Einstein, universul și Dumnezeu

Ales de revista Time drept „Persoana secolului”,1¹, din punctul lor de vedere, Albert Einstein² este faimos pentru multe lucruri (în afară de chipul lui pletos). Teoriile sale despre relativitatea specială și generală și formula sa pentru echivalența de masă și energie, E = mc², au schimbat pentru totdeauna părerile noastre despre timp și spațiu, lumină și gravitație, materie și energie. El este oarecum mai puțin cunoscut pentru remarca sa „Dumnezeu nu joacă zaruri cu universul.”

Dar ce a vrut să spună Einstein cu adevărat prin „Dumnezeu”? „Dumnezeul” lui a fost asemănător cu Dumnezeul Bibliei?

Influențele copilăriei

Deși este născut în 1879 din părinți germano-evrei, Albert nu a fost crescut în credința evreiască. A urmat o școală elementară catolică din apropiere în Munchen și apoi liceul local. Fiind un student destul de lent și visător, Albert s-a plictisit de subiecte non-științifice,³ și a învățat puțin în condițiile dure ale sistemului de învățământ german din stilul militar al secolului al XIX-lea. A crescut cu o aversiune față de disciplină și o suspiciune de-a lungul vieții față de toată autoritatea.

La 11 ani a trecut printr-o fază religioasă intensă, în timpul căreia nu a mâncat carne de porc și a compus cântece lui Dumnezeu, pe care le cânta singur în drum spre școală.

De la vârsta de 12 ani, Albert a citit cărți populare despre știință, a învățat el însuși algebra, geometria și calculul și a studiat Critica antiteistă a Rațiunii Pure a lui Immanuel Kant. În legătură cu această perioadă din viața sa, Albert a scris mai târziu:

„Prin citirea cărților științifice populare am ajuns curând la convingerea că multe din poveștile Bibliei nu pot fi adevărate. Consecința a fost un libertinaj (o exagerare) de gândire pozitiv(ă), combinată cu impresia că tineretul este înșelat în mod intenționat de către stat prin minciuni; a fost o impresie zdrobitoare… Este destul de clar pentru mine că paradisul religios al tinereții, care a fost astfel pierdut, a fost o primă încercare de a mă elibera de lanțurile… unei existențe care este dominată de dorințe, speranțe și sentimente primitive⁴.

Antiautoritarismul lui Albert și, probabil, și dorința sa de a scăpa de serviciul militar obligatoriu la 17 ani, l-au determinat să renunțe la cetățenia sa germană. La 28 ianuarie 1896, la vârsta de 16 ani, a devenit un om fără țară. Cererea sa de obținere a cetățeniei elvețiane a fost aprobată la 21 februarie 1900.

Studiile universitare, paternitatea și căsătoria

Din 1895 până în 1900, Albert a urmat Politehnica din Zurich în Elveția,⁵ atunci cea mai bună școală tehnică din Europa. Ocazional a participat la prelegeri, dar și-a petrecut mare parte din timp făcând propriile sale experimente în laboratorul excelent de fizică și citind despre ultimele progrese în fizică ale lui Hertz, Helmholtz și alți pionieri în știință. De asemenea, a aflat despre socialismul revoluționar de la prietenul său, Friedrich Adler (care în 1918 și-a obținut faima asasinându-l pe primul ministru al Austriei).

Albert s-a îndrăgostit de Mileva Maric, o unguroaică, și singura femeie student din clasa sa, care, deși destul de simplă, fiind șchioapă de un picior, dar nu și în cele ale flirtului, știa suficientă fizică pentru a putea avea conversații inteligente cu el. În 1901 a născut cu ea un copil nelegitim. S-a căsătorit cu Mileva în 1903, după ce și-a asigurat un post de examinator de brevete la Oficiul Elvețian de Brevete din Berna.⁶

În 1905, prestigiosul jurnal de la Berlin, Annalen der Physik, a publicat patru lucrări scrise de Albert între 17 martie și 30 iunie din acel an, în timpul liber!⁷ Prima, pentru care a primit Premiul Nobel 16 ani mai târziu, a descris modul în care lumina se poate comporta atât ca o undă cât și ca un flux de particule. A doua, despre dimensiunea atomilor, i-a adus un doctorat la Universitatea din Zurich.⁸ A treia, despre mișcare browniană, este fundamentul mecanicii statistice moderne, iar a patra a devenit baza pentru teoria sa specială a relativității. Aceasta s-a bazat pe „experimentele gândirii” lui Albert, cum ar fi ceea ce ar putea sau nu să vadă dacă se afla într-o navă spațială care călătorește cu viteza luminii.

