Viața nu poate avea o origine naturalistă

Una din probleme nerezolvate a evoluției este probarea reală cu speciile de pasaj (verigile lipsă). Dacă nu au reușit și nici nu s-au făcut progrese din lipsă de dovezi, ateii darwiniști au recurs și recurg la tot felul de înșelătorii (simptomatic mai ales pentru comuniștii extremiști).

Un mare expert în falsuri, profesorul de zoologie din Jena, Ernst V. Haeckel, adept convins al generației spontane și transformismului, a fost discreditat de colegii săi profesioniști, atașați mai mult de adevăr decât de ideologii. Din cauza falsurilor făcute în planșele cu evoluția embrionilor unor animale, pentru a-și glorifica ipoteza sa (transformată în lege de darwiniști), legea biogenezei și teoria recapitulării, profesorul a încercat să demonstreze că un organism în cursul dezvoltării sale tinde să recapituleze stadiile străbătute de strămoșii săi, subminându-și astfel reputația de cercetător onest.

Autorii atei de manuale de biologie o fac pe ignoranții, când este vorba despre adevăr, refuzând opinia celor mai darwiniști dintre darwiniști:

^[1] „teoria recapitulării” (ideea conform căreia dezvoltarea embrionară recapitulează evoluția speciei), și respectiv pe organele rudimentare (organe inutile, despre care se crede că au avut o utilitate într-o fază evolutivă anterioară) sunt de mult discreditate:…teoria recapitulării… ar trebui să fie defunctă astăzi” (Stephen Jay Gould-1980)

Secțiunea Dovezi ale paleontologiei (pg. 56, același manual), apropo de fosile, reprezintă o altă prezentare eronată al ideilor fosile în Istoria științei.

Elevii și studenții să interogheze profesorii atei de biologie: de ce zeul orb hazard a fost atât de prolific cu inovațiile biologice, explodând într-o diversitate uimitoare de inovații biotehnice, de exemplare vii, în Cambrian, ignorând legea evoluției pas cu pas?

Un argument forte al ateiilor evoluționiști, motiv de jubilare, a fost arhiva fosilieră din care sperau să distingă măcar un singur exemplar cu structuri tranziționale, dispus să participe la mare epopee cosmică a evoluției. S-a adunat un compediu de ipoteze fără a avea certitudinea realității.

^[2] „Așa cum este binecunoscut, majoritatea formelor fosile apar instantaneu în arhiva fosiliferă, se păstrează virtual neschimbate pentru câteva milioane de ani spre a dispărea apoi abrupt…”  (Kemp – 1985a)

Chiar Darwin rămâne dezorientat de inadvertența ideilor sale cu realitatea: plantele cu flori (angiospermele) apar brusc într-o mare diversitate, în siturile cu roci cretacice impregnate cu resturi de dinozauri. El face următoarea remarcă despre existența acestor plante, considerându-le un mister abominabil, deoarece îi dizgraționează concepția sa evoluționistă.

De fapt este simptomatic pentru toți profesorii atei de biologie darwinistă, probabil din lipsă de inspirație sau, chiar sunt călăuziți de același duh al minciunii, să reactualizeze și să hiperbolizeze ideile fosile ale istoriei științei evoluționiste, virusând, în ciuda adevărului rațiunea labilă a unor tineri.

Tratatele de microbiologie, biologie ș.a. afirmă, în urma cercetărilor de laborator că prionii, toate speciile de viruși: picornavirusurile, reovirusurile, orthomixovirusurile, paramixovirusurile, parvovirusurile, adenovirusurile, herpesvirusurile, poxvirusurile etc unele specii de bacterii, ciuperci, sunt paraziți absoluți.

ÎN CIUDA LEGII BIOLOGICE ȘI RAȚIUNII

Savantul francez André Lwoff, laureat al premiului Nobel a spus despre virusurile parazite că sunt:

„entități infectante nucleoproteice, potențial patogene, posedând un singur tip de acid nucleic, ce se reproduc prin materialul lor genetic. Ele sunt incapabile de creștere, diviziune, nu-și pot realiza un sistem propriu de energie, având nevoie pentru a se reproduce, de ribozomii celulei gazdă pe care o parazitează.”

