Cele 6 zile ale Creației au avut fiecare câte 24 de ore, nu milioane sau miliarde de ani

Un argument adus adesea de oamenii¹ care se îndoiesc că Dumnezeu a creat lumea în șase zile obișnuite de rotație a pământului este că „ziua” poate însemna o perioadă de timp mai lungă de 24 de ore, adică o zi non-literală.

„În ziua tatălui meu…”, spun ei, și indică și pasaje din Biblie, precum Facerea 2, 4 – „ ziua când Domnul Dumnezeu a făcut cerul şi pământul.”. De asemenea, s-ar putea referi la Numerii 7:10 – „în ziua miruirii lui” – care se referă la cele doisprezece zile de sacrificiu la sfințirea templului.² (toate versetele în limba engleză sunt din varianta KJV³) „Vezi?”, Susțin ei, „în acele cazuri „zi” nu înseamnă o zi de 24 de ore, ci se referă clar la o perioadă prelungită, mai lungă decât o zi.”

Cu privire la acest aspect, au absolut dreptate. „Ziua” poate însemna uneori altceva decât o zi de 24 de ore. Se poate referi într-adevăr la o perioadă mai lungă de 24 de ore, după cum spun și ei. Uneori ziua este mai scurtă decât 24 de ore, adică referindu-ne doar la orele de zi-lumină. Dar de multe ori „zi” înseamnă o zi obișnuită de 24 de ore și contextul este cel care determină acest lucru.

De exemplu, luați în considerare cele trei apariții ale cuvântului „zi” în următoarea propoziție:

În ziua tatălui meu,

a fost nevoie de șase zile pentru a conduce o mașină în această mare țară a noastră,

conducând doar în timpul zilei.

Prima instanță a cuvântului „zi” – „În ziua tatălui meu…” – este o perioadă nedeterminată mai lungă de 24 de ore, cel mai adesea referindu-se la perioada sau epoca în care „tatăl meu” a trăit. A treia apariție a cuvântului „zi”, în încheierea propoziției – „conduce doar în timpul zilei” – este o perioadă limitată doar la orele de zi, adică în timpul zilei.

Dar a doua apariție a cuvântului „zi” din afirmația de mai sus – „a durat șase zile” – se referă inevitabil la o perioadă de 24 de ore. Cheia contextuală pentru aceasta este numărul care precede cuvântul „zi” aici. „Șase zile” înseamnă șase zile. Șase zile obișnuite de rotație a pământului. Iar informațiile ulterioare: „conducând doar în timpul zilei” sunt o confirmare suplimentară – dacă este nevoie.

Întorcându-ne acum atenția asupra relatării biblice a creației, să examinăm contextul zilelor Facerii în lumina principiilor prezentate mai sus. Am ales în mod intenționat să cităm din KJV, întrucât toate cele trei contexte ale cuvântului englezesc „day” sunt, de asemenea, dovezi.

„Ziua” din referatul Facerii

Cuvântul „ziuă” din Facerea cap. 1 apare prima dată în versetul 5, unde este folosit de două ori:

„Lumina a numit-o Dumnezeu ziuă, iar întunericul l-a numit noapte. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua întâi.”

Contextul arată clar că prima apariție a cuvântului „ziuă” („Lumina a numit-o Dumnezeu ziuă”) se referă la perioadă de zi lumină. Următoarea apariție este cu un număr, „ziua întâi”. Aceasta este o zi obișnuită – iar celelalte informații despre „seară” și „dimineață” sunt o confirmare suplimentară – dacă este nevoie. De fapt, „Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua întâi” este o afirmație definitorie. (Consultați caseta de mai jos: „Prima zi” / „O zi”.) Definește „ziua” evreiască (seara-apoi dimineața) – de ex. așa cum se vede în graba de a lua trupul lui Iisus de pe cruce înainte de apusul soarelui, începerea Sabatului (Ioan 19:31, cf. Deuteronom 21: 22–23 / Galateni 3:13).

„Seara… dimineața… prima zi”. În mod similar, acest model de seară-dimineață-număr-zi este, de asemenea, evident pentru Ziua 2 a Creației în Facerea 1 (v. 8):

Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a doua.

Și pentru ziua a 3-a, de asemenea, zi-dimineață-număr-zi (v. 13):

Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a treia.