În 1916, Albert a publicat „Fundația Teoriei Generale a Relativității”. Aceasta s-a bazat pe mai multe „experimente de gândire” prin care afirma că gravitația și accelerația produc efecte identice, fiind o consecință a deformării gravitației (distorsionare) atât în spațiu cât și în timp. Oamenii de știință erau în același timp uimiți dar și confuzi. Apoi teoria a părut a fi confirmată în timpul unei eclipse de soare în Indiile Occidentale, pe 29 mai 1919.⁹ Presa mondială a început să se refere la Albert ca „cel mai mare geniu de pe pământ”.

Credința lui Einstein în „divinitatea naturii”

Panteiștii cred că totul este Dumnezeu. Înseamnă că „Dumnezeu” devine un alt cuvânt pentru „totul” și pierde orice sens real – spunând că totul este „zinquth” este la fel de semnificativ. Albert Einstein a împărtășit explicit panteismul lui Spinoza, despre care Enciclopedia The Hutchinson Softback, 1996, scria: „Mintea și materia sunt două moduri ale unei substanțe infinite pe care ^Spinoza le-a numit Dumnezeu sau Natura, binele și răul fiind relativ.” Ca și New Age-ul și gândirea asiatică, aceasta este o credință „monistică”, care neagă în mod explicit un Creator în sensul normal al cuvântului, adică unul care a existat în prealabil (și este astfel independent de sau în „afară”) de ceea ce a fost creat.

Albert și Elsa

Căsătoria lui Albert și Mileva s-a destrămat treptat și în 1914 s-au despărțit. În 1918, procedurile de divorț au fost puse în mișcare, pe baza adulterului lui Albert cu verișoara sa divorțată Elsa Löwenthal,¹⁰ care l-a îngrijit în timpul unei perioade de boală. Curtea din Zurich a acordat divorțul la 14 februarie 1919 și a ordonat, printre altele, ca Albert să acorde recompensa monetară Milevei¹¹ de la un premiu Nobel, dacă și când îl va primi.¹²

Albert s-a căsătorit cu Elsa pe 2 iunie 1919, dar din nou a fost infidel.¹³ El a scris că admira un prieten decedat pentru că a trăit mulți ani în pace și „armonie durabilă cu o femeie – o întreprindere în care am eșuat de două ori mai degrabă disgrațios.”¹⁴

Premiul Nobel

În 1922, Albert a primit vestea oficială că a fost distins cu Premiul Nobel pentru fizică din 1921 pentru munca sa în fizică teoretică și efectul fotoelectric. Relativitatea, încă extrem de controversată, a fost exclusă în mod special.¹⁵

Oameni din toată lumea îi scriau acum lui Albert; unele dintre răspunsurile sale au scos la iveală caracterul său plin de umor. La Berlin, el a primit o scrisoare de la New York de la cineva care în treba: „Ar fi rezonabil să presupunem că în timp ce o persoană stă în cap – sau mai degrabă cu capul în jos – se îndrăgostește sau face alte lucruri nechibzuite?” Albert i-a răspuns: „Să te îndrăgostești nu este în niciun caz cel mai rău lucru pe care îl poate face un om – gravitația nu poate fi niciodată responsabilă pentru asta”.¹⁶

Cu altă ocazie, i s-a cerut să spune care este cheia succesului său. El a răspuns: „Dacă definim succesul cu A, aș spune că formula este A = X + Y + Z, X fiind munca și Y joaca”. „Și ce este Z?” „Să taci din gură”.¹⁷

În 1933, după ce Adolf Hitler a ajuns la putere, naziștii au lansat o campanie împotriva „științei evreiești” și au oferit o recompensă de 20.000 de mărci pentru asasinarea lui Albert.¹⁸ A emigrat în SUA și s-a stabilit la Princeton, New Jersey, devenind o celebritate super-științifică, și apoi cetățean american la 1 octombrie 1940.