Umilind  știința, rațiunea și realitatea, se susține ideea că, materia a evoluat de la simplu la complex, iar, bioentitățile cele mai simple, afectate benefic teratologic (gen Dawkins) au fost printre primele forme biologice supuse și testate de hazardul chimic și fizic. În ciuda capetelor pătrate, protomicroorganismele revoluționare s-au dezvoltat și s-au înmulțit, chiar și, în lipsa mediului biotic.

Scenariul evoluționist prezintă absurdul în cel mai înalt grad: peste trei miliarde de ani aceste microorganisme au colonizat Terra, așteptând răbdătoare, într-un șomaj biotehnic până ce mama Gaia s-a înduioșat de le-a trimis cu dedicație alimentația specifică fiecărui bion. Animăluțele, după ce li se citea despre viitorul feeric al materialismului darwinist – marxist-leninist, nu voiau să moară de foame, erau foarte interesate de mecanismul cosmic al evoluției.

Afirmația: microorganismele menționate sunt paraziți absoluți, este o lege, verificată și experimentată de realitatea în care trăim. Pentru orice om cu rațiunea sănătoasă, prionii, virușii și unele bacterii nu pot trăi mult timp fără nutrimentul premeditat; în afara organismelor parazitate mor(nu și cele revoluționare).

Experiențele făcute în laborator demonstrează că:

*-^[3]enterovirusurile își pierd infectivitatea la temperaturile obișnuite ale mediului înconjurător. La 4⁰C mai trăiesc câteva săptămâni, iar între -20⁰C și -70⁰C, cu siguranță, într-o formă biologic- dezactivată metabolic supraviețuiesc ani de zile;

–^[4]genurile de bacterii pleomorfe: Rickettsia, Caxiella și Erlichia sunt foarte lezabile la factorii din mediul extern, de aceea se transmit numai prin vectori biologici. Antiștiința evoluționistă afirmă, în ciuda adevărului științific, că familia Rickettsiaceae a apărut și a șomat miliarde de ani înaintea vectorilor: păduchi, purici, acarieni, șoareci, șobolani, căpușe etc;

–^[5]genul Leptospira cuprinde o familie de bacterii, niște spirochete fine, patogene. Aceste leptospire nu supraviețuiesc în mediul extern. Mor în condiții de uscăciune, lumină solară, temperaturile de sub 14⁰C și cele peste 28⁰C le ucid, sau sunt afectate iremediabil de pH-ul acid sau intens alcalin. Pot trăi până la 6 săptămâni în apele dulci de suprafață(nu miliarde, ca în scenariul iluzionist neodarwinist).

Elevii și studenții să prezinte profesorilor atei evoluționiști informațiile despre limitele ființiale ale celor mai simple organisme cunoscute și să întrebe, cum ar fi putut să existe și să evolueze într-un mediu prebiotic dominat de extreme chimice și fizice, când experiența și realitatea prezintă dovezi indubitabile despre pragurile chimice și fizice între care pot ființa aceste vietăți microscopice.

Mai există o problemă la care trebuie să răspundă darwiniștii: de ce un procent din entitățile biologice cunoscute au evoluat și altele, nu?

Răspunsul este foarte simplu și a fost precizat de altfel: acele microorganisme care au participat activ la ședințele și manifestațiile de partid li s-au propus avantaje cosmice; evoluția până la om, și chiar atingerea unor nivele superioare omului, li s-au cerut doar răbdare, încredere ireprehensibilă în ideologia cea mai avansată despre lume și viață și… câteva miliarde de ani de răgaz. Celălalt procent de: capete pătrate, neghiobi, nebuni, proști și deluvienii vremurilor din urmă, indivizi nereceptivi la propunerile dialectice ale zeiței evoluționiste, au rămas într-o stare neevoluată, așa cum o cunoaștem în flora și fauna planetei Pământ.

Deoarece nu exista o dovadă, cât de cât convingătoare, de trecere de la  maimuță la om, în 1912, darwinistul Charles Dawson a prezentat fosila de Piltdown ca o reală probă de tranziție, numindu-o pompos științific Eoanthropus dawsoni. Timp de aproape 40 de ani, biata fosilă a ajuns idolul muzeelor ateiste din lumea occidentală. Abia în 1950 o echipă de experți cu respect față de profesia pe care o practică au descoperit că este un fals grosolan: unui craniu uman i s-a atașat o mandibulă de urangutan, vopsite strategic ca să pară mai vechi.

