Numărând stelele

Oamenii au fost dintotdeauna fascinați de stele și mulți au încercat să le numere. Când Dumnezeu i-a promis lui Avraam că va avea nenumărați urmași, El a făcut o comparație izbitoare:

Privește la cer și numără stelele, de le poți număra!” Și a adăugat: „Atât de mulți vor fi urmașii tăi! (Facerea 15:5).

Numărul total de stele individuale vizibile cu ochiul liber atât în emisfera cerească nordică, cât și în cea sudică este de aproximativ 6000. Astfel, într-o noapte senină se pot vedea cel mult 3000 de stele în același timp. Sunt toate stelele? Odată cu apariția telescoapelor, au fost descoperite foarte multe stele necunoscute anterior. Galileo (1564–1642), folosind telescopul său de casă, a observat de zece ori mai multe stele, până la 30 000.

Astăzi s-a descoperit că galaxia locală Calea Lactee (din care face parte soarele nostru) conține 200 000 de milioane de stele. Ce rezultat uluitor! Dacă cineva ar fi putut număra trei stele pe secundă, într-o 100 de ani ar fi numărat mai puțin de cinci procente din acest număr.

Galaxia noastră cuprinde nu numai o mulțime de stele inimaginabile, dar dimensiunea acestei benzi de stele strălucitoare de pe cer este, de asemenea, uluitoare. Se spune că diametrul său este de 100 000 de ani lumină.

Distanțele astronomice sunt prea mari pentru a fi măsurate în kilometri, așa că se folosesc în schimb ani-lumină. Un an-lumină este distanța pe care o parcurge o rază de lumină într-un an. La o viteză de 300 000 de kilometri pe secundă, înseamnă 9,46 milioane de milioane de kilometri.

Putem înțelege cu adevărat o dimensiune atât de imensă? Și aceasta nu este singura galaxie. Cu ochiul liber putem vedea încă trei, și anume cei doi Nori ai lui Magellan din apropierea polului ceresc sudic și galaxia Andromeda din constelația omonimă. Se crede că galaxia Andromeda se află la 2,25 milioane de ani lumină de noi.[1]

Emisia sa totală de lumină este de 2500 de milioane de ori mai mare decât cea a soarelui. Însă la această distanță, stelele (spre deosebire de galaxii), care au aceeași luminozitate (emisie luminoasă) ca și soarele, nu mai pot fi observate cu ajutorul telescoapelor optice. Galaxia Andromeda este cel mai îndepărtat obiect din univers care poate fi văzut cu ochiul liber, cu excepția supernovei ocazionale.

Numeroase galaxii au fost descoperite prin expunerea prelungită a plăcilor fotografice [și odată cu apariția telescoapelor avansate, cum ar fi telescopul James Webb situat în spațiu]. Numărul total descoperit până acum este probabil de aproximativ câteva sute de mii de milioane și poate ajunge chiar la câteva milioane de milioane.

Numărul total de stele din universul observabil este estimat la 10²⁵ (1 urmat de 25 de zerouri). Nimeni nu știe numărul real.

Ce spune Biblia despre numărul stelelor? Ieremia scrie:

Precum e nenumărată oștirea cerească și nenumărat nisipul mării, așa voi înmulți neamul lui David, robul Meu, și al leviților celor ce-Mi slujesc Mie. (Ieremia 33:22)

La acea vreme, când oamenii învățați erau convinși că există doar aproximativ 3000 de stele, Ieremia a scris că nimeni nu va putea număra stelele. Să luăm în considerare un dialog imaginar dintre Ieremia (I) și un astronom binecunoscut (A) al acelei zile, cu aproximativ 600 de ani înainte de Hristos:

A: Ieremia, scrii despre numărul de stele de parcă ai ști ce spui. Eu și colegii mei am studiat de multă vreme astronomia și zilnic ne preocupăm de stele. Cercetările noastre au făcut din astronomie cea mai avansată știință. Chiar și regii apreciază și respectă descoperirile noastre.

I: Poate ai descoperit multe lucruri, dar te înșeli în privința numărului de stele.

A: De unde știi? Nu ai studiat astronomia, nici măcar un singur semestru. Deci nu vorbi despre lucruri pe care nu le înțelegi!

I: Da, desigur că studiile mele au fost într-un domeniu total diferit. Dar tot susțin că nimeni nu este în stare să numere stelele, pentru că însumează un număr atât de mare, similar cu numărul firelor de nisip de pe plajă.

A: Am finalizat recent un studiu al numărului de stele de pe cer, angajând colegii noștri mai tineri a căror vedere este clară și neafectată. Nu au ratat nicio stea, iar numărul lor a fost de 3000. Revizuiește-ți textul biblic; a fost infirmat de descoperirile noastre științifice.

I: Încă susțin că am scris adevărul. Nu sunt un expert, dar Îl cunosc pe Cel Care a creat stelele. El mi-a spus și eu Îl cred.

Este de remarcat faptul că abia acum, în secolul al XX-lea, putem aprecia pe deplin importanța astronomică a unor astfel de afirmații biblice. Se cuvine să avem încredere în afirmațiile biblice și în alte cazuri.

Să încercăm să vizualizăm numărul de stele menționat mai sus (adică 10²⁵). Nicio ființă umană nu trăiește suficient de mult pentru a număra un număr atât de mare, așa că vom folosi un calculator. Poate face 10 000 de milioane de calcule într-o secundă, ceea ce este rapid! Chiar și la această viteză mare ar fi nevoie de 30 de milioane de ani de numărare fără oprire pentru a număra stelele, dar niciun computer nu ar putea rezista atât de mult. Dumnezeu a prezis rezultatul unui astfel de efort prin profetul Său Ieremia; stelele sunt, în toate cazurile, nenumărate, spune Biblia, la fel ca firele de nisip de pe malul mării.