Albert și „bomba”

În cea mai mare parte a vieții sale, Albert a fost un blând pacifist. Cu toate acestea, la 2 august 1939, după ce a aflat că oamenii de știință germani lucrează la descompunerea atomului de uraniu, el a semnat o scrisoare către președintele F.D. Roosevelt în care spunea:

„Acest nou fenomen ar duce, de asemenea, la construirea de bombe” și a cerut „rapid” măsuri active din partea Statelor Unite în cercetarea bombelor atomice.¹⁹

Proiectul Manhattan, care a produs primele bombe atomice din lume, a început doi ani mai târziu. Albert, considerat ca un risc de securitate, a fost exclus din participarea la acest proiect.²⁰ După ce bombele au explodat la Hiroshima și Nagasaki, el a considerat această scrisoare una dintre cele mai mari greșeli ale sale.

În noiembrie 1952, Albert a refuzat o ofertă a lui David Ben-Gurion, prim-ministrul Israelului, pentru a fi președintele acestei țări.²¹

În cea mai mare parte a ultimilor 30 de ani ai vieții sale, Albert a încercat, fără succes, să stabilească o relație matematică între forțele electromagnetice (precum lumina) și gravitația. Scopul său a fost să găsească o singură formulă care să explice comportamentul a tot ceea ce există în univers, de la electroni la stele, numită teoria câmpului unificat. El a murit în somn la 18 aprilie 1955, din cauza unei probleme medicale la artera abdominală principală.

Relativitate și moralitate

Unii oameni au acuzat greșit teoria relativității a lui Einstein pentru decăderea moralității observată astăzi. De fapt, Einstein a propus o viziune a naturii în care spațiul și timpul absolut erau înlocuite cu viteza absolută a luminii. El a preferat să numească teoria sa „invarianță”, dar a ajuns să se folosească termenul de „relativitate”.

Baza moralității este adevărul absolut al Cuvântului lui Dumnezeu, care conține regulile lui Dumnezeu pentru viața sfântă. Acestea au fost subminate, nu de teoria relativității lui Einstein, ci de predarea evoluționismului, în care omul respinge adevărul absolut despre Dumnezeu și nevoia noastră de a trăi într-o relație corectă cu El, iar omul însuși decide cum vrea să trăiască.

Știința nu ne poate spune decât ce este, nu ceea ce ar trebui să fie. De exemplu, știința ne spune că împușcarea unui om în inimă îl va ucide (în mod normal) și că anumite practici sexuale promovează răspândirea SIDA, dar nu ne poate spune dacă aceste acțiuni sunt corecte sau greșite. Pentru aceasta avem nevoie de un Legiuitor divin.

Einstein și „Dumnezeu”

Albert Einstein nu era creștin. El nu avea credință în Dumnezeul Bibliei și nici nu credea în Iisus Hristos ca Domn și Mântuitor al său. Părerile sale despre religie și „Dumnezeu” au fost evoluționiste și panteiste.

El a scris,

„Nu pot concepe un Dumnezeu care răsplătește și pedepsește creaturile sale, sau are o voință de genul celei pe care o experimentăm în noi înșine. Nici eu nu aș vrea să concep un individ care supraviețuiește morții sale fizice; lăsați sufletele slabe, de frică sau egoism absurd, să prețuiască astfel de gânduri.”²²

„Dorința de îndrumare, dragoste și sprijin îi determină pe oameni să-și formeze concepția socială sau morală a lui Dumnezeu… Omul care este complet convins de funcționarea universală a legii cauzalității nu poate să nu susțină măcar o clipă ideea unei ființe care intervine în cursul evenimentelor… Un Dumnezeu care răsplătește și pedepsește este de neconceput…” ²³

