Zilele literale dinaintea creării soarelui
Criticii creației biblice folosesc adesea „zilele dinaintea soarelui” pentru a încerca să demonstreze că ele nu erau de aproximativ 24 de ore. Acest știre falsă veche este de obicei adusă în discuție ca și cum creaționiștii nu s-ar fi gândit niciodată la ea.
De fapt, această „problemă” a primit răspuns cu secole în urmă. Creștinii și-au dat seama de mult că Dumnezeu poate crea lumină fără o sursă secundară, iar Biblia ne spune clar că Dumnezeu a creat lumina, la fel ca și pământul, în prima zi.
Ni se spune că în noul cer și pământ nu va fi nevoie de soare sau lună, pentru că va lumina slava lui Dumnezeu, iar făclia ei va fi Mielul (Apocalipsa 21:23). În Facerea, Dumnezeu chiar definește o zi și o noapte prin lumină sau absența ei.
Răspunsurile reformaților
De exemplu, principalul reformatul francez Jean Calvin (1509–1564) nu a avut nicio problemă, pentru că i-a învățat pe oameni:
- Ciclul zi-noapte a fost instituit din Ziua 1 – înainte ca soarele să fie creat [comentând despre expresia „să fie lumină” (Facerea 1:3)]:
De aceea Domnul, prin însăși rânduiala creației, mărturisește că ține în mână lumina, pe care ne-o poate împărtăși fără soare și lună. Mai mult, este cert, din context, că lumina a fost creată astfel încât să fie interschimbată cu întunericul… totuși ,nu există îndoială că succesiunea lor a fost alternativă…[1]
- Soarele, luna și stelele au fost create în Ziua 4 – după pământ – și au preluat rolul de luminători [comentând despre expresia „să fie luminători…” (Facerea 1:14)]:
Dumnezeu a creat înainte lumina, dar acum instituie o nouă ordine în natură, ca soarele să fie distribuitorul luminii diurne, iar luna și stelele să strălucească noaptea. Și el le încredințează această slujbă, pentru a ne învăța că toate vietățile sunt supuse voinței Lui.
Căci Moise nu relatează nimic altceva decât că Dumnezeu a rânduit anumite instrumente să difuzeze prin pământ, prin schimbări reciproce, acea lumină care a fost creată anterior. Singura diferență este că lumina înainte era împrăștiată, dar acum provine din corpuri lucide; care, în slujirea acestui scop, ascultă de poruncile lui Dumnezeu.[2]
Părintele Reformaților, Martin Luther (1483–1546), a fost la fel de clar și emfatic cu privire la crearea soarelui[3], a lunii și a stelelor în Ziua a 4-a. Fondatorul metodismului, John Wesley (1701–1791), a fost de acord.[4]
Rabini antici și medievali
Mai devreme, mulți rabini antici au învățat că Dumnezeu a creat o lumină primordială care nu depinde de soare, care a apărut la porunca lui Dumnezeu, dar a fost ulterior retrasă și păstrată pentru drepți în viitorul mesianic.[5] Acest lucru este probabil și în concordanță cu învățătura lui Ioan din Apocalipsa. De asemenea, comentatorul evreu din Spania medievală, Abraham Ibn Ezra (c. 1089–1164), a scris:
O zi se referă la mișcarea sferei cerești […] Sfera cerească a realizat o singură revoluție. Soarele nu se vedea încă pe firmament; nici nu era un firmament.[6]
Acești exegeți mari au avut dreptate să nu vadă aceasta ca o problemă pentru Dumnezeul biblic. Dar astronomia modernă face soluția și mai ușoară. Tot ce este necesar pentru a avea un ciclu zi-noapte este un pământ care se rotește și lumină care vine dintr-o singură direcție. Astfel, putem deduce că pământul se rotea deja în spațiu în raport cu lumina creată în Ziua 1.
