trebuit să înceapă la un moment dat, ca urmare a păcatului. Dar ai putea întreba: „Ce fel de moarte? Ar putea fi doar moartea spirituală.”
Că de vreme ce printr-un om a venit moartea, tot printr-un om și învierea morților. Căci, precum în Adam toți mor, așa și în Hristos toți vor învia. (I Corinteni 15:21-22)
Inversarea condiției „morții” este învierea trupească a lui Iisus. Prin urmare, această „moarte” pe care o avem în Adam nu este doar „spirituală, ci este și fizică. Hristos nu a venit să ne salveze doar de la moartea „spirituală”; a venit să ne salveze și de la cea fizică. Deși murim fizic acum, învierea trupească a lui Hristos asigură învierea noastră trupească viitoare. Dar totuși, aceasta se referă doar la oameni. Nu a existat suferința animalelor înainte de căderea lui Adam?
Căci făptura a fost supusă deșertăciunii – nu din voia ei, ci din cauza aceluia care a supus-o – cu nădejde, pentru că și făptura însăși se va izbăvi din robia stricăciunii, ca să fie părtașă la libertatea măririi fiilor lui Dumnezeu. (Romani 8:20-21)
Nu doar omul a fost supus stricăciunii, ci întreaga creație pentru care suntem responsabili. O creație zadarnică pentru un om zadarnic. Creația așteaptă cu nerăbdare învierea credincioșilor (Romani 8:23), deoarece aceasta înseamnă că ea însăși va fi eliberată de puterea păcatului și a morții.
Prin urmare, vedem că orice suferință pentru animale și oameni (aceasta se aplică în mod specific vieții nephesh chayyāh) înainte de Cădere distruge complet fundația logică a Evangheliei. Și nu doar evoluția face aceasta. Milioane de ani de „timp geologic” au poziționat fosilele umane și animale, pline de suferință, înainte de data biblică a Căderii (acum aproximativ 6000 de ani).
Nu este vorba doar despre modul în care interpretăm o anumită porțiune a Bibliei. Însuși adevărul Evangheliei este în joc în această dezbatere. Dacă nu existau Adam și Eva literali într-o grădină literală cu un copac literal și un înșelător literal și nu a existat o cădere literală – atunci moartea lui Iisus este literalmente irelevantă.
Autor: Shaun Doyle
Sursa: Creation.com | The good news without the bad news is no news at all!