Iată și alte probe care demască lipsa de probitate morală și profesională a evoluționiștilor:

• paleontologul Eugene Dubois, a plăsmuit din niște oase găsite în situl în care săpa, omul de Java (pithecanthropus), agățându-l într-un muzeu, timp de 30 de ani, ca veriga lipsă evoluției, până ce un specialist cu respect față de profesia sa descoperă artefactul denaturat intenționat, conceput din resturile umane și cele ale unui craniu de gibon uriaș;
• înaintea celui de Al Doilea Război Mondial, într-o peșteră lângă Pekin(China), s-au găsit oasele mai multor animale și urmele unei așezări umane. Oamenii acelor timpuri aveau obiceiul să mănânce creier de maimuță. Din craniile perforate, imaginația bogată a unui paleontolog dogmatizat a înscenat Omul de Pekin, hominidul de tranziție;
• la fel de dubios a fost omul din Nebraska, un fals acoperit cu un nume științific, Hesperopithecus. De la un singur dinte fosilizat s-a reconstituit tot craniul(o inovație debordantă). După 2 ani experții au stabilit și sursa: un porc sălbatic;
• omul din Neanderthal reconstituit dintr-un schelet falsificat și un craniu necorespunzător, idolatrizat în 1856, a fost demascat în 1960;
• zinjanthropus(maimuță dispărută), hominidul veriga ipotetică de evoluție, dovadă forte în 1959, se demontează în 1960;
• zamapithecus, zeu în 1964, cade de pe piedestal în 1979.

Ce concluzie putem trage din aceste falsuri grosolane? Toată concepția evoluționistă debordează în fals și minciună. Cum s-ar putea întreține altfel iraționalul și antiștiința promovate și la nivel academic?

Prin anii 1970 era în mare vogă în revistele și cărțile de specialitate istoria Universului clasată în 5 ere distincte:  cuantică, hadronică, leptonică, radiației și stelară. După descoperirea quarkurilor și a unui lepton la fel de greu  ca și hadronii, scenariul științific standard al erelor cuantice a intrat în umbră. După zece anii, în 1980 au apărut alte idei, la fel de veridice. Astăzi, manualele școlare și cursurile universitare de astronomie, geografie ș.a. ne amintesc de primele 3 minute ale Universului, în ciuda ipotezei abandonate, în ciuda rațiunii.

În societatea comunistă (din păcate, astăzi este la fel) manualele de biologie aveau scrise ca dovezi ale evoluției o categorie de organe considerate rudimentare și inutile (circa 180). Din nefericire mulți biologi ideologizați încă mai cred în asemenea inepții (vezi manualele actuale). Unele organe apar numai la făt și la copii, apoi, în anumite perioade ale vieții, dispar sau își micșorează dimensiunea. Timusul, epifiza creierului, hipofiza, glandele paratiroide, suprarenalele și tiroida erau menționate ca dovezi relicte  indubitabile de pasaj fără utilitate în organism. Oamenii onești  din domeniul științelor medicale, pentru care adevărul e mai presus decât ideologia, au demonstrat că organele menționate au un rol bine determinat în mecanismul de menținere a sănătății organismului uman.

Chiar în rândul evoluționiștilor au apărut divergențe în ideologia lor.

Unii biologi au rămas consecvenți darwinismului originar, considerând materia biologică evoluată prin transmiterea caracterelor câștigate de-a lungul existenței animalelor prin pangene: *girafelor le-a crescut gâtul pentru că l-au întins mereu după frunze; ghearele la păsări și animale au apărut tot dintr-o cauză extragenică, zgâriatul neîncetat cu extremitățile membrelor inferioare și superioare; ghepardul a ajuns cel mai bun alergător cu viteze mari pe distanțe scurte, deoarece strămoșul său efectua antrenamente zilnice de curse de viteză. Ideile năstrușnice sunt concepțiile ateului Jean-Baptiste de Lamarck, preluate de Darwin și mediate ca pangene… acum așteptăm explicații pur- științifice pentru cazul bărbii, cozii mici ale caprelor, cel al maimuțelor fără coadă și ale altor organe capricii ale naturii personalizate de ateii darwiniști.