În perioada tinerească a evoluției spirituale a omenirii fantezia umană a creat zei după imaginea omului… Ideea lui Dumnezeu în religiile predate în prezent este o sublimare a acelui vechi concept al zeilor… În lupta lor pentru binele etic, profesorii de religie trebuie să aibă puterea de a renunța la doctrina unui Dumnezeu personal…²⁴

Răspunzând unui savant japonez care l-a întrebat despre „adevărul științific”, Albert a scris,

„Cert este că o convingere asemănătoare sentimentului religios, a raționalității sau inteligibilității lumii se află în spatele tuturor lucrărilor științifice de ordin superior. Această credință fermă, o credință legată de un sentiment profund, într-o minte superioară care se revelează în lumea experienței, reprezintă concepția mea despre Dumnezeu. În limbajul comun, acest lucru poate fi descris ca fiind „panteist” (Spinoza) ”.²⁵

Prin urmare, este clar că atunci când Albert a menționat „Dumnezeu”, de ex. „Dumnezeu nu joacă zaruri cu universul” și „Domnul Dumnezeu este subtil, dar rău nu este²⁶”, el se referea la ceva de genul raționalității din univers. El este consemnat spunând că o

„convingere profund emoțională a prezenței unei puteri cu o rațiune superioară, care este dezvăluită în universul de neînțeles, formează ideea mea despre Dumnezeu”.²⁷

Cu toate acestea, cu siguranță nu se referea la nimic precum Dumnezeul din Biblie, care este Creator, Legiuitor, Judecător și Mântuitor.

Adresându-se Seminarului Teologic din Princeton la 19 mai 1939, Albert a spus:

„Apare un conflict atunci când o comunitate religioasă insistă asupra veridicității absolute a tuturor declarațiilor consemnate în Biblie”²⁸.

Apologul creștin, dr. Hugh Ross, susține că, în ciuda faptului că nu a crezut în Dumnezeul biblic, „Einstein a întreținut nedeviată, împotriva unei presiuni enorme din partea opusă, credința într-un Creator.”²⁹ Totuși, în sensul normal al acestor termeni, Einstein nu credea în așa ceva. Astfel, creștinii care îl invocă în mod necorespunzător pe Einstein în predicarea, scrierea sau marturia lor o fac în detrimentul cauzei lor.

Relativitatea și lumina stelară îndepărtată

Teoria Generală a Relativității (GR) a lui Einstein este cea mai validată teorie a gravitației din existență. Nu a „respins” legile Newton, ci le-a absorbit într-un cadru mai mare, fiind o descriere mai exactă în anumite condiții.

Teoria relativității implică multe noțiuni contra-intuitive, cum ar fi găurile negre – regiuni ale spațiului cu atâta masă încât nici măcar razele de lumină nu pot scăpa. O altă implicație este că gravitația denaturează timpul în sine, deci nu există „timp absolut”.

Un model creaționalist de top, al fizicianului Dr. Russell Humphreys, despre cât de departe ar putea ajunge lumina stelară pe pământ într-un univers tânăr, se bazează foarte mult pe teoria relativității. Acest lucru este explicat în detaliu în cartea doctorului Humphreys, Starlight and Time.

Mulți „creaționisti creștini progresivi” au atacat puternic activitatea dr. Humphreys, dar până în prezent a reușit să le răspundă în mod solid. Pentru cei familiarizați cu cartea, controversa a fost documentată în Jurnalul nostru și în secțiunea noastră de întrebări și răspunsuri, „Astronomie și Astrofizică”.

Notă: Pe măsură ce Einstein și-a scris lucrările științifice și cea mai mare parte a corespondenței sale în germană, traducerile folosite mai sus variază ușor între biografii săi.

Update, 2011: După ce acest articol a fost publicat, fizicianul Dr. John Hartnett a produs un alt model bazat pe teoria lui Einstein, dar într-un rafinament numit Carmelian Special Relativity. Iată un rezumat S-a dovedit într-adevăr „materia întunecată”, iar cartea lui este Ora stelelor și noua fizică. Puteți vedea dialogul Drs Humphreys și Hartnett pe modelele lor în DVD-ul din dreapta.