Și din nou pentru Zilele 4, 5 și 6:

Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a patra. (v. 19)

Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a cincea. (v. 23)

Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a şasea. (v. 31)

Repetarea atentă a acestui model de seară-dimineață-număr-zi pentru toate cele șase zile din Săptămâna Creației nu lasă loc de îndoială că cele șase zile sunt zile obișnuite de rotație a pământului.

Iar referințele la „ziua a șaptea” (Facerea 2: 2,3), fiind zi cu număr, înseamnă, de asemenea, că Ziua 7 a fost și ea o zi obișnuită de rotație a pământului.⁴

Deci, vedem că referatul Săptămânii Creației folosește „ziuă” pentru a exprima „zi-lumină”, adică mai puțin de o zi de 24 de ore (Facerea 1: 5a, de asemenea, vv. 14a, 16,18); și în alte cazuri, înseamnă o rotație obișnuită a pământului de 24 de ore (Facerea 1: 5b, 8, 13, 19, 23, 31, 2: 2,3); și, în sfârșit, în Facere 2:4, vedem „ziua” în conformitate cu utilizarea din expresia „în ziua tatălui meu”, adică o perioadă mai mare de 24 de ore.

„Iată obârşia cerului şi a pământului de la facerea lor, din ziua când Domnul Dumnezeu a făcut cerul şi pământul.”

Este cu siguranță evident că „ziua” aici în Facerea 2:4 nu se poate referi la o zi literală de 24 de ore, deoarece referatul până în acest moment a lămurit că au existat șase zile (literale) ale Creației. Deci, vedem că chiar și atunci când luăm în considerare doar redarea în limba engleză, contextul este evident dacă „day” se referă la o zi de rotire a Pământului, o zi sau o perioadă mai lungă de 24 de ore.

Dar atunci când avem în vedere ebraica originală, vedem în plus că există un context gramatical complet diferit în Facerea 2:4. Spre deosebire de modul în care יום (yôm-zi) este folosit în Facere 1: 1–2: 3 unde este un substantiv singular, absolut „zi”, în Facerea 2:4 este un substantiv singular, construit „ziua” așa cum este prefixat de ב (bə) astfel ביום (bəyôm). (Pentru mai multe detalii, vezi Does Genesis 2:4 refute literal creation days?)⁵ Aceasta este adesea o expresie idiomatică (un cuvânt mai precis decât „figurat”) pentru „când”. De aici acele versiuni în limba engleză, cum ar fi NIV⁶, care traduc bəyôm în Facere 2:4⁷ cu cuvântul: „când”, oglindind cu exactitate sensul ebraic. De fapt, unii savanți ebraici descriu expresia „din ziua când” care traduce pe bəyôm din Facerea 2:4 ca fiind o traducere greșită⁸.

Un „text-dovadă” definitiv pentru creația de 6 zile: Ieșirea 20: 8–11

Pe lângă faptul că folosesc argumentul „în ziua tatălui meu” în mod defectuos, oamenii care se împotrivesc creației obișnuite de șase zile citează adesea versetul 2 Petru 3: 8:

„… o singură zi, înaintea Domnului, este ca o mie de ani şi o mie de ani ca o zi.“

Aceștia încearcă să argumenteze faptul că săptămânile creației ar fi putut fi „zilele lui Dumnezeu” nedeterminate. Dar din context, este clar că 2 Petru 3: 8 nu are nicio legătură cu zilele creației. (Mai degrabă, este vorba despre a doua venire a lui Hristos.) De asemenea, aceasta nu definește o „zi”, deoarece nu spune că o zi este o mie de ani, ci mai degrabă o zi este ca o mie de ani. Învăță că Dumnezeu nu este legat de timp așa cum suntem noi (pentru că El este Creatorul timpului în sine). Pentru Creatorul etern al timpului, o perioadă scurtă de timp și o lungă perioadă de timp pot fi identice. Petru se referă probabil la Psalmul 89: 4, care exprimă aceeași idee:

„Că o mie de ani înaintea ochilor Tăi sunt ca ziua de ieri, care a trecut şi ca straja nopţii.”

Dacă o „zi” ar fi într-adevăr o mie de ani, atunci la fel am putea spune și de cele trei ore de „veghe”! (Matei 14:25). Pentru mai multe detalii consultați 2 Peter 3:8—“one day is like a thousand years” și “The days were ‘God’s days’ not ‘man’s days’”.