Dacă se citesc cu atenție manualele darwiniste de biologie de liceu, vom observa că autorii darwiniști n-au abandonat falsele idei despre pangene, lamarchism, organe relicte și alte inepții, deși, la nivelul oficial, unele au fost recunoscute ca și erori.

Elevii și studenții să întrebe profesorii atei de biologie dacă coada animalelor este un avantaj anatomic sau un dezavantaj. Sau, de ce evoluția a transformat ghearele în unghii la maimuțele antropoide. Dacă au fost avantaje anatomice, de ce mama Gaia a fost așa nemilostivă și nu a plătit taxele de înregistrare la Oficiul Cosmic de Înregistrare a Brevetelor bionice?

Adepții neodarwinismului susțin evoluția de la simplu la complex pe baza selecției naturale, luptei pentru existență și mutațiilor simple.

A treia grupare post neo-darwinistă, deși a remarcat iraționalul evoluției pas cu pas, a rămas conectată la aceeași atitudine ateistă, introducând o altă presupunere, și mai hilară, monstrul dătător de speranță, altfel spus, ouăle femelelor de crocodil, printr-un joc stocastic al întâmplărilor necesar-fericite, de configurări genetice inteligente și  sincrone, pot da naștere la noi specii de păsări(asta da, idee genială) și alte vietăți necesare evoluției.

Despre reacțiile termonucleare din Soare se fac tot felul de speculații: acum aproape o sută de ani se vorbea categoric de ciclul carbon-azot, se considera că protonii sunt transformați prin reacții termonucleare în particule alfa, nuclee de heliu, astăzi se crede că, în soare reacția proton-proton produce energia cunoscută.  Cu siguranță peste un secol sau mai multe, vor apărea și alte ipoteze. Totuși, cea mai umilitoare afirmație la adresa rațiunii, ce se vrea a fi și științifică, se referă la formarea noului Soare din explozia unei supernove ce și-a consumat hidrogenul prin ardere termonucleară. Dacă supernova și-a ars combustibilul, de unde și-a luat hidrogen Soarele nostru?

Pentru calculul vârstei universului se folosește constanta lui Hubble. În ciuda științei și a capetelor pătrate constanta a devenit variabilă. Mai mult de 10 ori a fost modificată pentru a corespunde erelor stas, prestabilite și fabulate, corespunzătoare ideologiei ateiste; la fel distanțele extreme ale Universului au tot fost modificate… o sfidare evidentă la adevărata știință.

Vă amintiți de atitudinea care au avut-o regimurile comuniste față de adevărul științific*, față de adevărul religios și de cultura sacrului?

*Psihologia a fost scoasă din curriculum școlar,  informațiile științifice, din cauza politicii ateiste, erau și sunt  cenzurate, așa încât teoria darwinismului sau teoria sintetică a handicapurilor  triumfătoare să dețină monopolul în studiul curricular. Astăzi același dispreț față de adevăr îl întâlnim în mediile academice și institutele de cercetare evoluționiste.

Aceeași atitudine ostilă, care va culmina cu reprimarea conștiinței libere, o au politicienii atei darwiniști din Consiliul Europei și din America de Nord, regimuri care, și-au făcut un țel din a estropia Adevărul de dragul ideologiei ateiste. Dacă doriți să aflați adevărul despre comportamentul mitoman al ideologilor atei, vizavi de informațiile științifice, neconforme cu dogma materialistă, vizionați pe internet documentarul: (www Expelled – No Intelligence Allowed [2008]).

Țara libertății și democrației SUA*, care a fost odată, s-a transformat astăzi într-o țară guvernată de mulți politicieni atei vopsiți în culorile mimetice ale liberalismului și democrației, dar cu manifestări neocomuniste față de cercetările științifice veridice: pentru profesorii universitari și cercetătorii americani cu verticalitate deontologică a spune adevărul științific, adică supercomplexitatea viului are la bază un Creator dotat cu o Inteligență suprarațională, echivalează cu pierderea postului și cu o stigmatizare profesională în media, bineînțeles, monopolizată de aceeași cântăreți ai materialismului.

