Oamenii evoluează?
Unii evoluționiști susțin că o arteră suplimentară tot mai des întâlnită în antebrațul unor oameni este o dovadă a evoluției.[1]
Când oamenii se dezvoltă în uter, o singură arteră (artera mediană) se întinde de-a lungul antebrațului. Aceasta furnizează sânge mâinii și antebrațului. În jurul săptămânii a 8-a de sarcină, această arteră începe să dispară, prin „moartea” celulară ordonată și planificată numită apoptoză.[2] Este înlocuită de arterele radiale și ulnare. Aceasta este o parte importantă a procesului normal de dezvoltare.
Artera mediană uneori nu reușește să regreseze. În acest caz, persoana rămâne cu toate cele trei artere pe viață. Se crede că acest eșec se datorează cel mai probabil unei mutații (o greșeală genetică moștenită accidental) sau, uneori, din cauza bolilor materne din timpul sarcinii.
Până la o treime din adulții de astăzi păstrează această arteră, ceea ce o face mult mai comună decât în trecut. Această concluzie a rezultat în urma unui mic studiu care datează din 1846, când doar aproximativ unul din nouă adulți avea această arteră.
Presupunând că această creștere este reală, reprezintă o dovadă a evoluției? Artera suplimentară este de fapt opusul. Este rezultatul unei defecțiuni a mecanismului care reglează dispariția arterei fetale. Când acest eșec se datorează unui defect genetic, aceasta reprezintă pierderea de informații care guvernează procesul.
În ciuda afirmației de selecție naturală/evoluție în acțiune, a avea artera suplimentară nu pare să ofere niciun avantaj semnificativ de supraviețuire. Singurul „avantaj” real identificat pare să fie faptul că chirurgii sunt capabili să o „recolteze” pentru a fi utilizată ca grefă arterială în altă parte. Dar acest lucru nu este relevant pentru succesul reproductiv (a avea mai mulți descendenți, prin urmare a fi favorizat de selecție). În concluzie, este irelevant în orice discuție despre evoluție.
Din experiența de zi cu zi a celor mai mulți oameni, care au doar cele două artere, (radială și ulnară), este evident că acestea asigură o cantitate suficientă de sânge pentru antebrațul și mâna noastră. Acest lucru este cunoscut de mult timp anatomiștilor și este confirmat în continuare de faptul că artera mediană poate fi îndepărtată în siguranță pentru astfel de operații.
În orice caz, artera mediană la adulți provoacă probleme. Acesta însoțește nervul median în trecerea prin tunelul carpian al încheieturii mâinii. Presiunea excesivă asupra nervului median provoacă sindromul de tunel carpian întâlnit la milioane de oameni. Acest lucru necesită adesea o intervenție chirurgicală. Prezența unei structuri suplimentare (artera) în tunel poate face această problemă mai probabilă.
Unele dintre celelalte aspecte negative ale persistenței acestei artere includ „tromboza, anevrismul, calcificarea sau ruptura traumatică” a arterei.[3] Toate sunt dezavantaje, nu avantaje – deci, opusul evoluției.
Desigur, acestea ar avea probabil doar un efect slab, dacă este cazul, asupra supraviețuirii/succesului reproductiv. Așadar, ar fi de așteptat ca selecția naturală să nu poată elimina un astfel de defect ușor dăunător dintr-o populație, permițându-i să persiste și chiar să crească – deși motivele unei creșteri de această amploare (se presupune că de la 10% la 30% din populație) sunt până acum neclare cercetătorilor.
În concluzie
Nu a fost produsă nicio caracteristică nouă de design și singurul lucru care pare să se întâmple este deteriorarea unui proces de reglare existent. Acest fapt este opusul evoluției și mai mult în conformitate cu „de-evoluția”.
Autor: Joel Tay
Sursa: Creation.com | Humans evolving?
[1] Anderson, E., Humans Evolving? Armed with the evidence, the story breaks down; evolutionnews.org, 13 Oct 2020.
[2] Bell, P., Apoptosis: cell ‘death’ reveals creation, J. Creation 16(1):90–102, 2001; creation.com/apoptosis.
[3] Liberatore, S., Humans are STILL evolving: Scientists discover increase in the prevalence of a forearm artery that babies born before the 1800s lost after birth; dailymail.co.uk, 9 Oct 2020.