Totuși, cel mai eficient și definitiv „text-dovadă” pentru crearea obișnuită de 6 zile este Ieșirea 20: 8–11 (a 4-a poruncă). Cu siguranță mulți susținători ai zilelor „nedeterminate” ale Facerii sunt adesea surprinși atunci când li se arată acest text (ca și cum l-ar vedea pentru prima dată):

„Adu-ți aminte de ziua odihnei, ca s’o sfințești. Șase zile să lucrezi; în ele fă-ți toate treburile, dar ziua a șaptea este odihna Domnului, Dumnezeului tău; în ea să nu faci nici o muncă, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici sluga ta, nici slujnica ta, nici boul tău, nici asinul tău, nici orice dobitoc al tău, nici străinul ce poposește la tine, fiindcă’n șase zile a făcut Domnul cerul și pământul, marea și toate cele ce sunt într’însele, iar în ziua a șaptea S’a odihnit. De aceea a binecuvântat Dumnezeu ziua a șaptea și a sfințit-o.”

În acest pasaj, este explicit că cele șase zile de creație au fost aceleași tipuri de „zile” ca cele șase zile pentru munca umană aici pe Pământ. Nu au fost „zile ale lui Dumnezeu” sau zile marțiene sau zile venusiene.⁹ Venus, Marte, stelele și celelalte planete nici nu au existat până în ziua a 4-a – planeta „Pământ” este menționată în mod specific în Facerea 1: 1,2. Zilele creației în Facerea și în Ieșire 20: 8–11 sunt zile ale Pământului. Universul a fost creat în șase zile consecutive, zile cu lungime normală pe Pământ, la fel ca cele din săptămâna de lucru de șase zile definită de Dumnezeu în Ieșire 20: 8–11 (și 31:17).

Cu câteva zile înainte de Soare

Unii oameni care susțin un pământ vechi spun că Zilele 1-3 nu ar fi putut fi literalmente zile, deoarece soarele nu a fost decât în ziua a 4-a. Ei spun că, deoarece soarele este necesar pentru ciclul zi-noapte, niciuna din zilele creației nu este literală.

Cu toate acestea, acest argument este respins cu ușurință. Iată un extras din „“Six days? Really?”— capitolul 2 al cărții The Creation Answers Book:”:

Soarele nu a fost creat până în ziua a 4-a, deci cum au putut fi primele trei zile, zile obișnuite? Facerii luminii înainte de soare a fost remarcată de sfinții părinții ai Bisericii timpurii dar și de reformatorii de mai târziu, fără nicio problemă, dar unii o remarcă astăzi, ca și cum creaționistii nu s-ar fi gândit niciodată la asta. De exemplu. în 180 d.Hr., Teofil din Antiohia a remarcat că este o prostie să te închini la soare, deoarece Dumnezeu a făcut plantele înainte de soare, iar Sfântul Vasile a spus la fel [în secolul al IV-lea].¹⁰

Cea mai de bază definiție a unei zile este „timpul necesar ca Pământul să facă o rotație completă pe axa sa”. Tot ce avem nevoie pentru o zi este pământul care se rotește. Pentru a demarca ziua cu seara și dimineața, atunci avem nevoie de o sursă direcțională de lumină, astfel încât pământul rotativ să provoace ciclul de noapte și de zi descris pentru fiecare zi în Facerea 1. Biblia spune că în ultima parte a primei zile, după perioada întunericului (Facerea 1: 1-2), Dumnezeu a spus: „Să fie lumină” și a fost lumină (v. 3). Deci avem o sursă de lumină și un Pământ rotitor și avem zile care se întâmplă: și a fost seară și a fost dimineață, zi una.

Cei care pretind că primele zile ar fi trebuit să aibă o lungime diferită trebuie să presupună că Dumnezeu a schimbat viteza de rotație a pământului pe axa sa, când a creat lumina mare ca purtători de lumină (Facerea 1:14), ceea ce este puțin probabil.

Scriptura nu indică faptul că zilele au fost diferite: aceeași formulă se aplică pentru Zilele 2 și 3 ca și pentru Zilele 4 și 5 (a fost seară și a fost dimineață, a doua / a treia / a patra / a cincea zi).