*Actualmente, un om providențial pentru SUA este Donalt Trump, un președinte promotor al reperelor morale instituite de civilizația iudeo-creștină în istoria Europei și Americilor (de Nord și de Sud). Dacă poporul care l-a ales democratic nu-l va sprijini, forțele oculte, obsedate de legi contra firii natural-biologice ale omului, îl vor sabota.

Pentru omul nevirusat dogmatic  este ușor să vadă adevărul: clivajul în comportamentul civilizat al lumii este generat de toți fundamentaliștii, fie că sunt extremiști religioși, fie ateiști de dreapta sau de stânga. Doar o persoană ignară, care nu vrea să cunoască  istoria religiilor, poate să arate cu degetul în Evul Mediu spre Inchiziție și războaiele religioase, ignorând subversiv esența creștinismului autentic al Noului Testament, mesajul sublim al Domnului nostru Iisus Hristos care lasă ca poruncă, activarea dragostei în relațiile interumane:

„Poruncă nouă dau vouă: Să vă iubiţi unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, aşa şi voi să vă iubiţi unul pe altul. Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii.” (Ioan 13:34-35)

Dacă vrei să bei apă bună, nu bei dintr-un râu poluat, te duci la izvor. Izvorul ființează în Sfânta Treime, Tatăl și Fiul și Sfântul Duh.

Cei mai mari criminali ai lumii precum: Lenin, Stalin, Mao Tzedun, Pol Pot ș.a. s-au ghidat, în opera lor măreață de a estropia ființa umană, după materialismul dialectic și istoric, condimentat din plin cu darwinism.

Dacă un om cu gândire liberă studiază fără prejudecăți  Noul Testament și îl compară cu celelalte scrieri religioase ale lumii, remarcă cu ușurință că Iisus Hristos este Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu,  Creatorul și Mântuitorul lumii, adoptând și îndemnând, cel puțin la nivelul  ideatic, mesajul divin generos, cosmic-constructiv, ca lumea să trăiască în pace și dragoste. Dar, dacă își blochează inteligența ideologic, atunci va adera la poziția extremiștilor, față de informațiile veridice, atitudine simptomatică tuturor ateilor implicați în divinizarea nimicului creator.

UITE ALBA, UNDE-I NEAGRA?

În  timpul comunismului, pe unele străzi din România, în orașele mari(și astăzi e posibil să mai vezi) puteai întâlni indivizi șmecheri care încercau să exploateze naivitatea unor gură-cască, ascuzând la spate 2 jetoane, unul neagru și altul alb. Ei invitau să se ghicească care este jetonul câștigător, avizând mai înainte de comun acord cu jucătorul culoarea victorioasă, așa că puteai dobândi cu 5 lei, 25 de lei sau mai mult.

La fel procedează corifeii umanismului neodarwinist fără Dumnezeu, încercând să înlănțuiască rațiunea liberă prin tot felul de tertipuri. De fapt ei ne cred niște idioți, niște naivi, ușor de manipulat prin favoruri materiale.

Intelectualii întunericului ne spun că oamenii de știință ai veacurilor trecute au fost obligați de presiunea religiei catolice să se exprime în mod creaționist. Bun, dar cum rămâne cu declarațiile unora dintre oamenii de știință atei ai secolului al XX-lea?

Elevii și studenții să prezinte următoarele texte și să consulte profesorii atei dacă acești savanți contemporani, atei evoluționiști, dar verticali și cu integritate față de confirmările experimental-științifice, au fost capete pătrate, nebuni, ultimii deluvieni, proști etc?

*Fred Hoyle, *Chandra Wikramasinghe și Marcel Golay(savant informatician), după ce au studiat independent probabilitatea  ca viața să fie generată de imperiul întâmplărilor, improvizând pe proprietățiile materiei supuse rigozității statisticii matematice, au concluzionat contra curentului ideologic:

^[6]„Trebuie să existe un Dumnezeu.” *

Pentru doctorul în fizică H.S. Lipson dovezile confirmate experimental sunt repere clare ale realității. Ca un cercetător vertical, ce are cultul adevărului, el îl acceptă, chiar dacă nu este conform crezului său:

„Dacă materia vie nu este cauzată de jocul atomilor, forțele naturale și radiație, atunci cum s-a născut ea? Cred totuși, că trebuie să mergem mai departe și să admitem că singura explicație acceptabilă este creația. Știu că aceasta[creația] este anatema fizicienilor așa cum este pentru mine, dar nu trebuie să respingem o teorie care nu ne place, dacă dovezile eperimentale o sprijină.”