Autor: Russell Grigg
Sursa: Creation.com | Einstein, the universe and God

Traducător: Claudiu Balan

Referințe și note

[1] Time, pp. 42–67, December 1999.

[2] Albert s-a născut în Ulm, Germania, pe 14 martie, 1879. Familia s-a mutat în Munchen în 1880.

[3] Interesul său pentru știință a apărut de la cinci ani. Tatăl său i-a dat o busolă. „De ce acul indică întotdeauna același lucru?”, a vrut să știe Albert. „Magnetism”. „Cum trece o forță invizibilă prin spațiu?” Albert s-a trezit în noaptea aceea, cugetând la acest mister. I se trezise interesul pentru tot parcursul vieții pentru a pune și rezolva întrebări științifice.

[4] Pais, A., Einstein Lived Here, Oxford Uni. Press, New York, NY, USA, pp. 114–15, 1994.

[5] Eidgenossische Technische Hochschule or ETH (the Federal Institute of Technology).

[6] This lasted from June 1902 to July 1909.

[7] Titluri traduse: 1. Producția și transformarea luminii privind din punct de vedere euristic. 2. O nouă determinare a mărimii moleculelor. 3. Pe mișcarea particulelor mici suspendate într-un lichid staționar conform teoriei moleculare a căldurii. 4. Cu privire la electrodinamica corpurilor în mișcare.

[8] A primit primul din numeroasele sale doctorate de onoare în 1909

[9] Conform teoriei lui Einstein, lumina de la stele îndepărtate ar trebui să fie deviată când trece prin câmpul gravitațional puternic al soarelui. În timpul eclipsei, lumina din stele care anterior nu erau vizibile din cauza strălucirii soarelui părea să fie curbată, adică stelele păreau să fie într-o poziție diferită față de când lumina lor nu trecea aproape de soare. Cantitatea de lumina stelară curbată de gravitatea soarelui a fost în acord cu previziunile lui Einstein.

[10] Ref. 4, pag. 19 afirmă că Albert „a admis adulterul” într-o scrisoare din 31 august 1918.

[11] Albert a fost nominalizat la Premiul Nobel pentru fizică în fiecare an din 1910 până în 1921, cu excepția anilor 1911 și 1915

[12] Acest lucru l-a făcut în 1923. Atunci valora aproximativ 32.000 USD. Mileva și-a cumpărat o casă în Zurich și a locuit acolo cea mai mare parte a vieții. Ea a murit în 1948.

[13] Ref. 4, pag. 20 afirmă că o „aventură extramaritală s-a încheiat în 1924. Se pare că mai multe altele s-au produs în anii următori.” Vezi și p. 38

[14] Ref. 4, p. 25.

[15] Ref. 4, p. 63.

[16] Ref. 4, p. 88.

[17] Ref. 4, p. 152.

[18] În mod ironic, acest antisemitism ar fi putut împiedica naziștii să dezvolte o bombă atomică.

[19] El a scris o altă scrisoare despre bomba atomică, destinată lui Roosevelt, la 7 martie 1940

[20] Ref. 4, pp. 218–19.

[21] Fölsing, A., Albert Einstein, Viking, New York, NY, USA, p. 734, 1997.

[22] Ref. 4, p. 118.

[23] Ideas and Opinions by Albert Einstein, Crown Publishers, New York, NY, USA, pp. 36–39, 1954.

[24] Ref. 23, pp. 46, 48.

[25] Ref. 23, pp. 261–62

[26] El obiecta la elementul imprevizibil aleatoriu în mecanica cuantică, unde nu se poate calcula ce se va întâmpla, doar ceea ce se va întâmpla probabil.

[27] Barnett, L., The Universe and Dr. Einstein, Victor Gallancz Ltd, London, UK, p. 95, 1953.

[28] Albert a trecut cu vederea Psalmul 13 versetul 1

[29] The Creator and the Cosmos, Navpress, CO, USA, p. 49, 1993.