Doar 3 zile, fără „ani”, înainte de ziua a 4-a

În ziua întâi a săptămânii Creației, Dumnezeu creează lumină, apoi separă lumina (ziua) de întuneric (noaptea) – Facerea 1: 3–5. Dar din ziua a 4-a, Dumnezeu instituie soarele și luna pentru a separa („împărți”) ziua de noapte – Facere 1: 14-18:

„Şi a zis Dumnezeu: „Să fie luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pe pământ, să despartă ziua de noapte şi să fie semne ca să deosebească anotimpurile, zilele şi anii, și să slujească drept luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pământul. Şi a fost aşa. A făcut Dumnezeu cei doi luminători mari: luminătorul cel mai mare pentru cârmuirea zilei şi luminătorul cel mai mic pentru cârmuirea nopţii, şi stelele. Şi le-a pus Dumnezeu pe tăria cerului, ca să lumineze pământul, să cârmuiască ziua şi noaptea şi să despartă lumina de întuneric. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.”

Rețineți că soarele și luna trebuie să funcționeze nu numai ca „lumini”, ci și ca „semne ca să deosebească anotimpurile, zilele şi anii” (Facerea1: 14b). Încă o dată în referatul facerii avem „zile” obișnuite care înseamnă zile obișnuite – ar fi fără sens ca cineva să traducă acest verset cu „semne ca să deosebească anotimpurile, zilele şi anii geologici”. Deci, din ziua a 4-a, o rotație a Pământului pe axa sa în raport cu soarele este egală cu o zi (vezi în raport cu sursa de lumină interimară anterioară pe care Dumnezeu a oferit-o în zilele 1-3) și o orbită în jurul soarelui este egală cu un an. Încă de la începutul universului, Pământul a orbitat soarele de aproximativ 6.000 de ori (vezi How does the Bible teach 6,000 years? și răspunsurile date criticilor acestui articol: 6,000 years of biblical history: Questions and answers), este o cronologie de mii de ani, nu de milioane, pe care și Iisus însuși o afirma (vezi….)

Așadar, orice apelare la argumentul „În ziua tatălui meu…” (argumente pentru un pământ vechi) nu au nicio justificare scripturistică.

„Ziua Întâi” / „O zi”

În traducerea versetului din Facere 1: 5 din limba ebraică originală, majoritatea versiunilor în engleză ale Bibliei se potrivesc cu KJV spunând „ziua întâi”. O excepție este NASB¹¹, care spune: „Și a fost seară și a fost dimineață, o zi”.

Care dintre aceste redări englezești – „ziua întâi” sau „o zi” – oglindesc îndeaproape textul ebraic?

Numerele cardinale versus cele ordinale în ebraica originală din Facere cap. 1

Numerele pentru zilele 2–6 din referatul Săptămânii Creației din cartea Facerii au forma ebraică a unui număr ordinal,^12,13 – adică. zilele sunt numerotate a doua (שני shenî), a treia (שלשי shlîshî), a patra (רביעי rveiyi), a cincea (חמישי chamîshî) și a șasea (ששי shishî).

Dar există o diferență cheie cu Ziua 1 a Săptămânii Creației. Acest lucru se datorează faptului că Facerea 1: 5 în ebraică nu spune „ziua întâi” (care ar fi יום ראשון yôm ri´shon) – adică zi cu număr ordinal – dar în schimb este „o zi”, (יום אחד yôm echad) – adică zi cu număr cardinal. Acesta este primul moment din istoria înregistrată în care cineva a rostit cuvântul „zi” cu un număr – astfel încât redarea numărului cardinal în NASB este corectă.

Rețineți că o zi poate fi doar „prima” dacă mai sunt și alte zile. La începutul Săptămânii Creației, nu a fost decât acea zi. De asemenea, Dumnezeu însuși în Facerea 1: 5 definește ce este o zi: un ciclu de întuneric (noapte) și lumină (în timpul zilei), „a fost seară și a fost dimineață, o zi”. O rotație a pământului este egală cu o zi. Întreaga creație s-a finalizat în timpul necesar pentru ca pământul să se rotească doar de șase ori. Șase zile obișnuite de rotație a pământului.¹⁴ Sfântul Vasile cel Mare (329-379 d.Hr.) a arătat acest lucru cu mult timp în urmă într-o omilie la cele 6 zile ale creației:

“Pentru ce n-a spus: “ziua întâia” ci: “zi una”? Doar era firesc să o numească: “ziua întâi”, că avea să-i adauge ziua a doua, a treia, a patra, pentru că era în fruntea celor care vin după ea.

