Wernher von Braun, fondator al astronauticii: „Pentru mine ideea unei creații este de neconceput fără Dumnezeu.”

Wernher von Braun (1912-1977), inginer de rachete, fondator al astronauticii

1.

„Cele mai puternice două forțe care modelează civilizația noastră de astăzi sunt știința și religia. Prin știință, omul se străduiește să învețe mai multe dintre misterele creației. Prin religie, el caută să-l cunoască pe creator. Niciunul nu operează independent. Este la fel de dificil pentru mine să înțeleg un om de știință care nu recunoaște prezența unei raționalități superioare în spatele existenței universului, precum este să înțeleg un teolog care ar nega progresele științei. Departe de a fi forțe independente sau opuse, știința și religia sunt surori. Ambele caută o lume mai bună. În timp ce știința caută controlul asupra forțelor naturii din jurul nostru, religia controlează forțele naturii din noi. ” (von Braun 1963, 2).

2.

„Pentru mine ideea unei creații este de neconceput fără Dumnezeu. Nu poți vedea legea și ordinea din univers fără a ajunge la concluzia că trebuie să existe o intenție divină în spatele tuturor lucrurilor. Unii evoluționiști consideră creația ca fiind rezultatul unui aranjament aleatoriu de atomi și molecule de-a lungul a miliarde de ani. Dar când aceștia iau în considerare dezvoltarea creierului uman prin procese aleatorii într-un interval de timp mai mic de un milion de ani, trebuie să admită că acest interval nu este suficient de lung. Sau luați, spre exemplu evoluția ochiului în lumea animalelor. Ce proces aleatoriu ar putea explica evoluția simultană a sistemului optic al ochiului, a conductorilor semnalelor optice de la ochi la creier și a centrului nervului optic din creierul însuși, unde impulsurile de lumină primite sunt convertite într-o imagine pe care mintea conștientă să o poată înțelege? ” (von Braun, așa cum este citat în Hill 1976, xi).

3. În prefața cărții „From Goo to You by Way of the Zoo” (1976), Wernher von Braun a scris despre Iisus Hristos:

„Nu ar trebui să fim consternați de nesemnificativitatea relativă a propriei noastre planete în vastul univers așa cum este văzută acum de știința modernă. De fapt, Dumnezeu S-a redus în mod deliberat la statura umanității pentru a vizita pământul în persoană, deoarece efectul cumulativ de-a lungul secolelor a milioanelor de indivizi care au ales să se mulțumească pe ei înșiși în loc de Dumnezeu a otrăvit întreaga planetă. Când Dumnezeu a devenit El Însuși om, experiența s-a dovedit a fi nimic altceva decat pură agonie. În maniera tradițională a oamenilor, aceștia ar dezlănțui un întreg arsenal de arme împotriva Lui: denaturare, calomnie și acuzație de trădare. Perioada a fost pregătită pentru o situație fără paralelă în istoria pământului. Dumnezeu are să își viziteze creaturile și acestea Îl vor rastigni pe cruce! ” (von Braun, așa cum este citat în Hill 1976, xi).

4.

„Omul finit nu poate înțelege un Dumnezeu omniprezent, atotștiutor, atotputernic și infinit. Orice efort de a-L vizualiza pe Dumnezeu, de a-l reduce la înțelegerea noastră, de a-L descrie în limba noastră, nu face decat să îi știrbească din măreție. Mi se pare că este cel mai potrivit ca prin credință să-L accept pe Dumnezeu, ca o voință inteligentă, perfectă în bunătate, revelându-se în lumea experienței tot mai deplin de-a lungul veacurilor, pe măsură ce capacitatea omului de înțelegere a crescut. Pentru confort spiritual, găsesc o siguranță în conceptul de paternitate a lui Dumnezeu. Pentru îndrumare etică mă bazez pe conceptul corolar al fraternității umane. Oamenii de știință cred acum că, în natură, materia nu este niciodată distrusă. Nici cea mai mică particulă nu poate dispărea fără urmă. Natura nu cunoaște dispariția – doar transformarea. Ar putea avea Dumnezeu o atenție mai mică față de capodopera creației Sale, sufletul uman? ” (von Braun 1963, 2).

5.

„Cu siguranță există persoane care susțin că universul a evoluat printr-un proces aleatoriu, dar ce proces aleator ar putea produce creierul unui om sau sistemul optic uman?” (von Braun 1972).

Sursa: 50 Nobel laureates and other great scientist who believed in God, ediția electronică. p. 101-102, Tihomir Dimitrov
Traducător: Emilia Comoniță