Einstein, considerat cel mai mare om de știință al începutului de veac XX, din nevoia impetuoasă a unei logici coerente afirmă:

„Eu, în orice caz, sunt convins că El (Dumnezeu) nu dă cu zarul.”

Un alt mare fizician al lumii, nu savant de cabinet, creator al fizicii cuantice, Max Planck a consemnat:

*^[7]„Ca om care și-a dedicat întreaga viață celei mai clare dintre științe, studiului material, vă pot spune, ca rezultat al cercetărilor mele în domeniul atomilor, că nu există materie ca atare! Întreaga materie își are originea și există numai în virtutea unei forțe care face să vibreze particulele unui atom și care mențin starea acestui minuscul sistem solar al atomului…Trebuie să admitem că în spatele acestei forțe există o Minte Conștientă și inteligentă. Această Minte este matricea pentru întreaga materie.”

• Manualele, cursurile de geografie și astronomie din România amintesc de ipoteza protoplanetei sau a nebuloasei^[8] lansată de astronomul german von Weizsäcker în 1944 și îmbunătățită de americanul Kniper în anul 1950, Soarele, steaua rezultată din a doua sau a treia generație s-a format acum aproximativ 5 miliarde de ani dintr-un mare nor de praf și gaz, ejectat pe circa 10 miliarde de km. Acest balast stelar a devenit nărăvaș și a început să se miște și să se micșoreze spațial datorită gravitației, și așa prin concentrare de material s-a format absolut întâmplător Soarele. Apoi, tot ca o consecință a hazardului au apărut planetele ce se rotesc în jurul astrului cu viteze diferite dar bine matematizate de niște legi cosmice, și ele ivite prin coincidențe fericite; trăiască zeul hazard.

Elevii și studenții să se informeze de la profesorii atei, dacă supernova sau nova și-a ars tot hidrogenul de unde și-a procurat rezultanta din explozie, nebuloasa, materialul de combustie pentru noua stea a sistemului nostru planetar?

• Astronomii atei publică doar ce vor ei. Conform teoriei actuale toate stelele și formațiuniile stelare se îndepărtează de Pământ. Efectul Dopler, ni se spune, confirmă deplasarea spre roșu a obiectelor masive cerești. Realitatea este că sunt și zeci de mii de stele și galaxii ce se apropie de planeta noastră. Se recunoaște totuși că galaxia Andromeda se apropie de galaxia noastră cu o viteză estimată la 100 km/secundă. Peste 5 miliarde de ani, tragedia va stopa evoluția; ne va spulbera ca urmare a ciocnirii celor 2 concentrate de material cosmologic.

Vedeți cum sabotează astronomii atei și n-au milă de rațiunea cea bună, considerându-ne niște tâmpiți?

Cum s-ar putea ciocni două galaxii după 13 miliarde sau 15 miliarde de îndepărtare constantă, cauzată de suflul marii explozii? Ori e albă, ori e neagră! Ori big bang, ori big crunch! Așadar, aveți  milă de rațiunea neidiologizată, stimați domni astrofizicieni atei!

• Biologul Andreas Wagner, în cartea sa Ce nu știa Darwin – Elucidarea celui mai mare mister al evoluției^[9]– la pagina 42 recunoaște falsitatea doctrinei generării spontane, dar, la pagina 43 afirmă:

„Asta nu înseamnă că fenomenul creației spontane nu a existat deloc la începuturile vieții pe Pământ.”

Iar la pagina 230, termină cu o concluzie* sabotoare, care iese cu totul din făgașul orientării materialist-dialectice:

„Atunci când începem să studiem bibliotecile naturii, nu studiem numai inovabilitatea vieții sau pe cea a tehnologiei. Punem într-o lumină nouă unul dintre cele mai durabile și mai fascinante subiecte din întreaga filosofie a lumii. Și aflăm că însăși creativitatea vieții se alimentează dintr-o sursă care este mai veche decât viața și poate chiar mai veche decât timpul.”