A spus “una”, sau pentru că voia să determine măsura zilei și a nopții, unind timpul zilei și al nopții, ca să se plinească durata celor douăzeci și patru de ore ale unei zile care cuprinde negreșit și ziua și noaptea, încât chiar dacă din princina schimbărilor mersului soarelui se întâmplă ca o zi să aibă mai multe ore ca cealaltă, totuși durata celor două, a zilei și a nopții, să se înscrie în timpul destinat lor; ca și cum Moisi ar fi spus: “zi una” este durata unei zile, măsura celor douăzeci și patru de ore.

Sau pentru că învârtirea cerului de la un semn până la același semn se face într-o singură zi, încât ori de câte ori este seară și dimineață în lume, potrivit învârtirii soarelui, această învârtire nu se face în mai mult timp, ci atât cât se împlinește durata unei zile;¹⁵

Autori: David Catchpoole și Jonathan Sarfati
Sursa: Creation.com | „In my father’s day…”

Traducător: Claudiu Balan

Referințe și note

[1] De exemplu. adepți ai Societății Watchtower, cunoscuți mai pe larg ca „Martorii lui Iehova”, care neagă divinitatea lui Hristos. Vedeți How to talk creation with a Jehovah’s witness.

[2] Numerii 7:12,18,24,30,36,42,48,54,60,66,72,78.

[3] KJV = King James Version (cunoscută și sub numele de „Versiunea autorizată”)

[4] Unii oameni cred greșit că a șaptea zi continuă. Vedeți și Is the seventh day an eternal day?

[5] Theologian: Genesis means what it says!—Jonathan Sarfati interviews Old Testament scholar Dr Robert McCabe, Creation 32(3):16–19, 2010. Vezi deasemenea Sarfati, J., Refuting Compromise (Updated and Expanded), Creation Book Publishers, 2011, pp. 70–71.

[6] New International Version 1984.

[7] Deasemnea în Facerea 2:17, 3:5, 5:1, 5:2 și Numeri 7:10, 84.

[8] Graves, D., … when Yahweh God made the earth and the heavens,”—a proposal for the right translation of כְּיוֹם [b^əyôm] in Genesis 2:4, Journal of Creation 23(3):119–122, 2009.

[9] Marte se rotește pe axa sa puțin mai lent decât Pământul, deci o zi marțiană este puțin mai lungă decât o zi pe Pământ. Cu toate acestea, Venus se rotește mult mai încet: o zi pe Venus durează 243 de zile pe Pământ! De fapt, o zi pe Venus este mai lungă decât un an venusian (timpul necesar pentru Venus să orbiteze Soarele). Vezi si Venus: cauldron of Fire și Mars: the red planet.

[10] Theophilus, To Autolycus 2:15, Sf. Vasile cel Mare, Hexaimeron 6:2.

[11] NASB = New American Standard Bible

[12] Numerele ordinale sunt utilizate pentru a se referi, de exemplu, la ordinea alergătorilor care termină o cursă – primul, al doilea, al treilea etc., spre deosebire de numerele cardinale: unu, doi, trei etc.

[13] La fel cum se întâmplă cu toate zilele numerotate ale sacrificiului templului în pasajul din Numeri capitolul 7 (vezi vv. 12,18,24,30,36,42,48,54,60,66,72,78) la care se face referire la începutul acestui articol.

[14] Și acest model de numerotare, inclusiv utilizarea deliberată a articolului definit pentru Ziua 6 (și Ziua 7 în Geneza 2: 2–3, precum și pentru toate zilele din pasajul Numerelor) subliniază în continuare acest lucru. Sarfati, J., The numbering pattern of Genesis, Journal of Creation 17(2):60–61, 2003; creation.com/numbering—after Steinmann, A., אחד as an ordinal number and the meaning of Genesis 1:5, Journal of the Evangelical Theological Society (JETS) 45(4):577–584, 2002.

[15] Sfântul Vasile cel Mare – Omilii la Hexaimeron, Colecția “Părinți și Scriitori Bisericești” vol. 17, Editura IMBOR, 1986, p.95.