Această ordine neobișnuită și contra-intuitivă a creației (lumina înainte de soare) adaugă de fapt un semn distinctiv al autenticității. Dacă Biblia ar fi fost produsul „editorilor” de mai târziu, așa cum pretinde Ipoteza Documentară[7], ei cu siguranță ar fi modificat acest lucru pentru a se potrivi cu propria lor înțelegere. În absența unei revelații divine, a avea „zi” fără soare ar fi fost în general de neconceput în vremurile străvechi. În mod similar, Hamilton subliniază natura neobișnuită a poveștii, prin care:
Crearea luminii anticipează crearea luminii solare. În cele din urmă, sarcina de a separa lumina de întuneric va fi încredințată luminătorilor cerești (v. 18). Este inutil să explicăm o astfel de afirmație ca una care reflectă ignoranța științifică. Ceea ce afirma autorul este că Dumnezeu a făcut ca lumina să strălucească dintr-o altă sursă decât soarele în primele trei „zile”.[8]
Faptul ca soarele să apară după lumină ar fi fost probabil foarte semnificativ pentru viziunile păgâne asupra lumii, care tindeau să se închine soarelui ca sursă a întregii vieți. Dumnezeu pare să explice clar că soarele este secundar față de Sine ca sursă a tuturor lucrurilor. El nu „are nevoie” de soare pentru a crea viață, spre deosebire de credințele antice.
Sfinții Părinți știau cel mai bine
De fapt, scriitorii bisericești timpurii au folosit creația istorică a soarelui din ziua a patra ca o polemică, adică o respingere agresivă a păgânismului. De exemplu, în secolul al II-lea, Teofil, episcopul Antiohiei, a scris într-o lucrare apologetică către savantul magistrat păgân Autolycus:
În a patra zi au apărut luminătorii. Deoarece Dumnezeu este preștiutor, a înțeles prostiile filosofilor nebuni care urmau să spună că lucrurile produse pe pământ vin din stele, ca să-L dea deoparte pe Dumnezeu. Prin urmare, pentru ca adevărul să poată fi demonstrat, plantele și semințele au apărut înaintea stelelor. Căci ceea ce vine în existență mai târziu nu poate cauza ceea ce este anterior.[9]
În secolul al IV-lea, Vasile cel Mare a comentat același pasaj:
Cerul și pământul au fost primele; după ele a fost creată lumina; ziua se deosebise de noapte, apoi apăruse firmamentul și elementul uscat. Apa fusese adunată în rezervorul care i-a fost atribuit, pământul a început să producă, făcuse să germineze multe feluri de ierburi și era împodobit cu tot felul de plante. Totuși, soarele și luna încă nu existau, pentru ca cei care trăiesc în necunoașterea lui Dumnezeu să nu considere soarele drept originea și părintele luminii sau făcătorul a tot ceea ce crește din pământ. De aceea a fost o a patra zi, apoi Dumnezeu a spus: „Să fie luminători pe tăria cerului.”[10]
Rețineți că acesta este diferit de un argument obișnuit împotriva Facerii ca istorie, prin faptul că este doar o polemică împotriva păgânismului. În realitate, Facerea însăși este o narațiune istorică, iar acești părinți ai bisericii s-au bazat pe această istorie adevărată ca bază pentru polemica lor împotriva falselor mituri ale păgânismului.
Deci, nu numai că „zilele dinaintea soarelui” nu prezintă nicio problemă științifică pentru acestea ca fiind zile reale, se pare că ordinea acestor evenimente de creație a fost deosebit de importantă și în alte moduri.
Autor: Jonathan Sarfati
Sursa: Creation.com | Literal days before the sun
[1] Calvin, J., Genesis, p. 76–77, 1554/1984.
[2] Calvin, Ref. 1, p. 83.
[3] Luther, M., Luther’s Works, Vol. I: Commentary on Genesis 1–5, Pelikan, J., (Ed.) Concordia, St Louis; vedeți comentariile sale referitoare la versetele 1:5–6 și 1:14ff, 1958.
[4] Wesley, J., Sermon 56: God’s Approbation of His Work, 1872; wesley.nnu.edu.
[5] Lewis, J.P., The Days of Creation: An Historical Survey, JETS 32: 449, 1989.
[6] Ibn Ezra, Commentary on the Pentateuch, Genesis (Bereshit), tradus și editat de Strickman, H.N. și Silver, A.M., Menorah Publishing Co., p. 33 și nota de subsol, 1999; cf. Creation days and Orthodox Jewish tradition.
[7] Vedeți Grigg, R., Did Moses really write Genesis? Creation 20(4):43–46, 1998, și Holding, J.P., Debunking the documentary hypothesis, J. Creation 19(3):37-40, 2005.
[8] Hamilton, V.P., The Book of Genesis, cap. 1–17, p. 121, 1990.
[9] Theophilus, To Autolycus 2:15, AD 181, Ante-Nicene Fathers 2:100.
[10] Sf. Vasile cel Mare, Hexaimeron 6:2.