Tovarășii evoluționiști ideologi ar trebui să-l sancționeze cu vot de blam pe stimabilul domn Dr. biolog Andreas Wagner, care își finalizează cartea menționată cu afirmații dincolo de directivele ideologice ale programului manifest.

ÎN CIUDA STIINȚELOR MATEMATICE

Spre a investiga apariția vieții din coincidențe feerice, matematicienii verticali au studiat cu ajutorul calculelor probabilistice probabilitatea de inovare a zeului hazard, spulberând absurdul în cel mai mare grad glosat de ateii fundamentaliști evoluționiști.

• Specialistul doctor în informatică Marcel E. Golay a calculat ce șanse potențial-viabile ar avea ca cel mai simplu sistem biologic să se organizeze aleatoriu, respectând 1500 de evenimente succesive.

Probabilitatea originii vieții din întâmplare = (1/2)¹⁵⁰⁰ = (1/10)⁴⁵⁰

Rezultatul obținut indică o direcție sigură spre zero, pentru cercetătorul cu rațiunea liberă.

• Un alt om de știință, aplicând algoritmii matematicii statistice, astronomul evoluționist Sir Fred Hoyle, ca un adevărat cercetător prezintă verticalitate profesională și postulează despre coincidențele fericite de a ființa taxonii biomateriei dintr-un ghiveci chimic ipotetic că, ar fi:

„tot atât de ridicolă și de improbabilă ca și probabilitatea ca după trecerea unei tornade printr-o groapă de gunoaie ar rămâne în urmă asamblat un Boeing 747”

Din punct de vedere al științei matematice probabilitatea organizării funcționale a celei mai simple forme de viață din bombardările hazardului chimic și fizic cu predispoziții întâmplător fericite, același savant afirmă:

^[10]„Tare puține s-ar fi putut întâmpla pe Pământ în ceea ce privește evoluția biochimică. Dacă am socoti numărul de asamblări de probă a aminoacizilor, necesare pentru a da naștere enzimelor, probabilitatea de a le descoperi prin amestecuri la întâmplare se dovedește a fi mai mică de 1 din 10 la puterea 40 000.”

Acum gândiți-vă la aspectul real, nu 1500 de pași succesivi, ci configurarea din întâmplare a unei balene albastre de 100 tone, presupunând că ar avea un ADN cu matrițe codificate în peste 3,2 miliarde de caractere (3,2 × 10⁹ ) × 10¹⁹ (celule) 3,2 × 10²⁸, succesiuni coerente.

La acest număr halucinant de tipare distincte, ce probabilitate există pentru o organizare întâmplătoare? Răspunsul corect este 0, absolut imposibil.

CONCLUZIA MATEMATICIENILOR ONEȘTI: imposibilitatea originii naturaliste a vieții.

Apropo de deontologie, nu aceeași atitudine o prezintă majoritatea ateilor darwiniști de astăzi, care și-au impus ca scop mistificarea științelor de dragul ideologiei.

Autor: Monahul Serghie
Sursa: Dumnezeu o certitudine, p. 26-36

---

[1] Henry M. Morris, Gary E. Parker – Introducere în Știința Creaționistă, Edit. Anastasia, București, 2000, pg. 54.

[2] Ibid. pg. 51.

[3] *Curs de microbiologie – Facultatea de Medicină din Iași, 1983 – Dr. Luminița Smaranda Iancu;

[4] *Dr. Dumitru Buiuc – Familia Rickettsiaceae;

[5] *Dr. Olivia Dorneanu – Spirochetele.

[6] Sursa 11, pg. 103.

[7] *George Braden – Matricea Divină, Edit. For You, București, 2007;

*apud Dumitru Constantin Dulcan – Inteligența materiei, ediția a III-a, Edit. Eikon, Cluj-Napoca, 2009, pg.204;

[8] Respectând cronologia istorică, primii care au propus formarea sistemului solar dintr-o nebuloasă au fost Immanuel Kant și Pierre Simon de Laplace.

[9] Andreas Wagner, Ce nu știa Darwin – Elucidarea celui mai mare mister al evoluției – Traducerea: Alina Rogojan, Edit. Litera, București, 2016.

[10] Sursa 11, pg. 224.