Mulți oameni de origine europeană au mai puțină melanină în ochi — și acest lucru nu are nimic de-a face cu evoluția.

Culoarea căpruie este predominantă în întreaga lume. Totuși, mulți oameni de origine europeană au ochii albaștri — la fel ca unul dintre autori (DC). Persoanele cu ochi albaștri au mai puțină melanină, un pigment brun, în iris. Interesant este că nu un pigment albastru determină culoarea albastră, ci împrăștierea luminii prin stratul difuz de melanină brună, similar modului în care lumina soarelui împrăștiată de moleculele de aer face cerul să pară albastru.

… cei dintre noi cu ochi albaștri pot merge mai departe fără grijă.

Se credea că ochii albaștri sunt rezultatul unei mutații genetice și că gena OCA2 determină cantitatea de melanină din ochi, astfel că cercetătorii au căutat ani la rând acea mutație în gena respectivă. Însă nu au găsit-o acolo.[1]

Apoi, unii cercetători au observat că două tulburări care pot cauza albinism sau pigmentare redusă a ochilor — sindroamele Prader–Willi și Angelman — sunt provocate de o ștergere parțială nu doar a genei OCA2, ci și a altei gene, numită HERC2. Cercetătorii au descoperit ulterior că mutația care cauzează ochii albaștri se află de fapt în gena HERC2, o genă care reglează activitatea lui OCA2.

Gena HERC2 mutată inhibă puternic rolul genei OCA2 în producerea pigmentului ocular, reducând drastic cantitatea de melanină produsă în iris și rezultând astfel culoarea albastră a ochilor.

„Inițial, toți aveam ochi căprui”, a explicat profesorul Hans Eiberg de la Universitatea din Copenhaga, comparând efectul genei HERC2 care a suferit mutația asupra OCA2 cu un „întrerupător” care „oprește” capacitatea de a produce ochi căprui.[2]

Având în vedere cât de mică este variația genetică între persoanele cu ochi albaștri, cercetătorii au concluzionat că toți au aceeași mutație și, deci, același strămoș cu ochi albaștri. Potrivit lui Eiberg și colegilor săi, acel prim individ cu ochi albaștri ar fi trăit în zona Mării Negre acum aproximativ 6000–10 000 de ani, în perioada „marii migrații agricole” din Africa spre Europa de Nord.[3]

Totuși, această estimare a vârstei și originii se bazează pe presupuneri evoluționiste, în timp ce cronologia biblică (de după Potop și Turnul Babel) ar plasa apariția mutației în urmă cu aproximativ 4000 de ani.

De ce spunem asta? Pentru că dacă mutația se găsește doar într-o subpopulație (europeanii), ea trebuie să fi apărut după ce europenii s-au separat de restul populației lumii.

Înainte de Babel, urmașii lui Sem, Ham și Iafet ar fi trebuit să se căsătorească între ei (fiind singurii oameni existenți), deci orice variantă genetică apărută înainte ar fi fost amestecată în toate populațiile ulterioare. Există totuși posibilitatea ca gena „ochilor albaștri” să fi existat mai devreme, dar să fi rămas ascunsă, deoarece gena pentru „ochi căprui” este dominantă față de cea pentru „ochi albaștri”. În același mod, genele pentru piele deschisă la culoare există în Africa, dar sunt mascate de genele dominante pentru piele închisă.[4]

Totuși, după testarea ADN-ului a milioane de oameni din întreaga lume, s-a demonstrat clar că variantele genetice asociate ochilor albaștri sunt strâns corelate cu descendența europeană.

De asemenea, teoria evoluționistă consideră mutațiile drept „motorul” evoluției[5] — sursa de informație genetică nouă prin care organismele ar fi evoluat de la protozoare la oameni, de-a lungul a milioane de ani. Însă, nu există dovezi pentru vreo mutație care să adauge informație genetică. Presupunând că ochii căprui au fost culoarea originală (ipoteză foarte plauzibilă), ceea ce observăm este de fapt pierdere de informație genetică: ștergerea unor părți de gene, oprirea producției de melanină, afectarea reglării corecte a altor gene — toate ducând la inhibarea funcției de producție a pigmentului.

Toate acestea sunt simptome ale unei lumi ce este „supusă deșertăciunii”, așa cum spune Biblia (Romani 8:19–22). Ca să parafrazăm versurile unei melodii populare, dar cu gândul la această lume decăzută: „Don’t it make my brown eyes blue” („Nu-i așa că-mi face ochii căprui albaștri”).

Sunt ochii albaștri dăunători?

Deși unele mutații pot afecta grav supraviețuirea, altele sunt în mare parte „neutre” — cum pare a fi și cazul mutației pentru ochii albaștri.

Mai puțină melanină înseamnă că trece mai multă lumină prin iris. Persoanele cu ochi albaștri raportează adesea o sensibilitate crescută la lumină, deci pot fi ușor dezavantajate în zone cu soare puternic (deși în prezent există o soluție simplă: ochelarii de soare). Aceasta ar putea explica de ce ochii albaștri sunt mai frecvenți în regiunile cu lumină solară redusă.

Însă nu este clar dacă un alt factor ar putea fi vederea mai bună în condiții de lumină slabă, uneori asociată cu ochii albaștri. Sau poate că distribuția lor nu are legătură cu selecția naturală, ci este pur și simplu o chestiune întâmplătoare.

Așadar, cei dintre noi cu ochi albaștri pot merge mai departe fără griji.

Autor: David Catchpoole și Dr. Robert Carter
Sursa: Creation.com | Blue eyes mutation

Traducător: Cristian Monea

[1] Williams, Z., și Orwig, J., All blue-eyed people have a single ancestor in common, businessinsider.com.au, 22 Septembrie 2017.

[2] Universitatea din Copenhaga, Blue-eyed humans have a single, common ancestor, sciencedaily.com, 31 Ianuarie 2008.

[3] Eiberg, H., și alți 6, Blue eye color in humans may be caused by a perfectly associated founder mutation in a regulatory element located within the HERC2 gene inhibiting OCA2 expression, Human Genetics 123(2):177–187, 2008 | doi:10.1007/s00439-007-0460-x.

[4] Carter, R.W., Skin colour surprises, creation.com/skin-colour-surprises, 23 Noiembrie 2017.

[5] Williams, A., Evolution’s engine becomes evolution’s end!, Journal of Creation 22(2):60–66, 2008.