Isaia ne spune că gândurile și căile lui Dumnezeu sunt mult mai înalte decât ale noastre (Isaia 55:8–9). Nu numai că gândurile Lui sunt mai înalte decât ale noastre, ci și mult mai rapide. El poate număra stelele! Și El a făcut exact acest lucru; ba chiar a dat fiecăreia un nume:

Cel ce numără mulțimea stelelor și dă tuturor numele lor. (Psalmul 146:4)

Chiar și următorul verset arată măreția Sa:

Mare este Domnul nostru și mare este tăria Lui și priceperea Lui nu are hotar.

Și totuși, El este preocupat și de fiecare ființă umană. Acest lucru este exprimat clar în Psalmul 8:3–6:

Când privesc cerurile, lucrul mâinilor Tale, luna și stelele pe care Tu le-ai întemeiat, îmi zic: Ce este omul că-ți amintești de el? Sau fiul omului, că-l cercetezi pe el? Micșoratu-l-ai pe dânsul cu puțin față de îngeri, cu mărire și cu cinste l-ai încununat pe el. Pusu-l-ai pe dânsul peste lucrul mâinilor Tale, toate le-ai supus sub picioarele lui.

În schimb, alte viziuni asupra lumii pictează un tablou sumbru.[2] De exemplu, F. M. Wuketits scrie:

„Universul este la fel de surd la plângerile noastre, precum și la expresiile noastre exuberante de bucurie. Nimeni acolo, în limitele infinite ale cosmosului, nu va fi trist când o anumită specie [referindu-se la oameni] își încheie procesul de auto-exterminare. Îmi pare rău, dar aceasta este singura concluzie pe care aș putea să o public despre evoluția gândirii.”

La fel de sumbră și falsă este concluzia filozofului german Immanuel Kant din secolul al XVIII-lea că universul nemăsurat de mare ne distruge importanța. Dacă ar fi crezut unele dintre versetele din Psalmul 8, ar fi ajuns la o concluzie cu totul diferită despre semnificația noastră în acest univers vast.

Nu suntem proscriși cosmici, așa cum a susținut filozoful ateu din secolul al XIX-lea Nietzsche, nici nu suntem „țigani la marginea universului”, așa cum a susținut biologul ateu francez din secolul al XX-lea Jacques Monod.[3] Dimpotrivă, suntem iubiți de Tatăl nostru în cer, prin Iisus Hristos, dacă credem în Mântuirea Lui prin Har.

Heinz Kaminski, care a fost timp de mulți ani director al observatorului Bochum, a fost întrebat cândva ce gânduri avea atunci când și-a îndreptat telescopul spre cer. El a răspuns parțial:[4]

„Astronomii l-au redus pe om la un nimic atomic; a fost târât încontinuu afară și lăsat să stea singur ca un vierme la 17 000 de milioane de ani lumină. El este copleșit de stelele enorme și de distanțele mari. Lui însuși pare mic și nesemnificativ. Oamenii deștepți au uitat că această ființă umană slabă ocupă un loc important în ochiul Creatorului, așa cum se poate citi în Biblie. Când Dumnezeu a creat pământul… apoi a creat omul și i-a dat niște firimituri din măreția propriului său Duh. Și aceste firimituri ne permit să înțelegem ceva din logistica întregului sistem. Dacă nu am fi purtat această scânteie creativă, nu am fi putut să analizăm legile universului și nici să le înțelegem efectele.”

Universul în imensitatea lui a fost creat special pentru noi, oamenii, ca să putem vedea și aprecia Slava și Puterea lui Dumnezeu. El este atât de mare încât nu a fost nevoie de mai mult efort pentru a crea zece stele față de una, sau o mie, sau chiar 10²⁵. El nu S-a străduit, nici nu a transpirat. Cuvintele lui creatoare au fost suficiente:

Că El a zis și s-au făcut, El a poruncit și s-au zidit. (Psalmul 32:9).

Articolul de mai sus a fost adaptat din ediția în limba engleză a cărții Dr. Gitt, Stars and their Purpose (Signposts in Space) (n.t., Stele și scopul lor (Semne în spațiu)).

Autor: Werner Gitt
Sursa: Creation.com | Counting the stars

Traducător: Cristian Monea

[1] Trebuie remarcat faptul că măsurarea distanțelor foarte mari este supusă unei mari incertitudini, atât din cauza acurateței limitate a măsurătorilor, cât și a presupusului sens al deplasării spre roșu. Acest articol folosește distanțele publicate, cu rezerva că nu sunt cu adevărat de încredere. Cu toate acestea, la un ordin de mărime, acestea sunt probabil estimări rezonabile. [Referitor la problema unei creații de acum mii de ani în care putem vedea stele la milioane de ani lumină distanță, vedeți Batten, D., Distant starlight and the biblical timeframe; Answering a most-asked question—Nd.]

[2] F.M. Wuketits, Evolutionäre Erkenntnistheorie als neue Synthese, Herrenalber Texte Nr. HT 52:40, 1983.

[3] J. Monod, Zufall und Notwendigkeit (Chance and Necessity), Deutscher Taschenbuchverlag, dtv, München, Edition a 3-a, p. 151, 1977.

[4] R. Holbe, Zeitgeist Knaur, p. 106–107, 1991.